Socrul meu, Traian Ban, are approximative 85 de ani. Mami, soția lui, este cam de-o seamă. Seara asta mi-a copiat o poezie care i-a plăcut și mi-a dat-o să o tipăresc undeva. O fac aici …
În seara asta suntem împreună
Doar tu și eu și lângă noi e marea.
Urcăm în barcă și sub clar de lună
Privim cum laolaltă se adună
Mulțimea stelelor ce umple zarea.
Alături stăm în bezna de afară,
În pace-adânc-a-ntinderii albastre
Noi ne privim a nu știu-a câta oară
Și iar simțim din ceruri cum coboară
Iubirea sfântă-n sufletele noastre.
La țărm ne-ntoarcem. În nisip scplipește
O stea căzută de pe bolta-ntinsă.
M-aplec s-o iau. În palmă mă-ncălzește.
Ți-o prind în păr. Ființa ta zâmbește.
Și strălucește steaua-n părul tău aprinsă …
Ne așezăm alături. E răcoare.
Cu brațul meu eu mijlocu-ți cuprind.
Un rece val ne udă la picioare
Noi nu simțim că dragoste ne pare
Frumoase valuri ce pe țărm se-ntind.
Las lacrima să ardă-ncet pământul.
În suflet port tristețea izolării
Când urlă a pustietate vântul
În mine-mi vine-adeseori cuvântul
Ce mi l-ai spus acolo-n largul mării.
Cred că lipsește un vers dintr-o strofă. Altfel, poezia ar merita să-i căutăm … autorul.
Barzilaiendan 
@Aciduzzu
Aurul vechi nu ruginește!
@Razvan
Sunt un dar de la Domnul.
Ce simpatici sunt moşulicii… şi mai sunt şi romantici pe deasupra 🙂
Desigur ca ma referisem la acea asociere din postare initiala, nemodificata ulterior si in care aparea si poza “de nunta” a scumpilor tai parinti …
Sa fii binecuvantat de Domnul, frate Daniel !
Frate Daniel,
Cu siguranta, poezia este o particica din puritatea manifestarii indragostitilor de demult si…asfintiti pentru totdeauna in mare…
Mai crede oare cineva intr-o astfel de dragoste, intr-o astfel de traire, de manifestare ?
Gingasia, duiosia, emotia cu care ai postat alaturi de aceste sublime versuri, poza ingalbenita de vreme a celor ce au fost scumpii tai parinti, poza de inceput de “umblare impreuna” ca un singur trup pe cararea vietii ce duce doar in vesnicii, m-a facut sa-mi amintesc de clipele in care te-ai intors de la Arad radiind de fericire si totodata emotie impletita cu o puternica timiditate si ai prezentata-o pe frumoasa si gingasa ta mireasa, colegilor tai de-atunci, celor care nu indraznisera sa participe la nunta ta !
interesanta
Foarte frumoasa poezie.Bine a-ti facut ca a-ti plecat in cautarea autorului.Daca se gaseste i-asi propune versul lipsa.; :”Si straluceste steaua-n parul tau aprinsa.” Ori poate ne spune dansul versul original caci probabil ..este altul.