Sunt sau mai bine zis, am fost bucureștean. Chiar și prin filtrul subiectiv al autorului, realitatea din articol mi se pare halucinantă. Ce este mai trist? Sterilitatea unui predicator fără părtășia unei biserici sau sinistra spaimă a unei credințe bântuite de fantomele demonilor și lipsită de frumusețea și belșugul harului?
Vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas…
19 aprilie 2012, 21:30 | Autor: Cristian Delcea
Foto: petrică tănase
Acesta este reflexia lui Fănel Zainea într-o baltă din Piaţa Unirii, după o ploaie straşnică de primăvară
Ce înseamnă religia într-un mare oraş? Un neoprotestant care predică în Piaţa Unirii la portavoce şi un frate de mănăstire căzut în păcat se chinuiesc să trăiască după voia Domnului. Le e atât de greu…
90% din populaţia României crede în Dumnezeu, 9% într-o forţă superioară care conduce lumea şi doar 1% din populaţie se declară atee sau fără religie. În Uniunea Europeană doar Malta întrece România la capitolul religiozitate. Biserica rămâne cea mai de încredere instituţie pentru români. Dar cât de adevărate sunt aceste statistici numai Dumnezeu ştie.
Categories: Articole de interes general
Barzilaiendan 
Poate ca initiativa ziarului Adevarul de a oferi o Biblie gratuita, i se datoreaza in parte si lui nea Fanel. Se poate sa fi fost chiar o implinire a visului sau: sa vesteasca Evanghelia la “un nivel mare” (de care el sa nici nu fie constient). Este evident ca in tabloul cu cei doi fanatici religiosi, pictat foarte sugestiv de niste ziaristi intalniti la un bar in mijlocul Bucurestiului, o lumina apoteotica se intrezareste pe chipul evanghelicului, in antiteza cu umbra iadului de pe fata ortodoxului. Ambii apar ca niste impatimiti ai credintei, ambii sunt exponenti ai credintei crestine, ambii si-au dedicat viata acestui scop, dar numai unul a vazut cerul si minunile lui, celalalt – decat iadul si grozaveniile lui. Reiese foarte clar victoria mesajului evanghelic luat in serios (chiar daca, prezentat de fr. Zainea intr-o forma destul de ciudata, nebunateca si insuficient avizata) fata de cel invatat frumos, pe de rost, la o manastire faimoasa, intr-un locas de inchinare al cultului majoritar de catre “fratele Mihai Marinescu, pacatosul”. Articolul de la Adevarul tradeaza modul pozitiv in care lumea poate deslusi sinceritatea mesajului, indiferent de aparenta lui (mai mult sau mai putin infantila). Foarte interesant. Merita citit, analizat si meditat.