…din 1984. Dau curs invitatiei fratelui Tzon de a publica pe blog-ul
tau sau site-ul nimerit, daca vei gasi cu cale, urmatareale scrisori:
Cu dragoste, in Domnul Isus Cristos,
prin mila Domnului, al tau frate si prin alianta, am onoarea sa fiu
verisorul tau,
Doru Motz

_________

Scrisoare deschisa fratelui Iosif Tzon (publicata initial pe
desculti@yahoogroups.com)

Iubite Iosif Tzon,
Îmi place sa cred ca esti membru al aceluiasi grup de credinciosi
Desculti, condus de fratele Florian Guler.

Suntem confruntati cu istoria si pâna a nu ajunge acolo sus, la
scaunul de judecata al lui Cristos, am primit îndemnul sa fac si eu o
marturisire. De multe ori am dorit sa o fac, dar pâna acum nu am avut
curajul.

Prin 1984 am fost abordat de fratele Kerstan, unul din directorii de
atunci ai Baptist World Alliance. Am fost rugat sa-mi exprim parerea
despre d-ta. M-am abtinut. Dânsul m-a poftit în biroul dumnealui si
mi-a dat sa citesc trei scrisori, ce pareau a fi autuentice (le-a
primit dânsul, cum spunea, la un hotel din Oradea, fiindu-i introduse
sub usa, unde era cazat: erau foarte compomitatoate la adresa d-tale
si imi dau seama ca erau neadevarate).

Te rog sa ma ierti pentru ca am crezut scrisorile respective si nu
mi-am dat seama ca erau contrafacute. Am cazut în plasa Securitatii.
Ti-m pricinuit mult rau. Mai poti sa me ierti, în numele Domnului Isus
Cristos? Iarta-ma ca le-am dat (copia scrisorilor) fratilor Aurel
Popescu si Pavel Niculescu.

Cu lacrimi (târzii!) de pocainta,
Al tau frate în Cristos Isus

2009/8/7 Joseph Tzon <rmsjton@…>:

> Draga Doru,
> Multumesc mult pentru scrisoarea deschisa.
> Eu am stiut inca doar la cativa ani dupa 1984 de faptul ca ti s-au dat acele
> trei scrisori pentru traducere si ca tu ai facut copii
> si le-ai dat lui Pavel Nicolescu si Aurel Popescu. Pavel Nicolescu le-a dat
> o extrem de mare raspandire si foarte multa lume
> a crezut ca s-a facut dovada ca eu as fi omul securitatii.
> Imediat dupa caderea comunismului, am avut o intalnire cu G. Zapodeanu,
> ofiterul de securitate care a fost “umbra” mea in anii 70. Eram insotit
> de Vasile Talos si Paul Negrut la acea intalnire. Zapodeanu ne-a povestit
> cum s-au “fabricat” scrisorile acelea si ne-a dat si
> numele celor care au participat la actiune. Eu n-am dat publicitatii
> intalnirea aceea, desi poate ar fi facut bine multora.
> Eu insa am avut principiul sa nu ma apar, ci sa las pe Dumnezeu sa ma apere.
> Ma bucur ca ti-ai dat seama ca aceste scrisori au fost un fals si ca iti
> ceri iertare ca le-ai copiat si raspandit.
> Eu te iert din toata inima si vreau sa stii ca te-am iertat inca de atunci,
> caci daca as tine amaraciune in mine, aceasta amaraciune nu ar face decat sa
> ma
> otraveasca pe mine insumi. De ce sa-mi fac un asemenea rau?
> Ma bucur ca ai decis sa rezolvi aceasta problema de partea aceasta a
> vesniciei.
> Intr-adevar, clipa plecarii noastre se apropie si e bine sa rezolvam aici
> tot ce se mai poate rezolva.
> Stii ca in tinerete te-am iubit mult. Te iubesc acum cu o dragoste “mai
> coapta” caci este una la batranete.
> Ma rog ca Domnul sa te binecuvinteze si pe tine si familia ta.
> Cu dragoste in Domnul Isus,
> Iosif Ton
>
> P.s. Eu iti scriu aceasta scrisoare tie personal. Daca tu vrei sa postezi
> undeva, te rog fii liber sa o faci. Iosif

Raspunsul lui Doru Motz:

O, frate Iosif, nu-ti dai seama ce mult bine mi-ai facut,
raspunzându-mi la scrisoare, si mai ales, dând dovada de atâta
dragoste crestina si iertâdu-mi marele rau pe care ti l-am pricinuit.
De mult, de foarte mult timp îmi statea pe inima sa-ti scriu si sa-ti
cer iertare. Cum a reusit dusmanul sufletelor noastre sa ne desparta
atâta amar de vreme, mai bine zis sa ma desparta de un frate atât de
scump, care mi-a facut numai bine, prin nevegherea mea, prin pacatul
acesta nemarturisit!

Multumesc, frate Iosif. Am amintiri dintre cele mai frumoase despre
sederea d-tale in Anglia si binele imens pe care mi l-ai facut,
trimitându-mi frati si surori în Romania ca sa-i însotesc prin România
(si fiind primul care mi-a scris la Iasi când am reusit la facultate,
felicitându-ma, încurajându-ma în Domnul si trimitându-mi carti). Cu
ei mi-am perfectionat darul de la Dumnezeu. Prin acest gest si prin
multe altele m-ai ajutat mult. Slava Tatalui ceresc pentru dragostea
pe care n-ai încetat sa mi-o porti. Si eu îndraznesc sa declar ca te
iubesc. Ce chin mi-a luat Domnul de pe inima! Primul e-mail pe care
l-am deschis astazi a fost de la d-ta. Gata, s-a terminat. Domnul S-a
îndurat si mi-a luat povara. Ce bucurie mi-ai facut, mie, care ti-am
facut atâta rau, lasând pe cel rãu sa ma însele atât de amarnic. O,
daca veneam imediat la Domnul si la tine, sa-mi cer iertare! Cum am
purtat atâtia ani povara! Mare e Dumnezeu, care S-a îndurat de mine,
prin cartea pe care Duhul lui Dumnezeu mi-a pus-o pe inima acum câteva
seri s-o recitesc, când nu puteam dormi din cauza durerii la picior:
Perle si Comori, publicata de Stephen si Genovieva Sfatcu Beatie,
plina de memorii binecuvântate ale iubitului si regretatului frate,
plecat acum la Domnul, Nichifor Marcu. Domnul sa te binecuvânteze
împreuna cu toata familia. Nu stiu ce se întâmpla cu mine, dar Domnul
mi-a umplut inima de lacrimi de bucurie, în timp ce scriam acest
e-mail. Cerul întreg s-a coborât în inima mea, slava Tie, Isuse! Numai
când m-am nascut din nou, în ultima dumunica din iulie, 1965, am mai
simtit o asemenea bucurie. O, astazi e o sarbatoare în viata mea.
Domnul sa te binecuvânteze cu toate binecuvântarile ceresti, acolo in
Portland, unde m-ai vizitat pentru prima oara în 1980.

Cu dragoste, în Domnul, care ne-a înfratit.
Al tau frate, mai mic, în Domnul Isus Cristos.
Doru Motz

Categories: Articole de interes general