În posturile anterioare am afirmat că:

1. Muzica negrilor din continentul african este o expresie particulară a experienței oamenilor din acel continent.

2. Muzica negrilor din continentul african este rezultatul unei trăiri personale intense.

3. Muzica negrilor din continentul african este o incantație religioasă.

4. Muzica africană este ,,sinceră“ și încearcă să cucerească și să subjuge participanții.

În acest al doilea post spune că:

5. Muzica negrilor este repetitivă, obsedantă.

Trăirile intense sunt unice. Nu poți avea două, una după alta. De aceea, muzica negrilor este săracă în cuvinte, dar puternică în intensitate sentimentală. Cine nu-și amintește cu plăcere de Luis Amstrong și extraordinarele lui cântece ? Iată una care m-a convins, așa cum încearcă și cu alții, că sunt și eu un copil orfan în călătorie spre o casă care mă așteaptă:

Pentru cei care aveți timp, iată un întreg concert din anul 1929:

Nici o retrospectivă a muzicii negro spiriuals n-ar fi completă fără Mahalia Jackson:

Și una la care vă invit să mergeți direct pe YouTube:

http://www.youtube.com/watch?v=Eiwb67-TMd0

Categories: Uncategorized