Orice punct de maxim este urmat de o coborâre. Pentru noi, această coborâre ne poartă spre partea sudică a Oregonului, în drumul spre California.

Am plecat luni, dar vom ajunge acasă doar spre sâmbătă. Nu ne grăbim. Sorbim totul cu ochii celor îndrăgostiți de natură, cu plămânii celor îmbâcsiți de smog-ul din Los Angeles și doritori de o cură cu aer curat. Mărunțim traseul și mergem încet, ca cei care degustă o băutură rară sau ca cei care mușcă doar câte puțin din ultima prăjitură preferată.

Ne depășesc mașini pe dreapta și pe stânga; ne depășesc până și tiruri și motorhomes. Șoferii se uită la noi cu mirare. Noi ne uităm ,,peste ei“ la versanții de munți cu sulițele brazilor îndreptate spre cer.

De la Eugene o luăm pe o diagonală și părăsim autostrada cu numărul 5, care leagă Canada de Mexic. Luăm ruta 58 spre ruta 97, drum de podiș alpin, preferatul mașinilor mari care merg dinspre California spre Oregon și Washington. Highway 58 disecă trupul masiv al lui Cascade Range din Munții Stâncoși, care apără asemenea unui zid de cetate flancul vestic al Americii. Este și partea ei cea mai frumoasă. Doresc tuturor prietenilor mei să vadă măcar o dată în viață coasta de vest a Statelor Unite !

Ați ghicit, numele de Cascade Range vine de la mulțimea de râuri care sar coarda peste versanții muntoși.

Din loc în loc, cursul apelor a fost zăgăzuit de baraje imense dând naștere unor lacuri montane artificale, oglinzi pentru cer, leac pentru nevroze.

Oh, de-ar ști ce pierd cei care nu se depărtează de banda autostrăzii spre minunățiile acestea naturale ! De-ar ști de ce se păgubesc cei care stau ca bețele de chibrit înghesuiți în cutiile de foc ale marilor metropole ! De-ar ști ce binefăcătoare și restauratoare de sănătate sunt aceste plimbări pentru toți aceia care muncesc din greu pentru a-și dărui apoi banii farmaciilor, medicilor și spitalelor !

Coasta de vest este patria mea de suflet după ce am părăsit Ceahlăul și împrejurimile lui.

Pentru amatorii de drumeție, iată aici o colecție cu secvențe video afișate pe YouTube.

Pentru Liviu Țiplea, care știe despre ce vorbesc pentru că a străbătut coasta vestică acum o lună, și pentru toți ceilalți amatori de pescuit salmon, iată o mică aventură:

Pentru căutătorii de aur, încă se mai găsește și se mai … poartă:

Aurul nu este însă numai un metal. De aur sunt toate amintirile cu lucrurile frumoase de pe aici:

La plecarea din Portland, gazda noastră, sora Rodica, ne-a spus ceva umilitor de frumos:

,,Ce mult ne iubește pe noi Dumnezeu! Uite câte feluri de flori a făcut El pentru noi! Putea să facă numai un singur fel, dar El s-a risipit în frumusețe pentru noi. Uite câte culori !Uite câte parfumuri!  Puteau să fie toate grii sau de o singură culoare. Și uite câte feluri de fructe ne-a făcut Dumnezeu. Putea să ne dea să mâncăm o pastă fără formă, dar El le-a împodobit pe toate cu formă, cu miros și cu culoare ca să ne placă și la privit nu numai la gust. Ce mult ne iubește Dumnezeul nostru !“

Categories: Amintiri, Articole de interes general