Prioritatea supremă

Uneori, texte cunoscute capătă dintr-o dată străluciri de mesaj nou, sclipiri de înțelepciune nebănuite. Am trăit astăzi o astfel de experiență cu un astfel de text din Biblie:

Ce s’a întîmplat în zilele lui Noe, se va întîmpla la fel şi în zilele Fiului omului:  mîncau, beau, se însurau şi se măritau pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi – Luca 17:26-27

Am primit o explicație dintr-un unghi nou de vedere. Am predicat din textul de mai sus și sunt sigur că ați auzit predici sau ați predicat și voi din el.

Azi mi s-a spus că ,,interesant este că oamenii aceia n-au fost vinovați pentru natura preocupărilor lor (n-au curvit, n-au mers la cârciumă, nu s-au bătut, n-au furat). Domnul Isus nu-i acuză de lucruri rele sau lipsite de importanță, ci de o neglijare a priorității necesare.“ Nu spun că textul epuizează vinovăția oamenilor de atunci, ci doar că în descrierea dată de Domnul Isus El alege în mod intenționat doar elementele de mai sus.

Lucrurile pe care le făceau ei erau importante, chiar foarte importante și-i dovedeau oameni destoinici, calculați, serioși și harnici. Vinovăția lor a fost că știind lucrurile importante, l-au neglijat pe cel mai important dintre ele: relația lor personală cu Dumnezeu. Au neglijat singurul lucru care putea să le rezolve veșnicia! L-au ignorat pe Acela care are toată puterea în cer și pe pământ. S-au comportat ca niște oameni ,,de lume“, suficienți și fără să-l ia în calcul pe Dumnezeu, voia Sa și dorințele Sale.

Vai, de câte ori facem și noi aceeași greșeală. Lumea de azi se apropie cu pași repezi de fatala asemănare cu lumea de dinaintea potopului …



Categories: Uncategorized

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.