Ce a mai rămas primăvară în toamna noastră?

Pentru că Valer este președintele tineretului din RBA, ca socru al lui, am avut privilegiul să fiu invitat la întâlnirea misionară a tineretului RBYA (Romanian Baptist Youth Association) de pe coasta de vest a Americii. Între 8-10 Martie 2013, la San Francisco am fost în primăvară.

La plecarea din Los Angeles, ne-am dus cu iarna în spate. Vălătucii munților pe care a trebuit să-i traversăm spre San Francisco erau acoperiți cu o pudră proaspătă de zăpadă, asemenea unor  Dunkins Donats uriași (gogoși la modă pe aici).

A fost probabil ultima răbufnire a iernii din anul acesta. La coborârea spre California de nord ne-a întâmpinat primăvara. De-o parte și  de alta a autostrăzii, livezi uriașe de piersici, cireși, aluni și caiși erau în floare. Totul amirosea a viață tânără și promițătoare.

Îmi place să călătoresc spre nord pentru că altfel, în Los Angeles, suntem într-un splendid dar monoton anotimp perpetuu, numit California de Sud.  Mi-a dor de cele patru anotimpuri, iar călătoria aceasta dincolo de munți ne-a coborât în anii tinereții mele românești.

La San Francisco, am petrecut două zile împreună cu tinerii din bisericile baptiste române. Sâmbătă, ei și-au avut seminariile lor și evanghelizări prin locurile alese de cei din această zonă. Seara și apoi duminică ne-am întâlnit la clădirea bisericii din San Leandro, păstorită de Ovidiu Rauca și Stefan Ghinescu. Impresii?

Sala a fost arhiplină.  Închinarea a fost splendidă (aici). Prezentarea misiunilor a fost contagioasă. Găzduirea localnicilor a fost copleșitoare. Tinerii n-au dormit la hotel, ci prin casele fraților.

La vărsta mea, fiecare întâlnire cu tineretul este o provocare personală. Cântăresc, vrând nevrând, câtă tinerețe a mai rămas în toamna celor 58 de ani ai mei. Fără să mă pot opri din reveria clipei, le-am povestit tinerilor de azi despre vremurile misiunilor noastre din România și despre diferențe și asemănări între atunci-acolo și acum-aici. Multe lucruri sunt irepetabile, dar majoritatea lucrurilor esențiale au rămas aceleași. Între Dumnezeu și diavol, între păcat și neprihănire, între pământ și cer, între iad și rai, fiecare om, din fiecare generație își hotărăște soarta. Noi, misionarii, ne silim să-i ajutăm să facă o alegere bună, explicându-le riscurile ascunse dincolo de mincinoasele oferte tentante ale lumii și căutând să le ilustrăm sfâșietoarea chemare a dragostei divine.

Am predicat ușor, ca fierul unui plug care pătrunde vesel în brazdă. Sunt uimit de numărul mare de tineri pe care-i are această generație. Mare potențial și mare răspundere.

La întoarcere, pe câmpuri primăvăratece, fermierii californieni aruncau semințele pentru rodul din toamnă. M-am uitat cu simpatie la ei. La fel făcusem și noi la San Francisco …

Fie ca Cel care îngrijește să crească sămințele să le facă să rodească pentru o dumnezeiască recoltă.

Categories: Amintiri, Articole de interes general