M-a intrebat cineva: „Cum stați cu viitorul bisericii? Pierdeți membrii pentru că tinerii voștri se căsătoresc cu „americani“?

N-am știut ce să-i răspund pentru că n-am priceput de ce m-a întrebat. Acum, când mă gândesc mai bine … e destul de greu să te căsătorești cu „americani“. Nu-s chiar ața ușor de … găsit.

Ultimul tânăr din biserica noastră care s-a căsătorit cu cineva din afara bisericilor romănești a făcut nunta într-o biserică de olandezi reformați. A luat o fată de la ei, dar ea nu era nici măcar olandeză. Fusese înfiată de o familie din biserica olandeză tocmai din Coreea. A luat deci o coreiancă. În treacăt fie spus, am aflat atunci că fratele ei, înfiat și el de aceeași familie olandeză, a frecventat o vreme în Los Angeles o biserică de coreeni și a vrut să se căsătorească cu una din fetele de acolo. Familia fetei nu l-a vrut însă pentru că nu l-a considerat destul de „coreian“, pentru că nu le vorbea limba și fusese crescut într-o familie și biserică olandeză …

Fata fratelui meu s-a căsătorit cu băiatul unor irlandezi. Am vizitat la spital un prieten roman si m-am intâlnit acolo cu fratele lui. Era căsătorit cu o mexicancă. Fata lui Sami Ologeanu s-a măritat cu băiatul unor greci.

Așa cum vă spun: americanii sunt foarte greu de găsit pe aceste meleaguri. Este foarte rar ca tinerii noștri să se căsătorească cu unul dintre ei …

În ceea ce mă privește pe mine, eu rămân fidel formulei de căsătorie ortodoxeȘ „Se căsătorește ROBUL Domnului X cu ROABA Domnului Y“. Dacă această precondiție este respectată, toate celelalte probleme se vor rezolva de la sine.

Categories: Amintiri