O recentă discuție între prieteni mi-a prilejuit expunerea unor păreri pe care le fac publice și aici. Este un exemlu de libertate individuală de gândire în cadrul unei prietenii care există:

I. Nu-l cunosc pe domnul Neamțu, dar admir pe oricine are simțul olfactiv redus și rezistă să se se coboare în subteranele din politica românească, ca să încerce să facă ceva. Marele impas al României este că are mult prea mulți critici și mult prea puțini constructori. În ce-l privește pe Dănuț Mănăstireanu, el va rămâne fratele și prietenul meu, indiferent dacă temporar trecem pe străzi deosebite și purtăm ochelari cu dioptrii diferite. Una din marile tristeți despre ,,reformatorii“ de acum câteva secole au fost relațiile dintre oamenii de care s-a folosit Dumnezeu să-și facă acea lucrare. Mă rog Domnului să mă ,,reformeze“, până ce voi putea fi frate și prieten cu toți frații și prietenii Lui.

… Doi nechemați din Canada demitizau suveran săptămâna trecută persoana Maicii Tereza pentru lipsa de organizare și sărăcia obscenă în care i-a ținut pe oamenii pe care-i îngrija. … E devărat că ei, personal, obișnuiți să facă baie în fiecare zi și să se dea cu spray-uri și aftershave-uri, cu cămășile spălate și apretate de alții, n-au mirosit damful indian, iar cu piciorușele lor încălțate în pantofi foarte scumpi, n-au călcat niciodată prin praful Calcutei …

II.  Despre regele Cioabă nu vreau să mă găsesc vorbind despre un subiect pe care nu-l cunosc ,,dinauntru“. Am prieteni creștini rromi care-l vorbesc de bine și-l regretă. Ei spun că s-a întors în sicriu când a văzut ce se face în numelel lui. Nu trebuie să uităm însă de extraordinarele convertiri în această etnie și de schimbările remarcate de cei care-i știu de aproape. Că încoronarea a fost un spectacol jenant este adevărat. Se pare că orice-ar face țiganii tot o ,,țigănie iese“. De ce ne-am mira însă noi? Cu toate strădaniile etniei noastre românești, tot o ,,românie“ am făcut și noi …

Ce mare har că există un Dumnezeu care nu disprețuiește ziua începuturilor slabe …

Iar pentru toți ,,regaliștii“ din România: Oare nu ne facem noi de râs în fața rromilor? Ei măcar își pun unu-doi sau trei regi și împărați dintr-ai lor! Noi ne umplem de năbădăi (vorba lui Caragiale) când ne gândim la familia regală germană sau la o posibilă înfiere în familia regală a Angliei (Charles este un afemeiat și, spun unii, a-bărbat!)

III.  Cruciada ,,Harvest“ este un produs al lui Chuck Smith, întemeietorul bisericilor de tip Calvary (tu faci o confuzie cu sistemul de biserici Harvest), un sfânt contemporan al Americii. A ajuns acum la 25 de ani de astfel de Cruciade la stadionul Anaheim. În fiecare an, după ce participăm la Cruciada aceasta avem un botez frumos. Peste o lună, la Philadelphia va fi o mare cruciadă cu Greg Laurie și alții care va chema America la pocăința străveche, dorind al cincilea val de trezire din istoria Americii.

De la departarea României, și din negura resentimentelor față de americani, toate acestea se văd mai greu. Ți-aș dori să vii puțin prin America și să te plimb printre cei pe care-i vorbești cu necaz acum. Este o experiență, din păcate, intraductibilă.

Prin 1960, un prieten al tatălui meu, Jean Stanevschi, s-a întors la Basarab după o vizită în America. Am preferat de ocazie și l-am întrebat în calitatea de ,,nepot“ neoficial: ,,Cum e acolo?“ Mi-a răspuns gingaș: ,,Este greu să pricepi orice ți-aș spune. Este ca diferența dintre un măr și o portocală.“ Ca reacție la posul tău scriu doar atât: ,,Doamne, iartă-l că nu știe despre ce e vorba.“
Noi avem acum 12 candidați la botez !!!

Mă bucur că ai o părere (încă) bună despre mine. Este doar o părere și părerile se mai și schimbă. Asta n-ar trebuie să ne răpească bucuria de a fi persoane, prieteni și pelerini împreună spre Canaanul ceresc. N-am înțeles ce-ai vrut să spui când ai afirmat că mi-am pierdut amvonul pentru Iosif Țon. Încă îl mai am. Nu mi l-a luat nimeni. Mulțumesc Domnului pentru ce am învățat de la acest om (ca și de la Seneca, Socrate, Savanarola, Luther, Popescu, Nicolescu, Popovici, Wurmbrand, Ion Gheorghe, Lucrețiu Pătrășcanu, Nicolae Labiș, Mihail Eminescu, Marinel Blaj, Răzvan Cristian, etc.). Vorba lui Albert Camus: ,,În templul meu, părăsit de zei, toți idolii mei au picioare de lut“.

Categories: Amintiri, Articole de interes general