(Vizionati  aici  ,  aici  si aici  lucrari ale Conventiei RBA)

Este devreme, mult prea devreme pentru concluzii. Se pot exprima insa niste impresii personale dupa cele vazute si traite de mine la Cleveland.

1. S-a confirmat si cimentat tranzitia inceputa la Conventia RBA de anul trecut la Sacramento. Generatia tanara ne-a depasit nu numai ca numar de pastori, ci si ca putere decizionala in Asociatie. Este bine, este foarte bine. Este cum nu se poate mai normal si mai bine. Dan Paul, Eusebiu Rusu, Sorin Sabau si Sorin Covaci alcatuiesc o echipa solida, echilibrata si entuziasta, ca presedinte, vicepresedinti si secretar RBA. Asociatia este sanatoasa si paseste frumos dincolo de limita celor o suta de ani de la infiintare. Cuvintele amabile pe care mi le-a spus in curte, dupa terminarea sarbatorii, un profesor de istorie din Romania, un barbat distins, cu mult argint in plete, invitat de fratele Cocartau mi-au mers foarte fierbinte la inima.

2. Biserica din Cleveland a avut resursele si capacitatea de sacrificiu necesare pentru a organiza o Conventie de referinta cu ocazia intrarii in anul jubiliar centenar al Asociatiei. Multumim frumos.

Biserica din Cleveland se afla geografic cel mai aproape probabil de localitatea in care s-a petrecut prima Conventie a bisericilor romane baptiste din America in 1913, cu cativa ani inainte de infintarea Uniunii Baptiste din Romania. Rezilienta romanilor pe aceste meleaguri este remarcabila. Valentin Popovici, ne-a reamintit ca mai toate grupele si gruparile etnice sunt asimilate in creuzetul american dupa doua generatii. Romanii au depasit limita de doua generatii si jumatate, iar numarul participantilor la Conventia de la Cleveland, mai ales numarul ametitor al tinerilor, vesteste permanenta noastra pe aici. America nu a implinit inca 250 de ani de existenta (1776-2012). In mai mult de o treime din aceasta existenta, romanii au fost aici, au invatat de la americani, iar apoi si-au dat si ei contributia la existenta acestei natiunii, influentandu-i dezvoltarea. Dan Paul, presedintele RBA si pastorul bisericii din Cleveland ne-au dus duminica seara pe cativa intr-un tur al orasului din care n-a lipsit, prima banca romaneasca (cu bani, nu de aia de stat la strada), prima organizatie de ajutor reciproc al unei etnii (dupa modelul careia s-au infiintat apoi cele apartinand altor etnii si chiar ale “natiunii” americane), prima tipografie unde s-a tiparit Ziarul Roman, o statuie a lui George Enescu, plasata in galeria de personalitati ale urbei, cladirea veche a bisericii baptiste actuale, si zona industriala metalurgica, impreuna cu ramasitele combinatului de cauciuc, aferente alta data puternicei industrii auto americane si magnetul fortelor de munca venite peste ocean din Romania.

Sacrificiul celor din Cleveland a fost ilustrat mai ales de activitatea neobosita a lui Dan Paul care, daca n-ar fi fost Conventia ar fi continuat sa-si petreaca zilele si noptile alaturi de mama lui la spital. O capricioasa lege a probabilitatilor a facut ca din cele 16 cazuri de West Nile Virus din Ohio, doua sa fie in biserica baptista din Cleveland, una dintre ele chiar mama lui Dan Paul.

3. Romanii din America s-au americanizat in sensul bun al cuvantului, fiind acum capabili de o organizare mai buna si de manifestari caracterizate de un inalt nivel de profesionalitate. (Aceasta observatie mi s-a intarit si dupa ce am aflat cum s-a desfasurat Conventia sora a romanilor pentecostali, care a avut loc la Seattle, pe cealalta coasta a Americii). Fie ca este vorba de dirijori sau conferentiari de la seminarii, fie ca este vorba de disciplina multimilor care s-au manifestat frumos si civilizat in salile moderne si spatioase inchiriate cu aceste ocazii, fie ca este vorba de tonul discutiilor purtate in cadrul lucrarilor sau de modalitatea pregatirii si servirii celebrelor mese cu bucate romanesti, cine priveste comparativ, la scara catorva decenii, nu poate sa nu remarce aceasta maturizare a comunitatii romanesti.

Manifestarile de la Cleveland au marcat ridicarea nivelului comunitatii romanesti spre nivelul “varfurilor” ei ajunse deja in America profesori universitari, cercetatori si oameni de stiinta, avocati de renume, medici si oameni politici. Avem chiar si o prezenta in lumea baptistilor americani, pastori ai bisericilor americane sau profesori in marile universitati  crestine de aici. In companii conduse de romani baptisti pe care-i cunosc se fabrica cele mai mari rotoare de turbine pentru centralele electrice din lume si chiar piese pentru statia spatiala si avioanele din industria aerospatiala.

O intamplare anecdotica in acest “context” familia unei tinere crestine coreene a refuzat sa incuviinteze casatoria cu unul din tinerii nostri pe motiv ca vor ca ea sa se casatoreasca cu un tanar de-al lor, nu cu un … american. (Mi-am zis: “Bine ne face! What goes around comes around ….”)

4. Valentin Popovici ramane omul-fanion al Asociatiei, mai ales acum cand unchiul lui, Petru Popovici, la varsta de 94 de ani si impovarat si cu un accident al sotiei, n-a putut face deplasarea la Cleveland. Majoritatea celor prezenti au acceptat si promovat deviza generala a Conventiei jubiliare: “Il laudam pe Dumnezeu pentru cei o suta de ani de binecuvantata existenta si le multumim oamenilor prin care El a ales sa ne binecuvinteze”. Felul inimitabil in care a prezentat Valentin fragmente din vietile pionierilor romani ai credintei baptiste din America a constituit unul din punctele de varf ale lucrarilor.

Cand eu ma duceam, prin 1982 pentru viza la Ambasada Americana din Bucuresti, baptistii cu care m-am intalnit acolo imi spuneau ca merg, nu la Chicago sau la Los Angeles, ci “la Alexa” sau “la Pitt”. Fratii Popovici au fost destinatiile de preferinta ale emigratiei noastre in America. Mi-as dori ca Valentin sa fie eliberat de responsabilitatile pastorale ca sa poata sa colinde prin bisericile baptiste romanesti nu numai din America si Canada, ci din Australia pana in orasele moldave de dincolo de Prut. Inca poate si inca “este”. Va veni vremea cand ne va lipsi si ii vom duce zadarnic dorul, cum o facem acum cu tatal sau, fratele Alexa Popovici. Pe de alta parte stiu ca dorinta noastra este greu de indeplinit. Ca si in cazul plecarii fratelui Petru Popovici de langa noi din Los Angeles, vor ramane in urma niste papuci mari, pentru care vor fi necesari doi sau trei pastori ca sa-i umple si sa continue activitatea pastorala, muzicala, poetica si editoriala.

5. Este pentru prima oara cand stim deja locul urmatoarei Conventii RBA: orasul Portland din Oregon. Pastorii de acolo, Eusebiu Rusu si Nelu Brisc ne-au invitat deja sa mergem sa incheiem acolo sarbatorile noastre legate de “anul 100”. Va invit sa mergem impreuna.

Categories: Articole de interes general