Dragă Daniel,

Mătuşa mea R. S. (sora mamei mele ‑ Martha), m‑a rugat să îţi transmit această lucrare împreună cu scrisorica de mână ataşată. Ea nu are Internet acolo în satul în care locuieşte acum, aşa ca mi‑a revenit mie sarcina aceasta de „postaş”. „Minuni din viaţa mea” este o lucrare autobiografică destul de captivantă a mătuşii (conţine multe detalii de interes din viata soţilor Wurmbrand, dar şi a strămoşilor mei cu care Nene Richard a fost bun prieten). Cu drag, Eduard Teodorescu

Minuni din viaţa mea

De mult doream să scriu despre minunile Domnului în viaţa mea, dar până azi nu a fost posibil. Viaţa aceasta a mea m‑a solicitat din PLIN, uneori peste măsură, dar este tot atât de adevărat că şi eu am solicitat‑o pe ea. Însă azi dau slavă Domnului, căci a ştiut care este cel mai Mare Bun pentru mine. „S‑a luptat cu mine şi… a câştigat!”

Doream să încep cu… începutul ‑ atât cât îmi este „cunoscut”‑ să încep cu străbunii, dar la revederea de la Bucureşti din vara 2005 cu fratele Brânzei, i‑am mărturisit că i‑aş mai putea oferi ceva material „documentar” despre soţii Wurmbrand, la volumele d‑sale „Amintiri cu Sfinţi”. S‑a bucurat de ofertă şi mi‑a spus că va mai adăuga un volum la cele existente. Oare câte a mai adăugat în aceşti patru ani?

„Dar dacă s‑ar scrie toate minunile, n‑ar mai fi loc…”

Părinţii mei au fost nişte oameni „deosebit de deosebiţi”. Mama, evreică refugiată în Primul Război Mondial din Transnistria, a urmat binecuvântata „Şcoală Anglicană” din Bucureşti, Şcoală de Fete, înfiinţată în Cartierul Evreiesc.

Tata (odorul tuturor…), sas din Sighişoara, a studiat „Conservatorul” ‑ clasa canto. Tot în Bucureşti, s‑a îndrăgostit de o evreică brunetă, subţirică şi foarte inteligentă şi…  s‑au căsătorit în 1932, la începutul celui mai teribil uragan al (restul aici)