(De la Cristian Tripon)

Pe 25 septembrie 2000, Jonathan Edwards îşi croia drum spre stadionul olimpic din Sydney, pentru a concura în finală la triplu salt. Ca deţinător al recordului mondial, englezul era favoritul numărul unu la medalia de aur, dar avea destulă expe­rienţă pentru a şti că speranţele pot fi periculoase, în vreme ce pătrundea în măruntaiele stadionului pe la intrarea atleţilor, a tras aer adâncîn piept.

Avea în geanta lui de sportiv echipamentul obişnuit pentru orice atlet de top: crampoane, tricouri de rezervă, prosoape, băuturi speciale. Totuşi, undeva, ascuns pe fundul genţii, se afla un lucru destul de neobişnuit: o conservă cu sardele. De ce sardele? Câteva informaţii în plus despre Edwards ne vor ajuta să explicăm motivul.

Edwards nu era doar unul dintre cei mai admiraţi atleţi din Marea Britanie, ci se şi convertise la creştinism. Pe la începutul carierei sale, refuzase să concureze duminica, aşa că lipsise de la numeroase competiţii de top, inclusiv de la Campionatele Mondiale din 1991. A cedat numai după nenumărate discuţii cu prietenii lui creştini, în timpul cărora a fost convins că partici­parea laîntreceri în ziua de Sabat era voinţa Domnului.

Insă chiar şi în timp ce călătorea prin lume făurindu-şi repu­taţia de cel mai strălucit campion la triplu salt din istorie, con­tinua să propovăduiască Evanghelia şi să facă prozelitism. PentruEdwards, sportul nu însemna a pierde sau a câştiga şi, cu sigu­ranţă, nici bani ori glorie, ci, mai degrabă, crearea unei platforme de pe care să transmită mai departe Cuvântul Domnului. LaJocurile Olimpice din Sydney, această platformă era pe măsura evenimentului.

Aşadar, de ce cutia cu sardele? în Matei, 74, se spune că lisus a făcut minunea prin care a hrănit cinci mii de oameni.

…Şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, (lisus) a binecuvântat şi, frângând, a dat uceni­cilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, do­uăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii.

Acesta era unul dintre versetele biblice preferate ale lui Edwards; el îi garanta şi era dovada puterii lui Dumnezeu. Deci sardelele simbolizau peştii oferiţi de Hristos maselor; erau, de fapt, reprezentarea fizică a credinţei lui Edwards în Dumnezeu.

In vreme ce pătrundea pe teren, Edwards a şoptit o rugă­ciune: „îmi las destinul în mâinile Tale. Facă-se voia Ta”. Câteva ore mai târziu, a câştigat medalia de aur, cu o săritură măreaţă de 17,71 metri, asigurându-şi statutul de unul dintre cei mai mari atleţi ai Marii Britanii.

Ideea că Creatorul este de partea ta şi îţi călăuzeşte paşii, implicându-se personal în necazurile tale, bucurându-se de victo­riile tale, oferindu-ţi mângâiere atunci când eşti înfrânt, aranjândlucrurile astfel încât, aşa cum se spune în Epistola lui Pavel către romani, „toate conlucrează spre bine pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu” – toate acestea au, cu siguranţă, un impact specta­culos asupra eficacităţii unui atlet sau asupra oricui altcuiva.

Credinta are efecte puternice.

“Credinta nu va fi niciodata inselata in asteptarile ei.Oricit de lunga si de grea i-ar fi asteptarea,pina la sfirsit,va dobindi ceea ce a nadajduit.” – Calendarul Viata Crestina-Ioan Marini, pag.65, anul 1944

Categories: Articole de interes general