Franța a fost mama tuturor experimentelor! Aproape că nu e rău în lume care să nu fi venit de acolo. Una din trăznăile de care se vorbește foarte puțin azi a fost un cult al Ființei Supreme. Iată ce am primit azi pe Internet:
Cult of the Supreme Being
The Cult of the Supreme Being (French: Culte de l’Être suprême) was a form of deism devised by Maximilien Robespierre[1], intended to become the state religion after the French Revolution.[2] The word “cult” in French means “a form of worship”, without any of its negative, exclusivist implications in English: devotees indeed intended it to be a universal congregation.
Origins
The French Revolution had given birth to a great many radical changes in all spheres of human life. One of the most fundamental for the hitherto Roman Catholic France was the officialrejection of religion and its enormous influence on the nation. From a mixture of largely atheistic views, the first major organized school of thought to emerge in early Revolutionary times was the Cult of Reason. Advocated by extreme radicals like Jacques Hébert and Antoine-François Momoro, the Cult of Reason espoused a humanocentric philosophy in which no gods at all were worshipped: the worship of Reason as an abstract concept was the guiding principle.[3] This bold rejection of all divinity, compounded by the “scandalous scenes” and “wild masquerades” attributed to the Cult of Reason[4], appalled the rectitudinous Robespierre. In late 1793, Robespierre delivered a fiery denunciation of the Cult and its associates[5] and proceeded to give his own vision of proper Revolutionary religion.Le culte de l’Être suprême was formally announced before the Convention on May 7, 1794.[6]
Religious tenets
Robespierre believed that reason is only a means to an end, and the singular end is Virtue. He sought to move beyond simple deism (often described as Voltairean by its adherents) to a new and, in his view, more rational devotion to thegodhead. The primary principles of the Cult of the Supreme Being were a belief in the existence of God and in the immortality of the human soul.[7] Such beliefs, he said, were “constant reminders of justice” and thus essential to a republican society.[8] Though not inconsistent with Christian doctrine, these beliefs were put to the service of Robespierre’s fuller meaning, which was of a type of civic-minded, public virtue he attributed to the Greeks and Romans:[9] this type of Virtue could only come through active fidelity to liberty and democracy.[10]
Revolutionary impact
Robespierre used the religious issue to publicly denounce the motives of many radicals not in his camp, and it led, directly or indirectly, to the executions of Revolutionary de-Christianizers like Hébert, Momoro, and Anacharsis Cloots.[11]The establishment of the Cult of the Supreme Being represents the beginning of the reversal of the wholesale de-Christianization process that had been looked upon previously with official favor.[12] At the same time it marked the apogee of Robespierre’s power. A relatively shadowy public figure, ostensibly just an equal member of the Committee of Public Safety, Robespierre from now on assumed an air of national prominence bordering on the dictatorial.[13]
Festival of the Supreme Being
To inaugurate the new state religion, Robespierre declared that 20 Prairial of Year III (June 8, 1794) would be the first day of national celebration of the Supreme Being, and future republican holidays were to be held on every day of rest (décadi) in the official calendar.[14] Every locality was mandated to hold a commemorative event, but the event in Paris was executed on a massive scale. Designed and organized by Jacques-Louis David, the festival took place on and around an enormous artificial mountain created on the Champ de Mars.[15] Robespierre assumed full leadership of the event, forcefully – and, to many, ostentatiously[16] – declaring the truth and “social utility” of his new religion.[17]
Legacy
The Cult of the Supreme Being and its much-derided festival can be said to have contributed to the Thermidorian reaction and the downfall of Robespierre.[18] With his death at the guillotine on July 28, 1794, the cult lost all official sanction and disappeared from public view.[19] It was officially banned by Napoleon Bonaparte with his Law on Cults of 18 Germinal, Year X.[20]
See also
Categories: Articole de interes general
Barzilaiendan 
Am fost în Norvegia la un frate de al meu.El locuiește acolo.Am stat 1 lună cât a fost el în concediu.
Am vizitat multe locuri parcă desprinse din Lord of the ring.E un loc de basm unde natura e la ea acasă.
Nu pot descrie cât e de frumos.
Ași vrea să las în urmă România…
Iertăciune că vă răspund doar cu crâmpeie, eu sunt un musafir pe-aici şi nu aş dori să încalc cutumele ospitalităţii întinzându-mă cu comentariile.
Citeam pe undeva că in Norvegia încrederea indivizilor în ceilalţi e la 94 de procente… Aşadar, un nivel uluitor de coeziune socială!
Mă mai uit la statisticile privitoare la nivelul de satisfacţie a vieţii: peste 90 de procente. La posibilităţile (şi încurajarea în vederea) şcolarizării şi a înscrierii vieţii pe coordonate solide etc.
… În privinţa românilor…nu cred că încrederea unii în ceilalţi a fost vreodată aflată pe cote înalte, după cum nu cred că Evanghelia a fost cu adevărat vestită în acest colţ de lume… 😦
Aş fi vrut eu să-mi fi aparţinut expresia “Se-aud paşii lui Mesia!” 😀 …Ea aparţine rabinilor din antichitate; ei făceau un joc de cuvinte între “călcâiul” din Genesa, 3, şi iminenţa venirii Sale.
Eu aş zice: “Mesia e cu mâna pe zăvor!” Mai ales următorii doi ani mi se par a fi foarte interesanţi.
O zi cu bucurii! 🙂
”încrederea în ceilalți”
În România ,peste care a trecut tăvălugul comunist și 20 de ani de(libertate)neo-comunism, încrederea e un cuvânt rar.
E de departe cea mai mare pierdere.Suspiciunea e ridicată la nivel de calitate .
Pe miniștrii României nu îi încape nici Casa poporului.
Statul Român născocește măsuri punitiv coercitive-pecuniare,taxe,amenzi,impozite…Statul e generator de infracționalitate și nesiguranță socială.
În Ro se miră și Ucigă-l toaca cât de ”bine” funcționează experimentul lui.
Foarte frumos ați spus ”Se aud pașii lui Mesia”
Mă refer la tot: la Weltanschauung, la religie şi la economia pe care a generat-o (ca să alunec un picuţ în teza lui Max Weber), la programele politice (cel puţin cel suedez şi cel islandez), la respectul faţă de fiinţa umană, la încrederea în ceilalţi, care duce la o anumită coeziune, la şcolarizare (aici vizez mai mult Finlanda)…
Cel puţin islandezii i-au luat la alergări pe cei de la FMI şi se guvernează fără un cabinet de miniştri (!!!), dar se pare că în mass-media răsuflă prea puţin.
Miracolul scandinav…Vă referiți la aspectul social(ist) !?
@ Freedom
Corect…dar incomplet… Miracolul scandinav (şi mai ales cel recent, islandez…) arată că se poate şi ALTFEL!…
Revenind la postarea dvs., pentru a merge la rădăcini, voi invoca rostirea Poetului:
“Ce-i mâna pe ei în luptă?/ Ce voia acel Apus?…”
Se-aud paşii lui Mesia!
Franța(primul pas-Republica).Foarte interesant este că cei mai mulți care au pus umărul la acest experiment au fost monarhi(ex-Frederic cel Mare…Mihail Sturza etc)
America Latină(serele socialiste)
Rusia(Cortina de Fier)
S.U.A (societatea utopică a lui Platon-Atlantida).
Daca în Franța și SUA oamenii trăiesc cât de cât liberi și au o anumită prosperitate în celelalte țări experimentele sunt tragice.
Teoria Conspirației !?
NUu!!!…E pur și simplu …istorie.
Show must go on…
Whoah, ce de mai implicaţii are textul acesta! :))
La o lecturare “în diagonală”, nu mă pot opri să nu observ că de maaare ajutor i-ar fi fost lucrările lui Wilhelm Schmidt, genial antropolog, etnolog şi filolog, despre PROTO-MONOTEISM, sau MONOTEISMUL PRIMAR. Desigur, poate le-ar fi concediat pentru că urmau a fi scrise de un preot catolic şi, oricum, nu avea acces la ele, acestea urmând a fi scrise doar în sec. al XX-lea.
Apoi, oare nu confirma atitudinea lui Robespierre “veşnicia din inimile lor” (Ecl. 3:11) şi Romani, 2:14-16?…
Berakhoth/ Binecuvântări!