De-a lungul anilor s-au facut multe incercari pentru a formula o motivare unica si cuprinzatoare a mortii lui Hristos pe crucea din dealul Calvarului. Primii parinti ai Bisericii priveau jertfa lui Isus drept un fel de pret de rascumparare pe care Dumnezeu a trebuit sa-l plateasca lui satan pentru eliberarea omenirii pacatoase. Teologii moderni inclina mai mult catre parerea ca Domnul Isus a trebuit sa moara ca metoda prin care sa ne inlocuiasca pe noi in pedeapsa pentru vinovatie. Este greu sa gasim o motivatie unica si atotcuprinzatoare, si nici nu credem ca este nevoie de o simplificare atit de artificiala, atita vreme cit Noul Testament ne prezinta sase sau sapte motivatii pentru care moartea Domnului Isus a fost necesara si eficienta. A cauta sa reducem toate aceste motivatii la una singura inseamna a incerca sa saracim semnificatia glorioasa a mortii Domnului Isus pe cruce.

Intii de toate s-ar cuveni sa spunem ca moartea lui Hristos pe cruce a fost momentul biruintei Domnului Isus asupra lui Satan intr-o infruntare care s-a intins peste secole. Probabil ca cel mai faimos pasaj pentru explicarea acestei realitati este acela scris in epistola catre Evrei:

“Astfel dar, deoarece copiii sint partasi singelui si carnii, tot asa si El insusi a fost (restul aici)