(Un material fertil, trimis de Cristian Tripon)

Roger Crawford, cincizeci de ani, îşi câştigă existenţa din munca de consultant şi orator. A scris două cărţi şi călătoreşte în întreaga ţară, colaborând cu companiile Fortune 500, asociaţii naţionale, şcoli etc.

Sunt referinţe demne de luat în seamă. Iar dacă nu vă impresionează, ce părere aveţi de asta? Înainte de a deveni consultant, a fost jucător de tenis pentru Loyola Marymount University, iar ulterior a devenit jucător profesionist atestat de Asociaţia Profesionistă de Tenis a Statelor Unite, încă nu sunteţi impresionaţi? V-aţi schimba părerea dacă v-aş spune că lui Roger îi lipsesc ambele mâini şi un picior?

Roger Crawford s-a născut cu o deficienţă numită ectrodactilie. La naştere, doctorii au observat că antebraţul drept era continuat de o excrescenţă sub forma unui deget mare, iar la cel stâng avea doar două degete. Nu avea palme. Picioarele şi braţele erau mai scurte decât ar fi trebuit. Iar la piciorul stâng nu avea decât trei degete (piciorul i-a fost amputat când avea doar cinci ani). Diverşidoctori specialişti le-au spus părinţilor lui Roger că nu va fi niciodată capabil să meargă şi nici nu va putea să-şi poarte singur de grijă, deci nu va duce o viaţă normală.

După ce şi-au revenit din şoc, părinţii lui Roger erau hotărâţi să îi ofere toate şansele posibile pentru a duce o viaţă normală. L-au crescut astfel încât să se simtă iubit, să fie puternic şi să-şi dezvolte un spirit independent. „Eşti handicapat doar în măsura în care doreşti să fii astfel”, îi repeta tatăl lui.

Când a devenit suficient de mare, 1-au trimis la o şcoală publică obişnuită. L-au înscris la diverse sporturi. L-au încurajat să facă tot ce îi dorea sufletul. Şi 1-au învăţat să gândească pozitiv.

„Un singur lucru nu mi-au permis părinţii mei să fac: să îmi plâng de milă sau să profit de oameni datorită handicapului meu”, remarca Roger⁴.

Roger a apreciat încurajările şi sfaturile pe care le-a primit de la părinţii lui, însă nu cred că a înţeles semnificaţia realizărilor lui până în momentul în care, fiind deja la colegiu, a întâlnit o persoanăcare dorea de mult să îl cunoască, într-o zi, a primit un telefon de la un bărbat care citise despre victoriile sale din tenis, iar Roger a fost de acord să îl întâlnească la un restaurant din apropiere. Când s-a ridicat să dea mâna cu el, a descoperit că mâinile celuilalt bărbat erau aproape identice cu ale lui. Roger a fost entuziasmat, întrucât crezuse că a descoperit o persoană asemenea lui, însă mai în vârstă, care putea să joace pentru el rolul de mentor, însă după ce a discutat cu persoana respectivă timp de câteva minute, şi-a dat seama că se înşelase. Roger a explicat ulterior impactul acestei întâlniri.

 “Am descoperit o persoană cu o atitudine pesimistă, amară, care acuza pe toată lumea pentru dezamăgirile vieţii şi disfuncţionalităţile anatomiei sale.

Mi-am dat repede seama că vieţile şi atitudinile noastre erau cât se poate de diferite. El nu avusese niciodată un loc de muncă pe o perioadă mai îndelungată, şi era convins că acest lucru se datora „discriminării” – nu întârzierilor, absen­ţelor frecvente şi refuzurilor sale de a-şi asuma responsabilităţi (greşeli pe care el însuşi le-a recunoscut). „Lumea îmi este datoare”, spunea el, iar problema era că lumea nu avea aceeaşi părere. Se enervase şi mai tare când a văzut că viziunile noastre sunt atât de diferite.

Am păstrat legătura timp de mai mulţi ani,până în momentul în care mi-am dat seama că, în cazul în care i s-ar întâmpla vreun miracol, iar corpul său ar fi devenit perfect, nefericirea şi insuccesul ar rămâne elementele definitorii ale vieţii lui. Ar rămâne la acelaşi nivel.5

Acel om a permis ca eşecul să i se instaureze definitiv în suflet, în timp ce Roger a dovedit că stăpâneşte pe deplin arta succesului, în ciuda eşecurilor suferite.

Există puţine şanse ca obstacolele din viaţa voastră să fie atât de dramatice ca dificultăţile pe care le-a întâmpinat Roger Crawford. Tocmai din acest motiv povestea sa constituie o puternica sursă de inspiraţie. Roger şi-a exprimat cu claritate punctul de vedere:

„Handicapurile generează incapacitate doar în măsura în care noi permitem aşa ceva. Acest lucru este valabil nu doar în ceea ce priveşte problemele fizice, dar şi cele emoţionale şi intelectuale… cred că limitările adevărate şi permanente sunt create în minţile noastre, nicidecum în trupurile noastre.” Cu alte cuvinte, orice s-ar întâmpla, eşecul se manifestă doar dacă este trăit în interior.

Nu permiteţi eşecului extern să pătrundă înlăuntrul vostru

„Nu te lasa biruit de rau, biruieste raul prin bine”. Romani 12.21

„Simplă, încredere în Dumnezeu, ne va asigura biruința” Richard Wurmbrand

Categories: Articole de interes general