Serile de duminică ale păstorilor sunt altfel decât ale celorlalți. Oboseala și încordarea de peste zi dispar, lăsând în urma lor aroma unduitoare a binecuvântării, din care se aude ecoul unui „Well done, my good and faithful servant“.

Dincolo de această trăire subiectivă, cea mai mare răsplată este să văd că oamenii zăbovesc ciorchine în curtea bisericii și nu se mai lasă duși acasă. Sunt convins că servicul divin începe cu o jumătate de oră înainte de prima cântare, în curte, și se termină tot în curte, când ultimii rămași încuie porțile.

Pentru mine, această plăcere a locuirii împreună măsoară temperatura unei biserici. Seara asta a fost foarte bine. M-am uitat cu dragoste la ei. M-am rugat pentru ei și m-am amestecat bucuros în discuțiile lor.

Doamne, ce bine este când e bine!

Categories: Amintiri