Preotul Cornel Avramescu, prietenul și colegul meu din Aneheim, are probleme cu inima. Vă îndemn să ne rugăm împreună pentru însănătoșirea lui grabnică.
Categories: Articole de interes general
Tudor Arghezi: „Împărțită pe secole, Istoria e un bîlci și un balamuc” « cristoiublog.ro - Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Barzilaiendan 
L-am cunoscut, in urma cu 35 de ani…Era tanar pe-atunci…
Slujea intr-o bisericuta de la Uroi, asezata langa ruinele unui vechi castru roman. M-am imprietenit imediat cu el. Era o fire deschisa, senina si a carui sinceritate si curatie de inima transpira prin toti porii fiintei sale duhovnicesti !
Devenise inca de pe atunci “incomod” atat pentru “mai-marii lui” cat si pentru unii enoriasi care nu puteau suferi invatatura sanatoasa, intrucat o dadea cu prisosinta atat in biserica in care slujea ca paroh, cat si in afar zidurilor ei. Impartea Cuvantul domnului cu indemanarea unui adevarat evanghelist ! Initiase cu catva timp in urma studii biblice, adevarate lectiuni de Scoala Duminicala, desfasurate cu autoritate si responsabilitate remarcabila in biserica sa, facea “vizite pastorale ” enoriasilor si era iubit din ce in ce mai multi.In acelasi timp au inceput “sa curga” reclamatiile catre mai-marii de la Protopopiat…
A fost “detasat disciplinar”, transferat adica, la o bisericuta uitata de lume undeva dincolo de Uricani, dincolo de Lupeni ! Am calatorit uneori impreuna cu el si, atat cat s-a putut ne-am imbarbatat unul pe celalalt din Cuvant, din perspectiva expresiei lui Pavel apostolul: “in lucrurile in care am ajuns de aceeasi parere, sa umblam impreuna !”
A suferit mult si pe nedrept si totusi mangaiat de cuvintele apostolului Petru: “In adevar, ce fala este sa suferiti cu rabdare sa fiti palmuiti , cand ati facut raul ? Dar daca suferiti cu rabdare, cand ati facut ce este bine, lucrul acesta este placut lui Dumnezeu. Si la aceasta ati fost chemati; fiindca si hristos a suferit pentru voi, si v-a lasat o pilda ca sa calcati pe urmele Lui !” ( 1 Petru 2:20-21).
Sincer, imi pare tare rau de suferinta fratelui Cornel (caci doar asa ne adresam unul celuilalt). Pe langa suferinta morala, sufleteasca pe care a indurat-o atat de mult timp, se adauga acum si suferinta inimii fizice dar tot a unui pastor al turmei…
As vrea sa-l imbarbatez, dar nu pot decat cu aceste amintiri pe care sunt sigur ca le va citi cu placere.
Il rog pe Domnul adevaratelor vindecari sa se atinga de inima lui su binecuvantarea sanatati pe care numai El o poate da !