Duminică 18 Mai a fost o zi deosebită. Dimineața am fost la biserica baptistă din Colton, păstorită de prietenul meu, Daniel Șarlea.În Ziua de Cincizecime, ei au avut o dublă sărbătoare: nașterea Bisericii acum două mii de ani și aniversarea a 24 de ani de la înfințarea bisericii din Colton. Am fost împreună cu Radu Știr și cu Andrei Bulzan, doi din predicatorii din Los Angeles. La prânz, toți cei prezenți am avut parte de o masă copioasă …

Seara am revenit la Bethel, suficient de devreme ca să prind programul corului de tineri. A fost un fel de ultima repetiție generalâ înainte de plecarea lor spre Portland, la întâlnirea tinerilor de pe coasta de vest. Când ne-a venit rândul să predicăm, l-am rugat pe Radu să vorbim amândoi și să spunem ce înseamnă pentru noi părtășia cu Duhul Sfânt. Radu a vorbit foarte bine și convingător. Eu am preferat să la fac celor prezenți o destăinuire.

Le-am spus că știu ce daruri nu am: nu știu să cânt la pian și nici mâcar în cor nu mă descurc foarte bine. Coșmarul tinereții mele a fost că s-ar putea ca cineva să-mi audă vocea.

Știu însă și ce daruri am și am o experiență bogată cu Duhul Sfânt în tălmâcirea Scripturii și în vestirea ei de la amvon. Sunt situații în care mă duc pregătit cu o schiță sau chiar cu două, dar de îndată ce deschid gura … mă ia vântul și ajung să vorbesc despre lucruri la care nu m-am gândit niciodată. Mi s-a întâmplat nu de puține ori, să trebuiască să mă ascund undeva după predică ca să aștern cele spuse pe hârtie, pentru că mi-era teamă că le uit.

N-am deschis niciodată Biblia fără să mă rog mai întâi o scurtă cerere: ,,Doamne, nu vreau să fac o lectură. Vreau să-mi vorbești prin Cuvântul Tău. Vreau să-ți aud distinct glasul“. Așa am descoperit sensuri noi în pasajele parcurse, în frazele lungi sau altădată în doar fragmente de cuvinte. Știu că darul meu este propovăduirea și învățarea pastorală. Tresar ori de câte ori mintea mea este alimentată de Duhul Sfânt cu mesaje proaspete. Uneori mă trezesc noaptea și sar din pat direct la computer. Daniela se speria la început … acum este obișnuită. Mă întreabă: ,,Este cutremur?“ Dcaă-i spun că nu, se întoarce pe partea cealaltă. Știe că mă duc iar la computer.

Pentru că atmosfera era caldă și pentru că cei prezenți îmi erau apropiați, mi-am permis să le mărturisesc una din problemele pe care le-am avut nu de mult cu Duhul Sfânt:

,,Cam acum 10 zile, noaptea tărziu, m-am dus la culcare după ce am scris mult despre niște pasaje din cartea Regi. Ajunsesem la un impas și simțeamcă îmi lipsește o anumită privire de ansamblu asupra unor evenimente de acolo. Îmi trebuia ceva cu o semnificație precisă și nu reușeam să scriu nimic. Căutam parcă prin ceață …și, deși sțiam că lucrul căutat era acolo, nu putem să-l ating. Am renunțat și m-am dus să pun capul pe pernă. Când intrasem deja în faza alfa a somnului și pluteam pe undeva între vis și realitate, s-a făcut dintr-o dată lumină și în mintea mea a apărut, ca pe un ecran, cursiv și clar exact privirea de ansamblu pe care o căutam, semnificația după care tâmjisem în ceasurile liniștite de la miezul nopții. Am vrut să sar ca altădată din pat și să mă duc la computer, dar n-am făcut-o. Mi-era teamă că n-am să mai adorm iar până dimineață. M-am rugat repede: ,,Doamne, adu-mi aminte de lucrul acesta și mâine dimineață“. Asta a fost tot.

Bineînțeles că dimineața nu mi-am adus aminte de nimic. N-am ținut minte decât faptul că trebuie să nu uit ceea ce primisem când eram aproape adormit. M-am concentrat, m-am chinuit, m-am rugat, … degeaba! Am simțit că Duhul Sfânt era cumva supărat pe mine și parcă-mi spunea: ,, N-ai prețuit mărgăritarul pe care ți l-am dat. Nu cred că-l mai meriți. Ai spus să ascult Eu de tine, nu tu de Mine …“

Agonizam de zece zile. Îmi trebuia acea completare la studiul meu și nu venea. L-eam spus fraților: ,,Știu care este darul meu. Știu cine mă folosește atunci când vrea și cine mă lasă gol ca un butoi golăgios atunci când este supărat pe mine. Domnul mă aude în seara asta și știe că este așa. Pentru mine, Duhul Sfânt este un tovarăș de drum, dar și un Stăpân. Un Stăpân duios, dar sever totodată. Îl simt când se întristează și atunci sunt trist și eu. Mă pocăiesc, îi cer iertare și, iată că mi-am mărturisit înaintea dumneavoastră greșeala.“

M-am dus în bancă și l-am rugat pe Doru Brezoi, păstorul asistent, să încheie el cu rugăciune. Ne-am mărturisit fiecare păcatele și ne-am cerut fiecare iertare. L-am rugat pe Duhul Sfânt să vină și să ia stăpânire asupra vieții noastre, asupra gândurilor noastre, asupra inimii noastre, asupra voinței noastre. L-am rugat să ne umple ca să cunoaștem puterea și părtășia Lui minunată. Nu știu câți din cei prezenți au făcut-o sincer. Eu am făcut-o. Dovada? Nici nu s-a terminat rugăciunea că în mintea mea a răsărit iar scena din noapte și mesajul după care oftasem mai mult de o săptămână …

N-am spus atunci, duminică seara, la nimeni. I-am spus doar lui Daniela, în mașină, pe drumul spre casă. Ea, care știa de mlt toate acestea, a spus doar cu o bucurie liniștită: ,,Slavă Domnului!“

Ca să nu vă las curioși, iată un fragment din comentariile pe care le pregătesc pentru tipar. Fragmentul este din cartea Regi și este doar o aluzie la o foarte frumoasă și necesară concluzie. Restul veți citi atunci când vor fi toate clare și complete.

,,… În VT, oamenii lui Solomon au contruit un templu și, la inaugurarea lui, Duhul lui Dumnezeu a umplut clădirea, astfel că nici un om n-a putut intra înăuntru.
În NT, Duhul lui Dumnezeu așează pietrele vii una lângă alta într-un Templu al cărei slave este bucuria lui Dumnezeu de a locui împreună cu oamenii. Cine meditează la aceste două imagini descoperă diferența dintre sfințenia lui Dumnezeu și harul care ne-a fost arătat nouă prin Isus Christos! Nu oricine poate însă pătrunde taina aceasta.“

Categories: Amintiri