(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)

Îl scot din dialogurile de pe Blog ca să-l citiți toți si sa ne gândim împreună.

************************

>Frate Daniel
>Spuneti-mi va rog, despre ce fel de duhuri merge vorba in versetele de
>mai jos:

>Duhuri de la Dumnezeu:
>Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă
>dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
>
>Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit
>un duh de înfiere, care ne face să strigăm: Ava ! adică: Tată!
>
>după cum este scris: Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu
>vadă, şi urechi ca să n-audă, pînă în ziua de astăzi.
>
>Şi noi n-am primit duhul lumii, ci duhul care vine dela Dumnezeu, ca să
>putem cunoaşte lucrurile, pe cari ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.
>
>Alte duhuri:
>
>În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi
>nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu
>l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl
>îngăduiţi de bine!
>
>Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva
>căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului
>acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti.
>
>Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de
>ceartă; dar alţii din bunăvoinţă.
>
>cei dintîi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gînd curat, ci ca
>să mai adauge un necaz la lanţurile mele.
>
>ă nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă
>tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca
>venind dela noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.
>
>Dar duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de
>credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile
>dracilor,
>
>Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul
>de fapte rele.

*******************************

Draga X.
Citeste, te rog, aici (http://vaisamar.wordpress.com/2010/12/04/duhul-de-exegeza-gaunoasa/).

„Există şi un duh al răstălmăcirii Scripturii prin ignorarea textului grec (pentru NT)? Înclin să cred că da. Şi sunt serios. Nu înţeleg prin asta o entitate supranaturală care se ocupă cu încurcarea iţelor exegetice, ci la predispoziţia unor oameni de a interpreta Scriptura ca să le iasă lor teologia. „Duh” ca „atitudine”.

N-am să comentez deocamdată toate locurile în care apare în Scriptură expresia „duh de…”, ci am să atrag atenţia că termenul „duh”, deşi inserat de Cornilescu în versetele de mai jos, nu există în originalul grecesc. Traducătorul român l-a urmat pe Segond, care foloseşte esprit „(duh)” pentru a face traducerea mai plastică. Din păcate, cu riscurile pe care le vedeţi în comentariile din postarea precedentă.

Aşadar, din gama versetelor folosite de cei bântuiţi de duhul exegezei găunoase trebuie să le scădem pe următoarele, în care nu e vorba de niciun duh, ci de păcatul ca atare:

1. τοῖς δὲ ἐξ ἐριθείας καὶ ἀπειθοῦσι τῇ ἀληθείᾳ πειθομένοις δὲ τῇ ἀδικίᾳ ὀργὴ καὶ θυμός.

CNS Romani 2:8 şi va da mînie şi urgie celor ce, din duh de gîlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.

2. τινὲς μὲν καὶ διὰ φθόνον καὶ ἔριν, τινὲς δὲ καὶ δι᾽ εὐδοκίαν τὸν Χριστὸν κηρύσσουσιν·

CNS Filipeni 1:15 Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă; dar alţii din bunăvoinţă.

3. οἱ δὲ ἐξ ἐριθείας τὸν Χριστὸν καταγγέλλουσιν, οὐχ ἁγνῶς, οἰόμενοι θλῖψιν ἐγείρειν τοῖς δεσμοῖς μου.

CNS Filipeni 1:17 cei dintîi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gînd curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanţurile mele.

4. μηδὲν κατ᾽ ἐριθείαν μηδὲ κατὰ κενοδοξίαν ἀλλὰ τῇ ταπεινοφροσύνῃ ἀλλήλους ἡγούμενοι ὑπερέχοντας ἑαυτῶν,

CNS Filipeni 2:3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuş.

5. εἰ δὲ ζῆλον πικρὸν ἔχετε καὶ ἐριθείαν ἐν τῇ καρδίᾳ ὑμῶν, μὴ κατακαυχᾶσθε καὶ ψεύδεσθε κατὰ τῆς ἀληθείας.

CNS Iacov 3:14 Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.

6. ὅπου γὰρ ζῆλος καὶ ἐριθεία, ἐκεῖ ἀκαταστασία καὶ πᾶν φαῦλον πρᾶγμα.

CNS Iacov 3:16 Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

****************

Va multumesc fr. Daniel, pentru linkul trimis.
E plauzibila interpretare, insa ma intreb, doar Cornelescu traduce astfel si Segond? Alte traduceri nu folosesc termenii respectivi si nici un manuscris grecesc nu mentioneaza termenul de “duh”? Sunt intr-u totul de acord ca nu e vorba de persoana dracului in om, ca am putea concluziona ca suntem purtatori de draci, oridecate ori spunem o minciuna sau este cearta intre oameni. Totusi, cred eu, ca duhul respectv, fie de betie, fie de curvie, fie de alt gen, este un pacat, insa in spatele fiecarui pacat sta un duh care apartine unui drac. Posibil ca “duh”, se refera la acea energie demonica, sau influenta, pe care o are asupra omului. Fiindca noi “n-avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti.”
Fiti binecuvantat!

*******************

Draga X

La judecată, mulți vom spune că dracii ne-au făcut să facem ce am făcut. Dumnezeu nu ne va lăsa însă scuza aceasta …

Suntem înclinați spre păcat din cauza NATURII noastre păcătoase pe care trebuie să o crucificăm în fiecare zi. Nu pe draci trebuie să-i punem pe crucea pe care o purtăm în urma Domnului nostru, ci pe noi înșine. Nu de ei trebuie să ne lepădam, ci de noi înșine.
Tu nu vrei sau nu poți să intelegi aceasta. Mergi aici, la un clip cu Toma Caragiu, ca să mă înțelegi mai bine. (Știu, nu se face așa ceva, să-l consultăm în probleme de teologie. Eu sunt însă mai neconformist …)

Avem de luptat și cu Satan și cu duhurile răutații, dar nu așa simplu și simplist cu credem noi: „Ieși afara și … s-a dus, am ajunsi sfinți“. Cea mai grea luptă o avem cu trupul nostru, cu curvia din dorințele lui, nu cu duhul de curvie („Mă port aspru cu trupul meu și-l burdușesc. Pentru ca să … nu fiu lepădat“.).

Sunt sigur ca și tu duci aceeași luptă ca și mine. Îți doresc din toată inima biruință.
Daniel Branzai

Categories: Articole de interes general