(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)

Mi s-a parut asa de frumos si bun ca l-am preluat si aici. Acest raspuns se gaseste publicat pe blogul fratelui Vasile Talos aici.

Dragii mei,

Apreciez mult raspunsurile fr. Radu Gheorghita, atat de bine fundamentate biblic si teologic. Sunt intru totul de acord ca ar fi necesare intalniri pentru clarificari teologice si pentru a discerne implicatiile ecclesiologice si misiologice. Si aceasta mai mult pentru pastorii tineri si pentru biserici, decat pentru fr. Ton.

Provocarea facuta de fr. Ton ar putea fi benefica daca ar conduce la mai multa clarificare, imbogatire si inviorare spirituala in biserici. „Caci trebuie sa fie si partide intre voi, ca sa iasa la lumina cei gasiti buni.” (1 Corinteni 11:19). Totodata, aceste dezbateri ar putea ridica gradul de veghere si responsabilitate a pastorilor potrivit cu indemnul apostolului Pavel din Fapte 20:28–32.

Marturisesc ca de cativa ani buni, de cand l-am ascultat pe fr. Ton (intr-o seara) la biserica Golgota din Bucuresti de pe Sos. N. Titulescu nu am mai urmarit ideile pe care le propaga. Atunci m-au surprins doua lucruri: O teologie individualista si o abordare reductionista. Daca am retinut corect, modul de abordare era acesta: Din vesnicie in vesnicie, Dumnezeu se ocupa de formarea ta; si: Biblia este o carte complexa, dar EU va dau zece pasaje din Scriptura pe care daca le cunoasteti, aveti esentialul. Din aceleasi motive nu am citit nici cursul dansului de viata spirituala si nu am dat atentie asertiunilor sale.

Doua din aceste asertiuni (enunturi date ca adevarate) facute in mesajul adresat tinerilor teologi se refera la ceea ce dansul considera a fi „traditia baptista” si apoi la „eliberarea credinciosului de duhuri demonice”: „…n-ați văzut și aici o abatere de la ‚tradiția baptistă’ care zice că noi astăzi avem părtășie numai cu Cuvântul scris, nu cu o Persoană vie?” Si marturisirea dansului: „Dar cel mai mult m-a șocat faptul că un credincios, realmente convertit și umplut de Duhul Sfânt, poate ajunge în situația să fie stăpânit de duhuri rele, să fie bolnav datorită lor și să aibă nevoie de vindecare prin eliberare.”

Cand vorbeste de ”traditia baptista”, oare, a uitat fr. Ton de vremea cand indemna cu atata convingere ca trebuie sa ne „biblicizam” intreaga fiinta? Era acel indemn doar un apel la un exercitiu pur intelectual sau eram invitati la o relatie reala cu Hristos prin Cuvantul Sfintelor Scripturi? A descoperit fr. Ton un gol spiritual personal pe care cauta sa-l umple? Sau se adreseaza celor care fac din Biblie un fel de Koran fata de care trebuie doar sa te supui, fara o relatie personala cu Autorul? Indraznesc sa spun ca aceasta nu este „traditia baptista”. Daca uneori in biserici, mesajele sunt doar predici moralizatoare, prelegeri intelectualiste ori dimpotriva discursuri sentimentaliste; daca predicile sunt bazate pe retete preluate din psihologie, mesaje sociale si politicianiste (uneori pentru confruntari interne), atunci ar trebui ca toti cei ce sunt prinsi in aceasta capcana sa isi redefineasca Evanghelia in termeni biblici.

Teologul Thomas Oden spune că Evanghelia nu este o idee—ci, o Persoană—„pe El il propovaduim noi” (Coloseni 1:28). Aceasta se potriveşte cu afirmatia apostolului Pavel care marturiseste ca a fost pus deoparte să vestească: „Evanghelia lui Dumnezeu pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi. Ea (Evanghelia) priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea din morţi; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru… ” Da, Evanghelia este o Persoana, nu traditia unei biserici sau denominatiuni despre acea Persoana. Iar Persoana binecuvantata, Domnul Isus Hristos, S-a identificat pe Sine prin Sfintele Scripturi. (Ioan 5:39-40)

„Traditia baptista”, daca o putem numi asa, insista pe relatia personala a fiecarui credincios si pe comuniunea colectiva a bisericii locale cu Cel ce este Capul Bisericii, Hristos. In Romania, in anii 70’ a aparut o carte despre „sectele” neoprotestante. Vorbind despre baptisti, autorul—un propagandist al ateismului—sustinea ca spre deosebire de bisericile istorice, baptistii sunt dedicati unei singure persoane, Isus Hristos: „Baptistii nu sunt loiali unei traditii, ci doar lui Isus Hristos.” In vremea aceea – si nu numai—
oameni simpli ne intrebau: Voi sunteti doar cu Isus Hristos? Am auzit ca unii preoti ne acuza de „bibliolatrie”, adica de „inchinare la Biblie” si nu la Hristos. Poate din acest motiv, programul evanghelic preluat de BOR pentru copii nu se intituleaza ”Biblia pentru ochisori micuti”, ci „Hristos impartasit copiilor”. Da, aceasta ar putea fi perceptia celor ce nu ne cunosc cu adevarat; dar nu pot sa ma impac cu gandul ca un predicator baptist ar impartasi aceeasi opinie si chiar ar putea generaliza.

As vrea sa afirm raspicat ca in „traditia” baptista, evanghelizarea inseamna chemare la Hristos prin pocainta si credinta, nu chemare la un sistem religios numit „baptism”. Iar, siguranta mantuirii nu sta in stradania firii noastre, ci in credinta care lucreaza in dragoste (Galateni 5:6), si in faptul ca in Hristos suntem o zidire noua (Galateni 6:15 si 2 Corinteni 5:17—18). Noi suntem lucrarea (poema) lui Dumnezeu, si suntem schimbati in acelasi chip al lui Hristos, din slava in slava, prin Duhul Domnului. (Efeseni 2:8—10; 2 Corinteni 3:18).

Referitor la cea de a doua „descoperire” a fr. Ton, Biblia invata ca Duhul Sfant „se lupta” cu cel nemantuit ca acesta sa-L primeasca pe Hristos. Din momentul acceptarii lui Hristos, Duhul Sfant isi face resedinta in cel credincios si astfel acesta devine Templu al Duhului Sfant. „Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant, care locuieste in voi, si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si ca voi nu sunteti ai vostri. Caci ati fost cumparati cu un pret….”(1 Corint. 6:19—20). Apostolul Ioan scrie: „Voi, copilasilor, sunteti din Dumnezeu; si i-ati biruit, pentru ca Cel ce este in voi este mai mare decat cel ce este in lume.” (1 Ioan 4:4)

Daca eu inteleg corect, fr. Ton aplica exemplul din Matei 12, la cel credincios. Dar, iata ce spune Domnul Isus: „Duhul necurat, cand a iesit dintr-un om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna, si n-o gaseste. Atunci zice: ’Ma voi intoarce in casa mea, de unde am iesit. Si cand vine o gaseste goala, maturata si impodobita. Atunci se duce si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decat el; intra in casa, locuiesc acolo (se aseaza in ea), si starea de pe urma a omului acestuia ajunge mai rea decat cea dintai. Tocmai asa se va intampla si cu acest neam viclean. (Matei 12:43—45). Aceste cuvinte sunt adresate unei generatii care se baza pe religiozitate si Il refuza pe Isus ca Mesia.

Acelasi lucru se poate spune astazi despre cei ce doresc eliberarea de demoni, fara sa se intoarca la Isus Hristos. Nu este deloc surprinzator ca exorcizarea se practica in mediile religioase in care Isus Hristos nu este propovaduit. Din Evanghelii intelegem ca demonul iesit dintr-un om stie ca persoana respectiva a ramas „casa lui” si cand se intoarce o gaseste goala. Da, prin religiozitate „casa” poate fi maturata si impodobita, dar fara Hristos este goala. Si tocmai aceasta se intampla in atatea religii care se straduiesc sa-i ajute pe oameni in calatoria lor spirituala.

Inteleg din Biblie ca un credincios poate fi ispitit, atacat, prins in cursa pentru o vreme si chiar opresat de diavolul, dar niciodata nu poate fi indemonizat sau stapanit de duhuri demonice. Lupta spirituala a celui credincios este descrisa in Efeseni 6:10—20. Iar bolile pot avea atatea cauze; altele decat opresiunea sau atacurile demonice. Unii au chemarea ca prin suferinta sa-L glorifice pe Dumnezeu.

Intrucat suntem invitati sa asteptam roadele noii iluminari, cred ca nu este greu de anticipat care vor fi acestea. Acolo unde se predica o „evanghelie” a eliberarii, prosperitatii si vindecarii, se cultiva de obicei aroganta, mandria spirituala si lipsa de compasiune fata de cei bolnavi si marginalizati. Cand Jony Eareckson a venit in Romania, un adept al acestei „evanghelii” i-a adresat public cuvinte jignitoare spunand ca nu are credinta, ca Il dezonoreaza pe Dumnezeu prin marturia ei.

În acest context aș vrea să reamintesc afirmația lui C.S.Lewis despre mândria spirituală demonica:

Diavolul este bucuros să te vindece de o răceală dacă iţi poate da în schimb un cancer.”

Categories: Articole de interes general