Am observat că există o dublă şi reciprocă nedumerire în materie de căsătorie: cei care nu s‑au căsătorit încă şi au ajuns să treacă de 20‑25 de ani se întreabă: „Cum au reuşit oare ceilalţi?” cei care s‑au căsătorit se miră: „Ce li se pare aşa de greu şi complicat?”

Am stat de vorbă nu demult cu un bărbat de aproximativ 28 de ani şi am fost surprins să‑l aud întrebându‑mă: „Ce ar trebui să fac? Oare nu este adevărat că Dumnezeu rânduieşte căsătoriile? Dacă vrea El să‑mi trimită pe cineva, mai trebuie să mă duc eu să caut?”

I‑am răspuns: „Ce găseşti scris în Biblie? Eu ştiu că undeva scrie: „Preaiubiţilor Săi, El le dă pâinea ca prin somn”, dar asta nu este un îndemn la lene şi nici nu asigură pe nimeni că pâinea ne/vă aşteptă dimineaţa înaintea uşii… Iţi aduci aminte cum şi‑a căsătorit Avraam băiatul, pe Isaac? Tatăl tuturor credincioşilor n‑a spus: „Dacă Dumnezeu vrea să‑mi însor băiatul cu una dintre rudele noastre monoteiste, să‑mi trimită El fata aici la noi… Avraam a pus la cale o expediţie, a cheltuit bani şi l‑a trimis spre rudele sale pe cel mai important slujitor al casei sale, „care era îngrijitorul tuturor averilor lui” (Gen. 24:2). Din calitatea solului trimis în căutarea unei neveste potrivite pentru fiul său ne dăm seama de importanţa acordată de Avraam acestei probleme.

Prietenul meu a oftat şi mi‑a spus: „Da, dar acest rob a avut şi el nevoie de un semn din partea Domnului …”

I‑am răspuns: „Cred că şi aici citim în text mai mult decât vrea el să ne spună. Eu nu cred că a fost ceva supranatural… cel puţin nu aşa de supranatural cum am ajuns să credem unii dintre noi. Gândeşte‑te bine, omul trimis de Avraam era un om chibzuit şi foarte bun administrator. El ştia ce multă avere va moşteni Isaac şi de câtă hărnicie va trebui să dea dovadă noua lui soţie. Robul a gândit ca un… rob. Logica lui este una administrativă: „Doamne, fă ca fata căreia îi voi zice: «Pleacă‑ţi vadra, te rog, ca să beau» şi care va răspunde: «Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale», să fie aceea pe care ai rânduit‑o Tu pentru robul tău Isaac!”

Probabil că dacă Avraam ar fi trimis ca sol un poet, ar fi cerut un altfel de semn: „Fata care îmi va răspunde cu o poezie” sau dacă ar fi trimis ca sol un cântăreţ, semnul cerut ar fi fost: „Fata pe care o voi auzi cântând azi aici la fântână”. Dacă solul n‑ar fi avut prea multă minte, probabil că el ar fi spus: „Doamne, scoate‑mi‑o în cale pe cea mai frumoasă, pe cea cu silueta cea mai plăcută, pe cea care are gropiţe în obraji şi o şuviţă de păr pe frunte, căzând peste năsucul ei cârn …” Un altfel de rob ar fi cerut … altceva … Robul trimis de Avraam a cerut însă o fată harnică, pentru că aceasta era valoarea maximă pe care o preţuia el, ca administrator, într‑o viitoare gospodină din casa lui Isaac. Supranaturalul s‑a grefat atunci pe această foarte normală şi obişnuită preocupare a robului cu averea căreia îi era administrator. Eu cred că voi, băieţii, trebuie să dovediţi aceleaşi preocupări ca Avraam pentru găsirea unei soţii potrivite.

În primul rând, ar trebui să vă daţi seama că o astfel de soţie trebuie (restul aici)