Am gasit pe site-ul Vindecatorului (http://rasvancristian.wordpress.com) cateva paragrafe de aur scrise de Doru Radu despre Cure, Moisescu si altii. Vi le rescriu cu multa emotie si bucurie:
Raporturile Moisescu-sub-culuta baptista ’46-’47, descrise in stilul făra replică al regretatului Pastor Cure:
“Eram pastor la Otelu-Rosu si au auzit e ca-i un profet in Israel, Moisescu, si n-am scapat de ei pina nu l-am chemat.
– Vasilica, predica-le din cuvint -i-am spus. Si facem un plan, cind te abati eu strig, “Apa”.
– Bine, Simioane, i-a zis Moisescu.
Incepe Moisescu predica despre Iisus, Calea, Adevarul si viata si dupa 5 minute ajunge la cotangenta de nu stiu ce unghi din piramida,
-“Apa” strig eu.
– “ Da, desigur Domnul esta Calea – continua Moisescu- dar si calea regelui care duce la camera regelui -din piramida… ”
– “Apa” -strig eu…”
“Oamenii, povesteste Cure, l-au ascultat cu gura cascata”….
Dinsul ne vorbea de constanta universala pe care a gasit-o in piramida si i-a fost confirmata ulterior, de astronomi. Sau ne vorbea de taietura de aur, si alte lucruri. Gasea armonii in infinitele zecimale ale lui “pi”…
Ce sanse avea in contextul acela? Vorba lui Eminescu: “geniul, o nefericire”..
Unul din baietii sai, regretatul Buchi, absolvent de fizica atomica, ne spunea: “Nu i-o mai pot urmari matematica tatalui meu”…
Intr-o zi pastorul Cocian a incercat sa-l suprinda pe Moisescu:
– “Iata un Israelit in care nu este viclesug”…
– ”Ba este si inca foarte mult” -a replicat Moisescu, respingind public laudele.
*************
La ieşirea moisistilor din inchisoare, putine biserici au avut curaj sa-i primeasca. Martian
Cocian, pastor la Sega-Arad, i-a primit cu bratele deschise. … Prezenta lor a fost un motiv de continua presiune din partea autoritatilor si a Uniunii baptiste asupra lui Cocian.
Eram copil, conducatori dupa conducatori au venti pt a-l soma pe Cocian sa nu-i lase sa predice. Acuzatiile de abateri de la doctrina baptista erau grave. Baptistii erau extrem de dogmatici in anii 60-70 vs. penticostali, ortodoxi, oastea Domnului, etc.
Daca veti citi Istoria lui Bunaciu veti vedea ca pe Martian Cocian il descrie ca pe unul ne-doctrinar. …
Chiar daca acuzatia de abateri de la doctrina era rautacioasa si folosita de dusmani si de informatori, instigati de Secu, o problema a existat. Moisescu era pre-milenist cind 99.99% din baptisti erau amilenisti. Moisescu era soteriologic calvinist si darbist dispensationalist. Moisescu era super inteligent si depasea cu mult capacitatea intelectuala si cultura a 99% din pastorii de atunci. In plus, el era un adevarat sfint, un mare domn, intelectual fin dar era extrem de imprudent (e destul sa spun ca introducerea la Armonia Universală i-a facut-o academicianul Titeica).
Iata un exemplu: Pentru a-i lecui pe baptistii ce priveau amvonul ca pe un altar, urca la amvon cu palaria. Intentia lui era laudabila, dar i-a pierdut pe multi bine intentionati ca sa nu vorbim de dusmani.
Predicile sale abundau de referiri la piramida, de trigonometrie si de chestii care sunau in mintea audientei modest-intelectuale mai rau decit dac-ar fi predicat evreieste.
“Mosistii” originali n-au stiut gestiona relatiile cu bapistii. Cei mai cuminti, Traian Ban, s-a rezumat la a face orchestra. Cei mai transanti, T. Babut, cu greu si-au gasit un loc la baptisti. Simion Moţ s-a apropiat brusc de Uniunea Baptista, facilitind fiului sau sa ajunga profesor la seminar. Mia Iovin a fost in-between.
Printr-un gest curajos, pastorul Chiu Mihai a reusit ordinarea lui Onisim Mladin, fiul unui moisist original si nepot al d-nei Moisescu. Ironia soartei a facut ca Onisim sa ajunga ditamai secretar general la baptisti. …
Nu ramineti blocat pe-o istorie pe care si moisistii originalii au trecut-o mai mult sau mai putin cu vederea. Nu sunt apologet baptist; de fapt nu sunt nimic. O mare problema a celor ce nu s-au putut integra in biserica a din cauza compromisurilor oficiale, a fost ca au trebuit sa-si creasca copii in biserica. Asa se face ca, in final, ei insisi au ales un mediu in care copiii lor sa creasca linga Domnul. Moisescu insui n-a mai incercat apropierea oficiala de baptisti, dar sotia sa a continuat sa frecventeze biserica baptista Pîrneava-Arad. Moisistii au exercitat o influnenta pozitiva asupra noastra; Iosif Ţon insusi a vorbit public de trezirea prin Moisescu. Raporturile lor cu baptistii au fost incurcatre precum istoria… Iar baptistii au fost si buni si rai!
Aurel Popescu, un moisist de la Bucureti a trecut la Domnul. Intilnire lui cu Moisescu a fost la 17 ani, apoi a continuat…
Categories: Amintiri
Sper să nu se supere nimeni … 
Cine este de fapt Daniel Brânzei? (note autobiografice) 
Barzilaiendan 
fr. Daniel mi-a spus-o cu o nota de gluma. Daca vroiam sa-l atac o faceam mai direct. M-am dat si eu important, citindu-l pe D. brinzei.
Doru Radu
Brinzei a luat si ia si el cina prin familii … Daca ti-a spus asa ceva, intre timp si-a schimbat parerea si practica.
Multumesc pt corectii si publicare. Era vorba de un raspuns pt vestea buna despre lucruri petrecute in Arad, intr-o biserica locala, da’ nu numai. Daca, chiar, intereseaza pe cineva ar trebui sa trecem de la particular la general:
a) Nu era usor pt un pastor sa tina spatele fostilor detinuti politici (recte moisistii); cel din exemplu de mai sus a facut-o. Am fost martor. Poate uneori n-a avut curajul lor, dar n-a cedat presiunilor in aceasta chestiune.
b) integrarea crestinilor ce-au fost inchisi in biserici a fost dificila. Toti am fost dezamagiti de compromisurile/tradarile conducatorilor sau pastorilor/preotilor.
Cine a fost mai indrituit la dezamagire decit cei ce-au suferit pt Domnul si credinta lor?
Unii n-au putut trece peste compromisurile confesiunilor lor si nu s-au mai integrat oficial: Moldoveanu, Moisescu, T. Nicolae, D. Harap, etc.
Altii au trecut peste ele redevenind membri: T. Dorz, Mia Iovin, A. Mladin, si multi, prea multi, altii. Ei au aplicat sfatul lui Richard Wurmbrand -pomenite altadata:
“Cauta sfintii si nu te pierde cu un Templu corupt pe care nu-l poti reforma”.
Si integratii si ceilalti au continuat activitatea clandestin-subterana care ne-a fost benefica multora.
c) Copiii? Daca e sa-nvatam ceva din povestile astea, exotice pt multi, e faptul ca si cei neintegrati si-au crescut copiii in biserici. Rezultatul? cei mai multi sunt linga Domnul.
Cei ce-au incercat sa inlocuiasca biserica cu familia au pierdut in mare parte copiii. Daca e o biserica ce predica Cuvintul si mai sunt ceva sfinti pe-acolo, cred ca trebuie sa ne incurajam copiii si nevestele sa se tina de ea. Spre binele lor si al propriei familii!
d) cred c-am fost si eu destept o data, cind i-am spus lui vestea buna:
“Tradarile conducatorilor cultelor n-au echivalat cu plecara Slavei lui Dumnezeu din templu.”
Ele au fost tragedii; consecinte sunt, peste multe generatii, pina astazi. Evanghelicii nu sunt insa culte in care marele preot face mijlociri pt popor, o data pe an, etc.
Baptistii cred in preotia universala!
Primii crestini luau cina in fiecare zi cu familia si duminica cu biserica. N-aveau nevoie de un sacerdot. (Brinzei mi-a spus sa mai tac cu chestia asta)…
Kierkegaard spune bine:
– in cele spirituale nu putem muri decit de mina noastra proprie (aprox);
– viata se intelege cu fata inapoi dar se traieste cu fata indreptata inainte (aprox).
Doru Radu
PS1- fie sa-nvatam din trecut, nu doar sa-l rascolim
PS2- vindecatorul trebuia sa-mi lase greselile; meritam o smerire publica.
Vorba “moisistului” Aurel Mladin: “Smerenia-i buna si cu pita goala”.
In concluzie, ne-am putea numi cu totii Moisescu, daca acest lucru inseamna sa-L castigam pe Christos.
Imi place aceasta combinatie de entuziasm si luciditate (‘admiratie critica’) a lui Doru Radu fata de marii oameni ai credintei din Romania.