„Viitorul se grăbește“-este o expresie foarte cunoscută. Evenimentele recente ne-au trimis pe mulți spre străvechile cronici profetice.

Lumea întreagă urmărește desfășurarea unor conflicte în locuri în care lucrurile păreau așezate odată pentru totdeauna. Nordul Africii părea cucerit și liniștit sub dictaturile islamice. Tulburările de acolo ne conving pe zi ce trece că nu înțelegem lumea în care trăim, mai ales lumea aliniată cu credința și escatologia celor ce divinizează Coranul.

Este sâmbătă după amiaza și am fost zmuls din pregătrile mele pentru duminică de o știre difuzată pe rețeaua CNN: „Unul din fii lui Gadafi și câțiva din nepoții lui au murit în cadul unui atac NATO asupta familiei dictatorului libian. Acesta a scăpat însă nevătămat …“ Concomitent, pe C-span se transmite în direct petrecerea președintelui cu ziariștii din America. Este seara prieteniei dintre preșidenție și presă, seara glumelor, a zâmbetelor și a suspendării ostilităților tradiționale, seara în care se reașează sentimentul că suntem toți o mare și unică familie … Va vorbi cineva despre Libia? Va vorbi cineva despre groaza pe care au produs-o bombele acolo? (restul aici)

Categories: Articole de interes general