Credeam ca numai cei mari au parte de batjocora celor mici. M-am crezut suficient de neinsemnat ca sa nu fiu bagat in seama. Se pare insa ca am calcat pe batatura pe un “profesionist” al vorbirii de rau si interventiile mele trecute in apararea unor frati pastori pentecostali il fac acum sa starneasca un uragan de ura impotriva mea si a bisericii din care fac parte.

Circula o scrisoare (pe care eu nu am primit-o) pornita de la diferite adrese, una din ele (adresele) este chiar a mea, asta insemnand ca eu insumi trimit aceasta scrisoare de “auto-defaimare” (???). Tipul este priceput la Internet si mai putin priceput la morala si la adevar.

Prima mea reactie este una de bucurie si este bazata pe Matei 5:11-12 (bucuria celor vorbiti de rau pe nedrept). Fac parte dintr-o familie care a trait aceasta bucurie de multe ori in trecut, deci sunt cam obisnuit cu ea.

A doua reactie este insa una de durere. Ceva din multimea de calomnii este adevarat. Unul din colegii si prietenii mei din lucrarea din Anaheim a cazut in pacat si, dupa multi ani, lucrul acesta este scos la lumina de Dumnezeu, care vrea sa ne judecam singuri pentru ca sa nu fim osanditi odata cu lumea. Omul a marturisit singur din dorinta de a nu mai purta povara pacatului ascuns. Aseara, fratii din Consiliul Bisericii ne-am adunat sa ne rugam pentru aceasta problema si sa ne angajam sa o ducem pana la capat cu post si rugaciune.

Biserica este o unitate de lupta care are in auxiliar o scoala de instructie si o infirmerie. Avem acum la infirmerie pe cineva ranit in lupta cu pacatul si-l vom izola de restul bisericii pentru tratamentul atat de necesar.

Nu stiu de pacate in familiile fetelor mele. Nu cunosc nici un alt pacat din adunare pe care sa-l fi tainuit vreodata. Nimeni n-a fost exclus la noi pentru o luare de pozitie. De fapt, in afara celor care au plecat de buna voie, nu stiu sa fi facut vreodata excluderi din biserica noastra. Toate acestea nu vor avea insa nici o importanta pentru cel pornit sa faca lucrarea diavolului. Noi insa ne vom stradui in continuare sa facem , cu smerenie, lucrarea Domnului.

****************

Va multumesc pentru comentariile voastre. Ce bine este sa ai prieteni care te cunosc bine! Culmea este ca prietenii mei, electronistii, mi-au spus ca pot afla adresa de unde a pornit mesajul. Le-am spus ca nu vreau sa aflu. La ce mi-ar folosi?

Adevarul este ca scrisoarea “anonima” nu m-a durut aproape de loc. Sa ma explic:

Sa presupunem ca am fost acum doua saptamani la doctor si el mi-a spus ca am cancer la pancreas, inoperabil si in ultima faza, iar acum, la doua saptamani, ma mai suna si adauga: “Am uitat sa-ti spun, ai si tensiunea putin marita …”

Ce mai conteaza?

De doua saptamani, noi avem la Bethel o problema grea si “adevarata”. Plangem in post si rugaciune, avem nopti de veghe si gemem pentru o familie care este pe cale sa se destrame din cauza pacatului, cu toate implicatiile si complicatiile care deriva din aceasta asupra vietii si activitatii bisericii noastre. In starea in care ne aflam, anonima buclucasa n-a reusit nici macar sa ma supere. Minciuna si calomnia nu ma dor, ma doare adevarul si durerea mea (si a celor de la Bethel) este foarte mare.

Domnul sa aiba mila de cel in ochii caruia n-am avut nici macar atata valoare ca sa imi trimita si mie “anonima”. Il astept sa fie barbat (sau barbata), sa vina si sa discutam fata in fata, cum facem intotdeauna noi, cei de la Bethel. Usa si inima mea ii sunt si ii vor fi intotdeauna deschise.

Categories: Uncategorized