Nu pricep de la distanță. Mă bucur când mi se explică. Iată un exemplu …
Oglinda basarabeană
De câte ori cetăţenii de dincolo de Prut aleg din greu partidul comunist, îmi amintesc ziua aceea din ianuarie 1989, când poeţii lor tunau şi fulgerau public, la televizor, împotriva căgăbăului, cum spun ei, şi a Uniunii Sovietice. Şi îmi amintesc ruşinea pe care am simţit-o că noi încă tăceam, cu mintea şi gura închise de teama cenzurii.
Se vede treaba că nu toţi cei dintâi rămân aşa. Mai ales că toţi acei poeţi care veştejeau vârtos KGB-ul într-un spectacol public s-au aruncat direct în braţele acelor celebrităţi din România care slujiseră din greu regimul comunist aici, dar asta, fireşte, s-a petrecut după ce acesta a căzut. De unde se vede că nu întotdeauna primele impresii despre primele manifestări ale cuiva, ins ori popor, sunt şi cele definitorii. Am văzut ceva asemănător şi la vest de noi, mai precis la sud-vest, unde Belgradul era un oraş occidental faţă de Bucureşti, până în 1990, când a devenit o ruină a falnicei impresii pe care ne-o dădea nouă, românilor, cât timp fuseserăm sub cizma comunistă.
La alegerile de anul acesta din Republica Moldova, nu ştiu de ce, toată lumea, cel puţin (restul aici)
Categories: Articole de interes general
Barzilaiendan 
Oricum, de bine – de rau, Romania are o are pe surata ei Moldova, in coasta. Pentru multi moldoveni de peste Prut, Romania este un fel de Vest, mai mioritic, mai bolsevic, mai neocomunist- un soi de vis tragi-comic cu iz de Caragiale- pe care multi dintre ei il percep ca pe o ” izbavire din Egipt.” Pana la urma Pristanda avea dreptate, cand tot repeta difuz: ” Curat- murdar, sa traiti!”
Sa ne fereasca Dumnezeu de o asemenea “atitudine” in viata de credinta. Cred ca asa ceva uraste Dumnezeu cel mai mult : crestinul ” curat-murdar .”