Ce se intampla cand un copil al Domnului nu poate avea copii? Iata un dialog purtat intr-o astfel de situatie:
A trecut aproape doi ani si eu nu sunt inca “mai bine”. Nu pot sa-mi dau seama cum de-am putut asa ceva accepta. Doctotul nu avea nici o analiza gata, dar a spus ca trebuie sa fiu iar operata. Nu pot sa cred ca eu am fost de acord cu asa ceva. Acum, nu e usor sa stiu ca nu o sa am copii niciodata. Simt ca si cand ei, copii mei, au murit. Parca imi este dor de ei.
Eu nu ma pot uita catre un bebelus, catre o femeie insarcinata, catre un carucior, catre un magazin cu haine de copii … Mi-e greu cand cineva vorbeste de copii sau mai ales cand ma intreaba daca eu am copii sau de ce eu nu am copii. Pot sa spun ca nu ma pot uita cu sotul meu la un film in care sunt bebelusi ca plangem amndoi. Ne-am gandit la adoptie, dar inca eu nu pot ajuta cu nimic. Ma simt inca rau din cauza operatiei si asa ar fi prea mult pentru sotul meu.
Am tot auzit predici frumoase … familia este binecuvantata cu copii … sau unele familii nu vor sa aiba copii … dar pentru noi … care nu putem avea copii nu din vina noastra … nu am auzit nici o predica de incurajare, o carte scrisa macar, unde sa te simti mangaiat …
Stiu ca toate lucrurile lucreaza inspre binele celor iubiti de El, dar parca avem nevoie de o incurajare mai profunda de care niciodata sa nu ne indoim si sa stam fermi la adapostul Domnului. N-am putut sa va scriu si sa nu plang iar … Nici nu mai stiu daca e bine sa mai plang … Cum vede Dumnezeu asta?
Acum sunt intr-o pshihoterapie din decembrie 2008, am intrat intr-o depresie. Am vazut ca nu ma lasa durerile, dar dupa un an si cinci luni dupa operatie tot nu am putere si am intrat in depresie. Mi-am zis: am pierdut bucuria de a fi mama, mi-am pierdut ceva din trup, dar e prea de tot si puterea de a lucrea si de a merge la plimbare. Asta m-a daramat de tot. Am gasit pe blogul dumneavoastra … desptre nervi obositi … m-a ajutat foarte mult. Acum pot sa spun ca sunt pe drumul cel bun dar nu stabila. Ma rog Domnului sa ma transforme cum El ma vrea si sa-mi dea putere sa trec peste toate.
Multumes mult ca va faceti timp sa ma ajutati si doresc ca Domnul sa va binecuvinteze .
Raspuns:
“Fiindca sunt fameni, cari s-au nascut asa din pantecele maicii lor; sunt fameni, cari au fost făcuti fameni de oameni; si sunt fameni, cari singuri s-au făcut fameni pentru Imparatia cerurilor. Cine poate sa primeasca lucrul acesta, sa-l primeasca” (Matei 19:12).
Draga sora M.
Sunt intristat de situatia voastra, dar Dumnezeu poate aduce o raza de lumina in orice situatie. Nici noi n-am putut avea copii in primii cinci ani de casatorie. Am trecut intr-o oarecare masura pe strada pe care mergeti voi acum. Apoi a mai trebuit sa asteptam inca cinci ani … Cunosc familii care sunt chiar acum in situatia voastra. Stiu persoane din Biblie care au plans si s-au jelit pentru ca au avut parte de “rusinea aceasta”. Ana, mama lui Samuel, si Elisabeta, mama lui Ioan botezatorul imi vin imediat in minte.
Textul de mai sus ne spune de o categorie de oameni care au ajuns fameni pentru ca au vrut si de doua categorii care n-au vrut.
Cei care nu pot avea copii sunt deobicei si ei intr-una din aceste categorii.
Ce pot ei face?
In primul rand, trebuie sa accepte realitatea. Nu se mai poate schimba nimic, dar asta nu inseamna ca asa cum este este neaparat rau! Dumnezeu ne pune adesea in astfel de situatii si vrea sa acceptam planul Lui pentru viata noastra. Chiar si ce fac altii se incadreaza in acest plan. Chiar si greselile noastre sunt de multe ori parte din acest plan.Una din cele mai neintelepte atitudini pe care o poate avea cineva este incapatanarea care se autopedepseste inecercand sa schimbe realitatea sau sa fuga de ea, atunci cand este foarte clar ca … asta este! Exista chiar si o “rugaciune pentru seninatate in care se spune: “Doamne, da-mi putere sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, sa le schimb pe cele pe care le pot schimba si intelepciunea de a face diferenta intre ele.” Chiar si cei care au copii trebuie sa stie sa faca acest lucru, pentru ca exista o sumedenie de domenii in care am vrea ca lucrurile sa fie altfel.
In al doilea rand, trebuie sa va asezati prin credinta in bratele lui Dumnezeu si sa va gasiti implinirea in relatia cu El. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos. Daca Ii veti spune ca El va este de ajuns si veti crede aceasta din toata inima, veti pasi pe taramul minunilor. Dumnezeu are in Sine dimensini si binecuvantari cu care ne va “desfata” vesnic, dincolo de dimensiunile familiei pe care le experimentam in viata aceasta. Deci, un copil fara copii ar trebui sa-si aduca aminte ca are un … Tata Atotputernic.
In al treilea rand, o familie aflata in situatia vastraa trebuie sa consirere alternativele. Dumnezeu nu inchide niciodata o usa fara sa deschida o alta in alta parte. In problema lipsei de copii, alternativele pot fi: consacrarea intr-o slujire in care copiii v-ar fi o povara (poate ca de asta n-a ingaduit Dumnezeu sa-i aveti) sau consacrarea in ajutorul dat unor copiii care sunt abandonati. Pe langa parinti in cautare de copii mai exista in lume si copii in cautare de parinti. Dumnezeu face ca aceste doua parti sa se intalneasca si sa se completeze reciproc. Am in biserica doua familii care au adoptat copii si, chiar si atunci cand le este mai greu, nu stiu daca si-ar mai putea inchipui viata fara ei. Sunt “copiii lor”. Dragostea lor ii califica sa se considere asa, caci ce te califica mai mutl sa fi parite? Inconstienta unor clipe extatice de iubire trupeasca sau consacrarea unei slujiri de o viata?
In al patrulea rand, o familie ca a voastra trebuie sa anticipeze binecuvantarea. Nu inghetati in trecut. Nu va blocati prezentul. De multe ori ne putem nenoroci viitorul gandindu-ne obsesiv la trecut. N-o faceti. Iesiti din aceasta inchisoare si faceti planuri pentru ziua de maine. Astazi este cea dintai zi din tot restul vietii voastre!
Dumnezeu nu ne ia ceva bun fara sa ne dea in schimb ceva SI MAI BUN. Orice s-ar intampla de acum incolo, alternativa hotarata de Dumnezeu va fi CEA MAI BUNA. V-ati gandit vreodata ca exista parinti nenorociti de copiii lor? Da, exista parinti care ar fi preferat sa nu fi avut niciodata copii. Poate ca Dumnezeu vrea sa nu va dea o “binecuvantare” care v-ar aduce prea multa suferinta. El are in schimb ceva MAI BUN pregatit deja pentru voi. Imi aduc aminte ca l-am vizitat odata pe Richard Wurmbrand care era cam obosit in suferintele lui. L-am intrebat cum se simte. Mi-a raspuns: “Excelent! Am exact ceea ce mi-a pregatit Dumnezeu pentru astazi. Sunt sigur ca daca ar fi fost altceva mai bun, Dumnezeu mi-ar fi dat pentru ca ma iubeste. Asta este insa ce am si ma simt Excelent!”
Ce trebuie deci sa faca un copil al lui Dumnezeu cand nu are copii? Sa nu mai gandeasca copilareste! sa se maturizeze si sa-si caute locul in care ii vrea Dumnezeu sa slujeasca. Cpiii sunt numai una din domenile in care este nevoie de slujirea noastra. Exista o sumedenie de alte astfel de ocazii.
Asa cum vedeti, toata situatia se va schimba in functie de relatia personala pe care o veti avea cu Dumnezeu si de increderea pe care o veti avea in intelepciunea planurilor Lui. Sunt sigur ca nu va indoiti de puterea Lui. Nu sunt insa la fel de sigur ca nu va indoiti insa de intelepciuena planului pe care L-a avut pana acum cu viata voastra. Aici trebuie sa lucrati. Cu cat veti invata mai repede aceasta lectie, cu atat veti pasi mai repede in domeniul umblarii in lumea minunilor partasiei cu Tatal vostru cel Atotputernic.
Cat despre depresii …si eu trec periodic prin ele. Am ajuns sa le privesc ca pe ocazii de apropiere mai profunda de inima lui Dumnezeu.
Starea de depresie insotita de tensiuni nervoase este “normala” dupa o stare de soc.
De fapt, este vorba de un intreg ciclu: negare, revolta, deznadejde, acceptare, relaxare.
S-ar putea sa nu fiti trecut de cat de cateva din aceste faze. veti trece aventual prin toate.
Invatati sa va pretuiti unul pecelalalt. Este cel mai important lucru pe care il aveti.
Deschideti fereastra catre Dumnezeu ori de cate ori va vin nervii. Cautati sa-L vedeti langa voi si va veti purta altfel.
Mi-ar palce sa-mi scrieti cum evolueaza situatia voastra. Va stau oricand la dispozitie.
Daniel Branzai
Categories: Raspunsuri la intrebari
Barzilaiendan 
Am recitit mesajele de mai sus inclusiv mesajul meu scris pe 24 May 2009. Dupa alti 2 ani de rugaciuni, analize, sperante si vise naruite sunt intr-un impas daca trebuie sa continuam sau nu in lupta si speranta de a avea proprii copii. Si intrebarea care ma obsedeaza acum este daca copii Domnului ar trebui sau nu sa apeleze la singura metoda medicala care ar putea avea ca rezultat nasterea unui copil ? Ma refer la fertilizarea in vitro in conditiile in care materialul genetic ar fi de la ambii parteneri si nu ar fi necesar un donator, copilul fiind din punct de vedere genetic al celor doi parinti care apeleaza la aceasta metoda. Stiu ca parerile sunt impartite si stiu ca sunt cupluri crestine care au copii in urma fertilizarii in vitro. Deoarece o astfel de decizie este foarte greu de luat apelez la comunitatea crestina virtuala de a afla mai multe pareri in aceasta directie. Multe binecuvantari, Dana
Dragele mele,
Tocmai m-am ridicat de pe genunchi….,am plans si am cerut D-lui sa imi daruiasca mangaierea si sa imi tempereze dorinta de a fi ..mama.Ieri a fost ziua mea ….39 de ani si 15 ani de rugaciune si de asteptare a unui copil!Din punct de vedere medical avem 0-zero sanse. Intre timp ne-am pus viata la dispozitia D-lui si am avut parte de multe bucurii alaturi de Cel care ne-a logodit cu El pentru totdeauna ….prin neprihanire ,judecata mare bunatate si indurare…,si faptul ca intr-o zi vom fi totdeauna cu El ne da aripi ptr ziua de maine ..cand din nou ii vom cere sa ne stearga lacrima din ochi….,si sa ne dea pacea care interce orice pricepere.Daca am acceptat lipsa de copii ca si o binecuvantare….., nici nu poate fi vorba!Stim ca nu aceasta este binec . celor care il iubesc pe D-ZEU.El si numai Lui sa-i fie adusa slava ptr ca ne-a mantuit intr-un mod neinteles si ne-a ales fara nici un merit ….El ingaduie intr-un mod NEINTELES DE NOI AICI PE PAMANT, sa fim incercati asa prin lipsa de copii!Eu personal ii accept Suveranitatea in ce priveste acest capitol neinteles .Draga mea as vrea sa fii langa mine sa iti spun ca e asa normal sa fii indurerata si trista si obosita ..si descurajata….si sa iti fie dor de copilasii pe care nu i-ai tinut in brate ….Si eu trec adesea prin astfel de stari …dar stiu ca D-l ne v-a purta pe brate si v-a duce la bun sfarsit ce a inceput in noi.Cel rau care ne-a furat bucuria de a fi mame naturale ….nu ne poate fura bucuria de a fi fiice de Rege si de a fi logodnicele Printului Pacii si al tuturor mangaierilor, slavit sa-i fie numele Domnului Isus!Si acum pune-ti capul pe pieptul Lui ca Ioan de altadata si spune-i Lui ce n-ai mai spus la nimeni…,accepta-i mangaierea si pacea care intrece orice pricepere..fii sotia care prin comportament ii aduce Lui glorie.Traieste …si fii binecuvantata. Esti speciala pentru ca esti A LUI PENTRU TOTDEAUNA. cu dragoste sora ta in Hristos ,Daniela
Draga Dana.
Ma bucur ca putem comunica, incuraja si putem descoperii planul Domnului in vietile noastre.
Am trecut si eu prin perioade scurte cum ati trecut dv.Medici ,analize….Ce vreau sa va spun ..am stat linistita.Mi-am zis poate mai tarziu…poate mai tarziu vrea Domnul….am tot sperat.
”Sa speri” e un lucru frumos,chiar nu-i rau,nu am avut sentimente de neliniste,invidie pe cei cu copii,sau o obsesie…acum neaparat…Am lasat totul in mana Domnului.
Dar de cand stiu ca deja este ”decis”,nu se mai poate schimba nimic este cu totul altceva.Este ceva DUR……Simt ca si cand, ceva drag nu mai este ….
Eu am intrat intr-o depresie,din care nu ma puteam scoate singura.Nu imi era de ajuns ,Domnul stie de ce….toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Domnul…..Am avut nevoia sa gasesc o aplicatie la ceea ce stiam
M-am bucurt de principiile Biblice pe care mi le-a scris fratele Daniel.Si paralel si cu experienta dv….aveti dreptate.
Deja m-am apucat harnica de lucru.Am memorat versetul si acum sunt la punctul 1.ACCEPTARE.
Stiu ca Domnul Isus care ma iubeste nespus de mult, imi da putere sa inteleg planul Lui cu vita mea.El mi-a promis ca nu ma lasa niciodata.El sufera cu mine si El plange cu mine.Ma bucur ca El este accela care da o noua perspectiva de viata,un nou viitor.
Da, partasia cu Domnul are puteri mari.
Va doresc binecuvantarea Domnului si va multumesc ptr cuvintele pline de dragoste.
Draga sora in Domnul Isus,
cu siguranta ne vom intalni in ceruri si ne vom cunoaste si in acelasi timp vom afla raspunsul Domnului la intrebarea multor cupluri: De ce nu avem copii ?
Suntem casatoriti de 22 ani (tocmai impliniti pe 23 mai!) si nu avem copii. Situatie total diferita de a d-voastra deoarece suntem amandoi perfect sanatosi din punct de vedere medical si totusi ne incadram dupa spusele doctorilor in categoria celor 15-20% cu motive necunoscute in a putea concepe un copil!!! De multe ori mi-am dorit sa fie un motiv, oricare, numai sa fie unul pt care suferinta noastra de a nu avea copii sa fie intemeiata ,dar asa e cu atat mai dificil stiind ca totul este cat se poate de normal si totusi evenimentul dorit nu apare si in viata noastra. Am trecut in decurs de 3 ani prin toate procedurile existente in Londra de la simple analize la analize laparoscopie, hidrosalpingografie, analize de tot felul la sange si multe altele fara ca un singur rezultat sa fie negativ, rau sau mai stiu eu cum sa justifice absenta unei sarcini. Am studiat din Biblie viata multor cupluri care nu au avut copii de la viata lui Manoah si a sotiei lui care nici macar nu s-au rugat pt un copil si totusi Domnul li l-a dat pe Samson pana la Noul Testament cuplul Zaharia si Elisaveta care la fel din punc de vedere medical nu ar mai fi putut avea copii si totusi au avut ! Nu am putut sa gasesc un motiv din punct de vedere biblic pt care noi nu putem fi parinti. Si din nou mi-am dorit un motiv medical care sa justifice absenta copiilor pe care nici macar nu ii cunoastem dar le simtim lipsa in viata noastra. Depresia nu m-a ocolit nici pe mine intr-o cu totul alta forma dar nu doresc sa intru aici in detaliile acestea! Ce pot sa va spun este doar ca atunci cand veti accepta vindecarea sufleteasca pe care doar Domnul o poate aduce va veti regasi si puterea si dorinta de a merge mai departe acceptand voia Domnului in aceasta prinvinta. Nu putem intelege acum pe deplin de ce aceasta este voia Domnului pt viata noastra dar am realizat ca prin impotrivirea mea de a accepta acest fapt nu faceam decat sa pacatuiesc inaintea Domnului dand dovada ca nu ma incred deplin ca El stie ce e mai bine pt viata mea. Problema e ca nimeni nu ne poate ajuta cu nimic indiferent ce ni s-ar spune, suntem singurii care trebuie sa trecem prin procesul deplin de acceptare a voii lui Dumnezeu si acest proces cere timp si partasie personala cu Dumnezeu. Cititi Matei 26:36-42. Isus avea alesi 12 ucenici care ii erau prieteni si il urmau oriunde , dar in ultimele momente a ales 3 din ei si i-a luat cu El ca la urma partasia sa fie doar intre El si Dumnezeu. Deci oricati prieteni/rude/frati sau surori/pastori si predici am avea in jurul nostru, sau mult mai aproape ca sot/sotie sau parinti, pana la urma partasia este in mod personal si doar in acele momente de acceptare totala a voi lui Dumnezeu vom putea merge mai departe, bucurandu-ne de ce avem si slujind pe cei din jurul nsotru care au nevoie de noi si alaturi de care Dumnezeu ne-a asezat. Va doresc din toata inima insanatosire si vindecare sufleteasca si trupeasca si daca veti dori sa comunicam v-a fi o placere pt mine. Domnul sa va binecuvanteze si sa va ajute sa redeveniti sotia puternica pe care El a intentionat-o sa fiti pt sotul dumneavoastra. Cu dragoste in Isus, Dana
Domnule pastor, sunt un cretsin evanghelic, care va preicaza mult….am cautat o locatie pe net unde sa-mi postez si eu un gand si, cu permisiunea dvs o voi face.
Zilele astea se desfasoara la Bucuresti o parada gay..si culmea,ma asteptam ca un lider cretsin, o bisrica, omisuner din Romania sa iasa si sa zica ceva, pent, in presa,undeva. Nimic, oioc ioc ioc…de ce ma intreb?cred ca biserica s-a racit asa de tare…ca Laodicea este putin spus….Macar daca se organizau rugaciuni pentru salvarea acestor oameni sau pentru luminarea autoritatilot sa ii stavileacs,ceva, un mars, o chestie pasnica,,dar nimic. Se vede dezinteresul pentru adevaratele probleme.Ne place in hiserici moderne dar ne inchidem in zidurile lor,ne consideram mai sfinti….dar am uitat sa ne aparam valorile.Oricum, sincer, cretsinii din Usa,dvs acolo, el aparati altfel. In Romania suntem interestai de batic, de fusta si de prostii; de promovarea valorilor noastre, de lucruri practice, care ne lovesc in viata de zii cu zi deloc….pacat…poate de atsa vine sectea peste noi. Oricum,nimeni nu se roaga pt asta…poate o fac ortodcosii si catolicii.Dle pastor, m-am folosit de blogul dvs pt a transmite doar un mesaj..nimic mai mult. Pe dvs va apreciez foaryte mult si stiu ca afcetio o lucrare mareata pt Domnul!Fiti sanatos si Domnul sa va biencuvinteze!Poate Domnul vrea sa va foloseasca sa treziti Romania prin atingerea acetsor probleme!Multumesc
pds:nu va las emailul pentur ca vreau sa raman anonim,mesajul vreau sa fiemuniversal