Astazi este Thanksgiving, una din cele mai semnificative sarbatori ale Americii. Cei de aici dau slava lui Dumnezeu si-I multumesc pentru ceea ce a fost, ceea ce este si ceea ce va fi randuit de El in viata copiilor Sai. Este primordial o sarbatoare a familiei. Cei plecati de acasa calatoresc mii de mile sa fie in aceasta zi impreuna cu “ai lor”. Thanksgivingul este “hramul” Americii, “ruga” Americii.

Pana acum, cei cu “political correctness” n-au reusit sa o schimbe intr-o sarbatoare a “recoltei”. Este in luna Noiembrie si … e cam frig, iar recolta este de mult in hambare.

La noi acasa suntem adunati ciorchine bunici, parinti, copii si nepoti. Ne este casa plina si plina ne este si inima. Spre deosebire de alti ani, avem cu noi si parintii lui Cristi, familia Striblea, verisorii nostri din Bucuresti. Spre deosebire de alti ani … lipseste Vasile Branzai, tatal meu, plecat cu doamna tomnatica anul trecut. Sunt ierburile amare randuite de Dumnezeu in toate sarbatorile copiilor lor.

Le gustam insa cu recunostinta fata de Cel care “a facut lucruri mari pentru noi”.

Slava Domnului!

Categories: Amintiri