http://livestre.am/4BcKX

http://livestre.am/4BdLu

Trei zile consecutive fără ploaie! Ori cei de aici au ascuns ploaia ca să facă impresie, ori norii s-au dat la o parte ca să facă loc binecuvântărilor cerești ..

N-am scris ieri pentru că n-am avut când. La serviciile festive am participat prea intens pentru a putea fi și reflexiv, iar după serviciul de după amiază am  fost împreună cu un grup frumos pe promenada de pe malul rîului Willamette.

Astăzi este deja luni, dar ecourile din weekend au rămas cu noi, semn că a fost o lucrare deosebită. Trei ore de închinare și părtășie dimineața, aproape trei ore după amiaza, întrerupte de două ore pentru masa de la prânz, ne-au ținut aproape de cer. Ca și în celelalte două zile, păstorii de pe coasta de vest, ca gazde, au condus programul, iar cei de pe coasta de est, ca musafiri, au predicat Cuvântul. Ca unul din audiență, pot spune că și unii și ceilalți și-au făcut datoria cu brio. Predicile au fost chiar la un nivel mai înalt decât ne-am obișnuit la Convenții. Unora li s-a repartizat timp mai puțin, iar altora mai mult, dar și unii și ceilalți nu s-au risipit în povestioare subțiri sau în urări de protocol, ci au stat la tema Convenției, ,,Christos, numai El“ și ne-am umplut inimile cu bucuria de a-L avea pe El în trecutul, în prezentul și în viitorul nostru.

Sorin Sabău și Sorin Covaci, dimineață, iar Claudiu Handaric și Florin Vancea după amiază ne-au ajutat să-L vedem, să-L ascultăm, să-L înțelegem și să-L simțim pe Domnul Isus mai aproape. O mențiune specială pentru Claudiu Handaric, văzut de foarte mulți pentru prima oară. Predica lui în limba română însoțită de o prezentare în limba engleză pe ecran, desfășurate într-un ritm tineresc vioi și plin de energie a impresionat foarte mult.

Claudiu Handaric la rugăciunea de dimineață.

Ca și în alte dăți, s-a cântat și în limba română și în limba engleză, mesajul cântecelor reușind de câteva ori să ne facă să ne ridicăm spontan în picioare, într-o închinare plină de adorare și dor. Cum am putea vorbi și cânta altfel despre Preaiubitul sufletelor noastre?

Cântăreții au reușit să schimbe de câteva ori stilul de închinare și ritmul cântărilor, de fiecare dată uimindu-ne cu precizia și frumusețea interpretării. S-a cântat o mare varietate de cântări, de la o foarte cunoscută piesă de Vivaldi la una proaspătă, de-a noastră, cu un text de Florian Guler din Detroit și pus pe muzică de Iacob Brâncovean, din Hickory, North Carolina.

Dincolo de serviciile divine care ne adună la închinare anual, parcă după un tipar al sărbătorilor evreiești cu pelerinaj la Ierusalim, Convențiile sunt și sărbători ale revederii între prieteni și rude. Oameni de ordine s-au străduit să nu-i lase pe tineri să stea prea mult pe culoarele sau în antreul clădirii moderne ale Liceului care ne-a găzduit, iar organizatorii au presărat contribuțiile lor în toate serviciile de închinare așa că să fim siguri că stau împreună cu noi. În mare parte s-a reușit. După miază însă, în cadrul programului special al tinerilor, Radu Știr ne-a întors-o, anunțând de la microfon că tinerii roagă pe toți cei mai în vârstă să vină de afară înapoi în sală. A fost un hohot general de râs !

Panoramic cu corul tineretului.  (click)

Ca și în duminicile noastre de peste an, viața Bisericii nu se reduce doar la așezatul cuminte, în formație, pe băncile din casa de rugăciune, ci se extinde și în curte, la părtășia dinainte și de după serviciile de laudă și închinare. Este normal să fie așa. Este sănătos să fie așa. Este dumnezeiește de frumos să fie așa. Cine vine târziu și pleacă devreme nu știe să folosească toate resursele pe care i le pune la dispoziție Biserica Domnului Isus Christos. ,,Ce-ți mai fac copiii? Cum, ai deja nepoți? Cum mai ești cu sănătatea? Ce-ai mai făcut? Sunt întrebări necesare și la fel de ,,duhovnicești“ ca toate celelalte lucruri pe care le trăim ca Biserică. Mădularele trupului au nevoie nu numai să stea unul lângă altul, ci și să se simtă unul pe altul, să se slujească și să se ajute unul pe altul. Ori, această binecuvântată interacțiune se poate desfășura cel mai bine dincolo de ascultarea predicilor și de cântatul împreună, în sălile de afară, în curtea casei de rugăciune sau … în plimbarea de pe promenada rîului Willamette. Aceasta este logica după care organizatorii au făcut ca ambele servicii de închinare să se termine în jurul orei cinci după amiază. Ne-a rămas apoi suficient timp și pentru ,,socializare“. (Am aflat că prima mea întâlnire cu Daniela, soția mea, a avut loc într-o astfel de socializare într-o căruță care mergea spre sau venea de la o astfel de adunare a fraților din mai multe părți, undeva pe malul Crișului Alb, … sau al celui Repede … sau poate că era cel Negru, că nu-mi aduc aminte precis pentru că avem pe atunci numai vreo doi ani și jumătate).

Dincolo de setul noi de riduri sau de stratul suplimentar de lipide adunate peste ani, ne-am redescoperit și recunoscut cu prieteni vechi și ne-am ,,updatat“ (un termen românizat forțat din cibernetica calculatoarelor) bazele comune de date, adăugând noi poze cu copii, noi necazuri și foarte, foarte multe bucurii și binecuvântări. Și tot în părtășia din curtea Convenției se pun adesea și bazele noilor … căsătorii. ,,Adă-le, Doamne, frumoase și la vremea lor, și în generația acesta frumoasă și numeroasă de români-americani.“ Mai ales că astăzi, în ziua de luni, organizatorii ne-au invitat pe toți să petrecem timpul împreună la un frumos parc din localitate.

N-aș putea să închei fără să amintesc oferta de literatură și CD-uri muzicale, bogată și bună, făcută cu această ocazie. Societatea Misionară Română, dar nu numai ea, ne-au oferit amintiri care să dăinuiască o viață. Remarc aici în mod special două cărți. Prima este ,,Memoriul celor 50“, o cronică istorică a ,,evenimentului“ prin care păstorii baptiști și-au redefinit poziția față de Statul Comunist Român, Departamentul Cultelor și Securitatea națională. Prezența fratelui Iosif Serac la Portland, unul din participanții și promotorii acestei lucrări istorice, ne-a prilejuit rememorarea acelor timpuri grele în care băieții au devenit bărbați, iar oamenii fricoși s-au îmbrăcat cu un curaj pe care nu știau că îl au, venit cumva buzna peste ei de undeva de … sus. A fost atunci și un număr de ani providențiali în care Dumnezeu răsucea istoria spre limanuri postcomuniste, dovedind tuturor că și acest monstru ateu nu era decât un leu .. de hârtie.

A doua carte este un omagiu cules de Cristian Rață pentru fratele Petru Popovici cu ocazia împlinirii vârstei de nouăzecișicinci de ani. Volumul este ,,burdușit“ cu amintirile, studiile, predicile și mesajele unui grup numeros de păstori români din toate generațiile.

Cea mai vârstnică participantă la Comvenție, care astat și la programul tineretului a fost  sora Rusănescu. Lacei 97 de ani îmbelșugați ai dinsei l-a depășit chiar și pe fratele Petru Popovici. Cred că aceasta ar trebui să fie ,,imaginea-metaforă“ a Asociației Baptiste Romne: ,,Bunici români împreună cu nepoti americani!“

Imaginea ar putea fi extinsă la toată diaspora românească, un arbore cu rădăcini puternice în Romania și cu ramuri ce rodesc frumos în fiecare națiune în care s-au strămutat.

Ultimul paragraf al acestor amintiri anunță că textul poate fi confruntat și corectat prin vizionarea DVD-urilor cu imagini de la Convenție, produs de calitate profesională de o misiune de prestigiu. Le puteți comanda de la Ovidiu Răuca, păstorul bisericii baptiste române din San Leandro, California … Statele Unite ale Americii.

Fie ca această Conveție anuală, acest Congres binecuvântat să rămână o manifestare a unității noastre și a slujirii comune pe care o facem pentru ,,Christos, numai pentru Christos“.

Categories: Uncategorized