Republic aici doar pentru a mări vizibilitatea acestui post afișat pe blogul unei foarte sensibile persoane din Chicago.

Vladimir Pustan povesteste:

„Am fost rugat sa particip la o cununie ca sa tin locul unui coleg pastor plecat in America. M-am dus necunoscand pe nimeni si fara nici o tragere de inima pentru ca nu era sectorul meu si trebuia sa fac ceva ce nu-mi placea. Nu stiam ca Dumnezeu voia sa imi dea o lectie deosebita in seara aceea.

Eram in biserica, la amvon, cand au venit mirele si mireasa. Nu ii cunosteam, localitatea aceea fiind departe de casa mea. A intrat ea prima, la brat cu tatal ei, care a dus-o pana in fata altarului. Nu mi-am putut desprinde ochii de la ea, indiferent cat de pocait sau de intelept as fi fost in slujba mea de pastor… Cu toate ca nu aveam voie sa ma uit astfel, stateam cu ochii holbati la ea cu groaza si oarecum cu repulsie. Nu avea decat jumatate de obraz; cealalta parte era stramba iar la un ochi nu se vedea decat albul, fiind intors in orbita.

N-am stiut ce sa cred in clipa aceea, iar cand a intrat mirele am devenit si mai confuz. A venit insotit de mama lui la altar, un mire frumos – asa baiat frumos nu mi-a fost dat sa vad pana atunci. Am facut slujba, dar n-am putut sa o fac bine. I-am declarat sot si sotie. El i-a tras voalul de pe fata, a sarutat-o si i-a lasat voalul pe spate. NU imi puteam desprinde ochii de la ei… Desi o parte dintre cei prezenti stiau, eu nu stiam… M-au invitat la masa: „Doar putin frate Pustan, esti asa de departe si trebuie sa mananci ceva.” M-am asezat langa tatal miresei si gandindu-ma ca mireasa trebuie sa fie teribil de bogata, i-am zis: ”Frate, e o nunta frumoasa superba cu asa lucruri frumoase aranjate pe mese… Dumneavoastra a-ti organizat nunta?!!” El mi-a raspuns:”Nu frate Pustan, ca noi suntem saraci lipiti pamantului. Mirele a facut totul. Ei sunt bogati.” Am simtit ca ma prabusesc. Zic: ”Ce s-a intamplat cu fata dumneavoastra?”

Vroiam sa stiu daca din nastere a fost asa. Atunci au inceput sa-i curga lacrimile si sa-mi povesteasca: ”Eu i-am facut asta. Nu a fost fata mai frumoasa in cartierul nostru, poate nici in orasul nostru, ca ea. Cand a avut 6 ani sotia s-a despartit de mine, a plecat. Eu nu am vrut sa ma recasatoresc, ci am ramas cu fata ca sa o cresc, singura mea bucurie. In urma cu un timp oarecare pe cand era in ultimul an de liceu, a venit intr-o seara la mine si mi-a spus: ” Tata, sunt plina de bucurie si te rog frumos sa ma ierti daca am intarziat. In seara asta tata am fost la biserica si Dumnezeu mi-a vorbit in mod special. Incepand de astazi eu vreau sa fiu copilul lui Dumnezeu.” Furios, i-am raspuns: ”Cu mana mea te-am facut, cu mana mea te omor! Neam de neamul nostru nu ne-a mai facut nimeni de (click pentru continuarea articolului)

Categories: Amintiri, Articole de interes general