Pastorul Daniel Branzei readuce in atentie un subiect delicat. Ma aflu in ‘casa’ dansului asa ca incerc sa fiu un musafir politicos. Dar intrucat gazda este mai mult decat binevoitoare in a incuraja o discutie frateasca asupra unei teme, zic eu, insuficient discutata, indraznesc sa adaug cateva ganduri.

Inainte de a face orice observatie asupra subiectului propriu-zis, as vrea sa fac cateva remarci legate de autorul articolului Copyright in teologie. Isi daruieste cu drag din intelepciunea pe care o are, prin carti si prin discutii (si prin predici) celor cu care interactioneaza. Fara conditii prealabile, ci cu dorinta de a sluji.Mai presus de toate este bucuria de a contribui la formarea spirituala a altor semeni. Din punctul acesta de vedere randurile pe care le-a scris reflecta, intr-o masura, o practica de viata.

Un alt lucru care ar trebui spus este ca, pornind sa fac remarcile de mai jos, o fac constient ca dialogul se aseamana cu acela dintre un elefant si o furnica. Nu ofensez inteligenta cititorilor sa divulg cine reprezinta pe cine.

De asemenea, nu trebuie uitat ca randurile scrise au fost expuse public pentru prima oara atunci cand in Romania au existat acuzatii asupra unei persoane din lumea evanghelica ca ar fi plagiat o carte de teologie (ironia a facut ca materialul despre care era vorba sa fie o carte de etica 🙂 ). De aceea, dintr-un anume punct de vedere randurile scrise de Daniel Branzei au avut o puternica conotatie pastorala , cu dorinta sincera de a aplana discutia prea aprinsa la vremea aceea. (asta ar fi una din explicatiile mele)

Acestea fiind zise, iata si cateva perspective personale asupra temei in discutie.

1. Articolul se intituleaza Copyright…, dar vorbeste foarte mult despre…Originalitate…Cele doua, da, sunt legate, dar nu reprezinta acelasi lucru. Unul reprezinta dreptul de proprietate asupra unui lucru, iar altul dreptul (pretentia) ca esti primul sau unicul ca ai facut un anumit lucru. Din acest punct de vedere nimeni nu ar trebui sa obiecteze prea mult asupra discutiei despre originalitate, desi nu este un subiect nici de lepadat. Suntem toti, in cuvintele lui Eminescu, niste epigonii:
2. ”Iară noi? noi, epigonii?… Simţiri reci, harfe zdrobite,
   Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
   Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
   Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
   În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
   Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic! “
3. Este adevarat ca Biblia nu vorbeste direct despre copyright, asa cum mentioneaza autorul articolului, dar asta nu inseamna ca nu era importanta ideea. Ba as indranzni sa spun ca procesul de formare a canonului biblic a fost unul in care copyrightul a jucat un loc major. Dreptul autorilor de a fi recunoscuti ca atare -desi erau si incercari de apocrifare- si identificati de biserici ca surse apostolice -directe sau indirecte, au dus la recunoasterea canonului biblic pe care il aveam astazi.
4. Existenta pasajelor paralele in Biblie nu submineaza ideea de copyright, ba dimpotriva. In final, cartile respective au purtat numele autorului (si-a castigat dreptul acesta prin procesul de scriere). De unde si cine a scris primul anumite pasaje, fac subiectul ciriticii textuale.
5. Faptul ca primim totul de la Dumnezeu si ca, in ultima instanta nimic nu este al nostru, nici macar respiratia, nu inseamna ca nu trebuie sa avem copyright, ci ca trebuie sa fim mult mai smeriti si mai constienti de slujba noastra de ispravnici ai harului lui Dumnezeu.
6. In ultima instanta discutia despre copyright este una despre dreptul la proprietate. In vreme ce dreptul la proprietate materiala este oarecum nediscutabil in majoritatea societatilor, dreptul intelectual este oarecum mai ignorat, sub pretextul ca, o idee furata, nu saraceste pe autor si imbogateste pe receptor. Lucrul acesta este adevarat, dar asta nu face proprietatea intelectuala mai putin importanta, ci dimpotriva. Imi place sa gandesc ca atunci cand Isus , Mantuitorul, a spus ca omul nu se hraneste numai cu paine, ci cu orice cuvant din gura lui Dumnezeu, includea ca aplicatie si faptul ca, in ultima instanta lumea spiritului, a ideilor , a intelectului, este primordiala. Si asta fara sa fie influentat de filosofia greaca.
7. Lumea copyrightului este astazi o lume complexa si nu o mai putem compara cu vremea antica. Dintr-un context preponderent oral – sa nu uitam ca tiparul a fost inventat mai tarziu, astazi am ajuns intr-un mediu electronic. Copyrightul nu mai este o chestie de atitudinea spirituala , ci de statut juridic, cu implicatii legale majore in lumea economica.
8. Nerecunoasterea dreptului unei persoane de a avea copyright asupra creatiei sale – cu valoare sau nu – si a-i fi luat dreptul acesta fara permisiune inseamna o desconsiderare a poruncii biblice ‘Sa nu furi’
9. Exemplificarile cele mai bune ale problemelor cu care ne confruntam in domeniul acesta in lumea evanghelica sunt piratarea softwarelor , reproducerea materialelor scrise, piratarea muzicii si predicile. Ultimele, fiind mesaje orale, nu pot fi supuse acelorasi criterii ca acelea ale materialelor scrise, dar asta nu exclude acordarea creditului cui se cuvine. Da-ti Cezarului…
10. Plagiarismul este in ultima instanta o problema de neglijenta, indiferenta sau integritate – un aspect moral si spiritual, inainte de a fi un aspect comercial sau finaciar
11. Termin cu doua exemple: in lumea evanghelica americana si in lumea evanghelica romana. Pentru o discutie in limba engleaza cititi aici. Pentru una in limba romana aici. Este usor sa vedem ca parerile nu sunt uniforme. In afara de asta nici noi nu suntem totdeauna consecventi.

Categories: Uncategorized