Ne-am așezat temporar baza în Klamath Falls, în imediata vecinătate a foarte cunoscutului Crater Lake.

Fort Klamath a fost un avanpost militar menit să protejeze coloniștii pe celebrul Oregon Trail. În perioada de maximă activitate, fortul a avut 50 de barăci, iar întreținerea lui a costat guvernul echivalentul a $800.000 anual. Conflictele cu indienii au fost grele, mai ales pentru că băștinașii știau să se ascundă în ,,lava tubes“, galerii subpământene rămase în urma erupțiilor de lavă.

Fortul a fost închis prin 1889, când lucrurile s-au mai linștit și coloniștii n-au mai avut nevoie de protecție. O iarnă teribilă, cu nămeți de peste 6 metrii i-a convins definitiv pe militari să plece.

Klamath este un oraș de 20.000 de locuitori, situat pe un platou montan la altitudinea de 4.000 de feet (aproximativ 1.ooo m), bucurându-se de un climat mediteranean continental, cu veri secetoase și ierni cu mari căderi de apă, mai ales sub formă de zăpadă. Orașul este încălzit cu ape termale, ca Islanda europeană. Localnicii au puțuri care circulă apa subterană. Orașul are o rețea vastă prin care sunt încălzite toate clădirile publice.

Klamath a intrat (caraghios) în istoria amricană datorită legilor care au protejat bufnița pătată și au prăbușit industria locală a lemnului. Cei de la Washington D.C. au fost prea departe ca să audă gemetele familiilor de muncitori de aici. La fel s-a întâmplat și cu interzicerea irigațiilor pentru protejarea unui peștișor aflat pe cale de dispariție. Legea care a interzis irigările a fost până la urmă suspendată datorită unor foarte masive proteste populare, la care au participat absolut toți politicienii locali.

Lacurile din jurul orașului Klamath sunt populate cu tot soiul de pești, iar pe luciul lor plutesc o sumedenie de păsări sezoniere care stau aici o vreme în tranzitul migrărilor lor anuale. Am rămas surprins să văd mulțimea de pelicani albi (ca cei din delta Dunării), împreună cu pescăruși, cocostârci, bâtlani, sitari, cufundaci, rațe, gâște și alte păsări.

Drumul are o deviere care te poartă pe mal, printre case cochete și parcuri foarte bine întreținute. Daniela a fost încântată să dea nas în nas cu câteva căprioare, iar pe marginea șoselei, cineva a pus o pancardă pe care a scris: ,,Slow Down! Baby Dear on the road.“

La câteva zeci de mile în sud de Klamath se află cel mai cunoscut refugiu pentru protejarea vulturului pleșuv (care nu este pleșuv de loc), animalul simbol al Americii.

Un amănunt interesant, penele vulturului adolescent sunt doar maronii, departe de solemnitatea penajului adult. Oare care să fie mesajul ascuns în această realitate ?

Uneori, stolurile migratoare venite din nord numără însă peste câteva sute de vulturi și toată lumea este în alrtă (ALERT! HUNDREDS OF BALD EAGLES INVADE THE KLAMATH BASIN OF SOUTH CENTRAL OREGON)

Printre copacii falnici din zona orașului Kamath este și Ponderosa Pine, nu așa de vestit ca și Sequoia, dar destul de impozant ca să nu poată fi ignorat:

Klamath trăiește însă în umbra unui alt monument național, Crater Lake. Este o minunăție a naturii:

Dacă vă plac motocicletele, porniți la drum:

Acum câțiva ani, pionier prin aceste locuri, am oprit la biroul de turism să aflu unde sunt aceste cascade pe care nu le găseam. Doamna de acolo m-a privit neîncrezătoare. Credea că fac o glumă. Când și-a dat seama că sunt un novice, a zâmbit și mi-a explicat: Cascadele au fost înghițite în imensul lac care s-a format în spatele barajului construit cu mulți ani în urmă. Nimeni nu s-a gândit însă să schimbe și numele orașului, așa că naivi ca mine, încă mai caută … cascadele.

De la Klamath Falls se vede în zare celebrul pisc al lui Shasta, pe  care l-am înconjurat odată cu autostrada și la suirea noastră către Portland. Este un fost vulcan, acum bătrân, dar oricând încă dispus să ne mai arate ce poate. Din această cauză, autoritățile cunoscătoare și hotărâtoare n-au încurajat formarea de mari aglomerări umane prin preajmă.

Din cauza înălțimii, vârful este arareori fără zăpadă. Chiar și acum, câteva petece de zăpadă au supraviețuit spre toamnă pentru că au reușit să-și păstreze sângele rece prin fierberile caniculare ale verii.

Dacă vreți să va cumpărați un ranch, se poate. Iată o ,ocazie“ rară:

Va trebui însă să învățați să vă feriți de fanaticii New Age. Era firesc să fie atrași și ei de aceste frumuseți parcă supranaturale:

Unii cred că Muntele Shasta este un portal către civilizațiile subpământene (aici). Alții au alte credințe ciudate care nu fac altceva decât să înmulțească numărul … turiștilor.

Deocamdată, noi stăm la Klamath Falls, departe de aiurelile acestea, de fapt, departe de toate aiurelile din lume și ceva mai aproape, mult mai aprope de Dumnezeu.

Categories: Amintiri, Articole de interes general