Mircea de pe “Interactiuni” (http://interactiuni.wordpress.com/) :

Nota: Eu ca Ioan Bunaciu il, zugraveste, probabil fara sa vrea, pe Liviu Olah ca pe “un baptist care credea cu adevarat in Cristos”.

“In 1973 Covaci N. care era pastorul bisericii nr. II din oradea si presedinte al Uniunii l-a adus ca pastor asistent pe Liviu Olah, care era originar din Oradea. A facut facultatea de Drept la Bucuresti si s-a inscris la seminarul nostru, fara sa-l termine. El s-a casatorit la Tmisoara si, dupa ce popovici Petru a plecat in SUA, biserica l-a ales pe Olah ca pastor prin 1968. Nu dupa multa vreme, Departamaentul cultelor a voit sa-l destituie. Uniunea, ca sa-l salveze, l-a transferat in cercul bisericesc faget si de aici,in 1973, a fost trasnsferat ca pastor in biserica II Oradea.

Prin Liviu Olah s-a facut o mare trezire in biserica. Avea mesagii puternice de pocainta, membrii bisericii si-au inoit viata, au inceput o viata de rugaciune si foarte multi si din afara bisericii au venit la pocainta. Asa ca, in 1974 a tinut 4 botezuri, cu un total de 400 noi convertiti, iar la 8 decembrie 1974 a botezat 150 de persoane. In 1977, Olah a intentionat sa oficieze un botez in raul Crisul Repede (care strabate Oradea), botez care l-a anuntat de la amvon cu 3 luni inainte de data fixata,indemnand biserica sa se roage pentru acest eveniment.

Autoritatile s-au sesizat si i-au cerut sa renunte la un asemenea botez. Olah n-a cedat si in sambata premergatoare datei botezului, un inspector general din departamentul Cultelor i-a ridicat carnetul de pastor. Duminica urmatoare Olah nu a tinut botezul (si daca ar fi voit nu ar fi putut sa-l tina pentru ca era mobilizata multa militie; de fapt in oras nu se putea oficia, pentru ca pe malurile Crisului sunt case, iar in afara orasului erau semanaturi). In acea duminica in biserica Oradea II a predicat Iosif Ton, care era pastor la Ploiesti, iar langa el statea Olah ca un miel jertfit. Si din duminica aceea Ton Iosif a ramas pastor la Oradea, iar Olah a plecat la Arad si a lucrat un timp in biserica baptista Arad-Bujac,care functiona fara aprobarea Departamentului Cultelor. Aici Olah a adunat o audienta numeroasa. Dar prin 1979 a plecat in SUA, ca pastor la biserica romana din detroit. Asa s-a incheiat in Roamania capitolul Olah Liviu, care in vremea aceea era cel mai bun evanghelist din tara si care aduna la evanaghelizari in biserici mase mari de ascultatori. ”

Sursa: Ioan Bunaciu, “Bisericile crestine baptiste din Romania intre anii 1994 – 1990″, Editura Universitatii Bucuresti, 2002; pagina 174.

“Pentru mine sunt mistere: De ce Olah care a facut atata tam-tam cu botezul la rau, in duminica aceea nu s-a incolonat cu acei candidati pentru botez si sa plece spre rau, sa fi incercat sa faca actul pentru care a facut atata tam-tam?

De ce Olah a trebuit sa plece din oradea si Iosif Ton a putut sa ramana in locul lui, fara aprobarea Departamentului si a uniunii?

Raspunsul la aceste doua intrebari e opinia mea ca Olah, cu amenintarea ca va face botez la rau, a voit sa forteze Departamentul Cultelor sa-l destituie, ca sa poata pleca in SUA unde-l astepta biserica baptista romana din Detroit. Acolo s-a dus ca pastor dar in cateva luni s-a dat peste cap.”

Sursa: Ioan Bunaciu, “Bisericile crestine baptiste din Romania intre anii 1994 – 1990″, Editura Universitatii Bucuresti, 2002; pagina 175.

*********************************************

Radu Doru:

Nu stiu sa va raspund la nici una din intrebari. Pot sa va spun insa ca l-am auzit in predica pe fr. Olah pomenind elogios despre predica tinuta de fr. Tson la acel botez. Olah spunea cam asa: “nu m-am gindit pina la acea predica -a lui Tson- la faptul ca trebuie sa fiu gata sa mor pt Dl”… Poate fratele Olah a vrut doar sa se poarte elegant si sa nu critice in public… Sau poate intr-adevar intre cei 2 erau relatii excelente. Traiam in Arad la acea vreme si ceea ce stiam noi era ca autoritatile comuniste din Oradea au facut mari presiuni asupra lui Olah…care a trebuit in final sa plece…. Astept si eu un raspuns mai informat.

************************************************

Daniel Branzai:

Eu i-am avut pe amandoi, Ton si Olah la nunta noastra. I-am insotit si in America. In Los Angeles am fost mai aproape de Olah.
La intrebarile voastre … pacat ca fratele nu mai vorbeste … Daca ar vorbi, ar gasi ceva bun de spus despre fiecare. Asa a fost dansul. A cautat intotdeauna ceva bun de spus despre fiecare.

In ce priveste Oradea si botezul cu bucluc, fratele Liviu si-a impartit viata in doua, ce a fost inainte de acel eveniment si ce s-a intamplat dupa el. Convingerea lui a fost, este si va ramane ca atunci s-a rupt ceva inauntru. Cineva l-a oprit de la altarul de jertfa si preotia lui a pierdut atunci mare parte din harul extraordinar cu care fusese imbracat.

Olah a venit in America crezand ca Dumnezeu vrea sa-l promoveze pe un plan mondial al lucrarii. Aceasta a fost singura lui explicatie pentru evenimentul cu pricina: oprit acolo ca sa fie propulsat in alta parte. Cand confirmarea n-a venit si aceasta varianta a cazut, Olah a revizitat obsesiv botezul ratat de la Oradea si a cautat alte explicatii … N-a dat insa vina niciodata pe nimeni. In perioada aceea nici nu asculta de nimeni, doar de calauzirea Duhului. L-am vazut duminica trecuta in biserica din La Habra. Chiar si cand nu vorbeste, prezenta lui este miscatoare de inimi.

Pe vremuri, la Ferentari, Bunaciu l-a prezentat cu mare emotie si entuziasm drept “un profet”. In omul cel nascut din nou, Bunaciu l-a apreciat mult pe Olah si chiar, ca si noi toti de altfel, l-a invidiat. Ca om politic, prizonier al sistemului, Bunaciu n-a putut evolua decat in anumite limite fixate de altii sau de propria dansului “orientare” in circumstantele de atunci.

************************************************

Radu Doru:

Daniel Branzei dixit!
Daniel stie multe si vorbeste rar. Nu intotdeauna spune tot ce stie. Nu-l putem obliga….Personal, apreciez acest raspuns, sincer.
Concluzia preferata de unii: Tson era omul lor; l-au lucrat pe Olah pe la spate si l-au inlocuit cu Tson e cea mai usoara. Personal n-o cred. Sa zicem ca ar fi adevarat. S-au prajit, baietii cu ochi albastri. Cu TSon ca pastor, Oradea a construit o cladire mare si biserica spirituala a crescut si ea. Chiar daca (de la Arad) nu parea sa mai aiba trezirea de pe vremea Olah. Nu cred varianta conspirativo-securista; oricum judecata e a Dlui peste fiecare din “actori”. Omeneste, lucrurile acestea nu se puteau rezolva prin Olah. L-am urmarit pe fr. Olah in Arad. Impactul lui n-a fost nici pe departe atit de mare precum la Oradea sau macar la Faget, ori Timisoara. De ce? Nu stiu…. dar nu iau usor afirmatia lui Daniel ca “ceva s-a rupt innauntru” .. repet, Daniel stie ce spune (chiar daca nu-ntotdeauna spune tot ce stie)! Ce bine ar fi daca Tson ar fi vinovat de toate relele din lume….

****************************************************

Romflorin:

Frate Daniel B., multumesc pentru raspuns, am primit cateva raspunsuri la framantarile personale cu privire la fratele Liviu, de fapt lucrarea spirituala. Ce mare binecuvantare este lucrarea Domnului dar si ce delicata, grea, uneori !

Noi cei de azi vorbim de problemele trecute, ca si cum au fost candva si acum nu mai sunt si este bine. Probabil ca astazi sunt unele provocari mai mari decat cele din timpul fr Liviu. Oare noi cum vom proceda?

***********************************************

Interactiuni:

frate Daniel,

multumesc de raspuns. Din putinul care l-am auzit despre fratele acesta, pe care mi-as fi dorit sa-l cunosc, sunt sigur ca doar lucruri bune ar fi spus.

Spuneti ca ati fost apropiat de fratele Olah in america, stiti cumva daca este vreo carte scrisa de el? Predici am inteles ca sunt doar cateva pe internet. Exista vreo explicatie pentru faptul ca dupa 1990 nu a revenit, de exemplu ca pastor la Emanuel, cum a revenit fratele Ton, sau sa predice prin biserici din Romanai, etc? Eu sunt baptist doar din 2001 si am auzit numele de Liviu Olah rostit doar cand cei la care le puneam intrebari despre istoria baptistilor imi ziceau de “trezirea de la Oradea”.

Puteti sa imi spuneti ceva legat de ce s-a intamplat dupa ce a ajuns pastor la Biserica din Detroit. Ioan Bunaciu zice in carte ca: “s-a dat peste cap”. Nu pot sa inteleg ce vrea sa zica cu o asemenea exprimare.

***************************************************

Daniel Branzai:

Liviu Olah si Iosif Tson au fost “de departe” cele mai proeminente persoane din istoria anilor despre care vorbiti voi. Nunta noastra, despre care aminteam, a fost intr-o sambata, in biserica Bujac, unde era fratele Liviu pastor. L-a chemat pe Iosif pentru botezul de a doua zi si a venit impreuna cu corul barbatesc de la Oradea. Asa s-a facut ca au fost amandoi si la nunta.
La Seminar, baietii stateau cu pozele celor doi pe banca, spre exasperarea fratelui Bunaciu si a lui Jean Stanevski, adus sa acopere lipsa de profesori si sa blocheze o ceruta revenire a lui Iosif Tson.

Liviu Olah a fost un unicat si s-a comportat si aici (Los Angeles) ca un sfant. Nici in Romania si nici in America, cei doi nu au fost “prieteni” in acceptia colegiala a termenului. Cred ca Iosif Tson a incercat sa-i sugereze lui Liviu calea pe care ar fi bine sa mearga si asta n-a fost bine primit. N-am cunoscut nici un alt om care sa depinda asa de mult de calauzirea lui personala si sa nu dea voie altora sa il tuteleze ca fratele Liviu.

In ce priveste plecarile in strainatate, Doru Radu a spus cam tot ce trebuia spus. Iosif Tson m-a certat in public, in curtea bisericii unde am cresut in Bucuresti, cand asteptam pasaportul: “Unde te duci, Dane, sa te infunzi ca musca in branza americana?” Dumnezeu a lucrat altfel si ironia a fost ca acelasi Iosif Tson m-a asteptat cand am ajuns in America. Venise aici inaintea mea.
Liviu Olah, Aurel Popescu, Pavel Nicolescu si o seama de alti lideri crestini au ajuns in America pentru ca regimul a socotit ca, din doua rele, raul cel mai mic a fost sa-i arunce departe de masele populare pe care le puteau influenta.
Cred ca Iosif Tson a fost cel mai “rodnic” pentru lucrarea din Romania dintre cei plecati. De ce nu s-a intors si Liviu in tara? In primul rand pentru ca se inbolnavise intre timp. Cand a revenit, am fost si eu concomitent pe acolo, si dansul si cei din Oradea si-au dat seama ca dansul nu mai era Liviu … cel de altadata. Nu cred ca Bunaciu are dreptate cand spune ca Liviu s-a dat peste cap in America. Exista alte explicatii, mult mai adanci si legate de providenta suverana in viata fiecaruia dintre noi.

Iosif (Adaos) din “Amintiri cu sfinti”:

Exsita oameni care spun ca Liviu Olah s-a schimbat in America. Eu unul, nu impartasesc aceasta parere.

Seara asta, Miercuri 21 August 2002, l-am auzit rugandu-se dupa predica rostita de Daniel Sarlea, pastorul musafir venit de la San Bernardino. M-am dus imediat dupa “Amin”, la fratele Liviu Olah sa-l iau iau in brate si sa-l strang cu drag. Ce spusese in rugaciune ? Cuvinte pe care le-a trait o viata intreaga:

“Doamne, te rog un lucru foarte, foarte important in seara aceasta. Nici nu as indrazni sa ti-l cer, daca Duhul Sfant nu ne-ar da si imaginatia necesara ca sa putem intelege si cere lucruri mari ca acesta. Te rog sa faci sa se implineasca cu mine scopul acela precis si exact pe care l-ai avut Tu in vedere atunci cand ai hotarat sa ma nasc pe planeta aceasta. Nu voia mea si nici planurile mele sa se implineasca. ci numai voia Ta si numai planurile tale.”

Cuvintele acestea erau perechea unor altora, scrise de Thomas a |empes: “Omul propune, dar Dumnezeu dispune.” Stiam si eu ca Dumnezeu daruieste darurile cele mai bune celui care nu-i pune nici un fel de conditii. Stiam si ca acest Dumnezeu il folosise pe Liviu Olah intr-un mod unic si neasteptat, cand “trezirea” spirituala s-a petrecut sub cea mai crunta stransoare a ideologiei comuniste. Ca un “taur puternic”, omul acesta se napustise asupra unei ordini strambe si sfaramase lanturile indoctrinarii materialiste si atee a maselor.

Victor Hugo observase bine ca “nici o armata din lume nu poate sta impotriva unei idei careia i-a venit vremea.” Aparitia lui Liviu Olah in crestinismul romanesc a marcat granita unei foarte necesare descatusari spirituale, pragul unei revarsari irezistibile a energiilor care za cusera latent in inimile atator sute de mii de credinciosi evanghelici.

Providenta a facut sa nu-l cunosc de aproape pe fratele Liviu in Romania. In afara unor vizite ocazionale la Seminar si a unor predici rostite din cand in cand in Bucuresti, lucrarea si faima dansului venea spre mine de departe, de pe meleagurile bihorene. Singurul nostru dialog s-a petrecut pe hartie, cand, dupa o prelegere la Seminar am indraznit sa-i scriu pe o coala de hartie o parere personala despre o problema care ma framanta mult pe vremea aceea. Raspunsul lui, tot in scris, pe cealalta parte a foii, l-am pastrat o vreme ca pe un talisman sfant. Ma uluise cu patrunderea lui spirituala si cu maturitatea in tainele Cuvantului.

L-am cunoscut mai bine si mai de aproape aici, la Los Angeles. Impreuna cu Petru Popovici, cu Simion Cure si cu Richard {urmbrand, mi-a fost unul din stejarii la umbra carora am invatat cum se creste spre inaltimile cerului. L-am pastrat si-l voi pastra intotdeauna in amintire ca pe un evanghelist de exceptie, un unicat intr-o generatie, un sfant in caracter, un luptator al rugaciunii si un mare apologet al mereu necesarei pocainte.

*************************************************

Interactiuni:

frate Daniel,

multumim de inca cateva vorbe care intaresc si nu “incendiaza. )

multumesc si de “amintirile cu sfinti” pe care unii le cauta cu infrigurare in zilele acestea iar d-voastar ni le oferiti gratuit. am gasit volumul 3 pe net. )

Pentru mine sunt foarte ciudate aceste oscilatii ale fratelui Iosif, si imi dau o stare de confuzie cu privire la persoana si lucrarea dansului, dar daca zice ca Domnul l-a calauzit si i-a arat la diferite momente ce sa faca eu il cred. In mod incontestabil plecarea lui Iosif Ton in america a insemnat pregatirea noi generatii de lideri care au ramas in tara si o raza de speranat pentru romanii d eaici pe care o transmitea prin programele de la Europa Libera.

****************************************************

In loc de EPILOG:

Daniel Branzai:

I.

(Liviu Olah) A aparut meteoric, ca un profet neasteptat, ca o ploaie de vara peste un pamant uscat, ca un torent irezistibil de viata cazand din inalt peste vaile sortite rodirii fertile.

Dupa ani de tacere si de secluziune intr-o prozaica pozitie de arhivar, a aparut ca un Ilie Tisbitul al veacului modern, trimis de Dumnezeu la curtea puterilor vremii, sa le strice linistea idolatra si sa le dovedeasca atotputernicia divina. Pornit ca si profetul de demult sa intoarca neamul si natiunea la Dumnezeu, Liviu Olah a fost un exemplar singular, a carui putere spirituala deosebita a ramas, in ciuda multimii de ucenici si imitatori, inimitabila.

Impactul pe care l-a avut asupra celor care-l ascultau si vedeau pentru prima data in viata lor a fost formidabil. Destul sa spun ca i-am retinut aproape cuvant cu cuvant prima predica pe care l-am auzit rostind-o intr-o duminica “a inaltarii”, cand a ramas fara sa fie programat si cumva fara sa vrea in Bucuresti, desi s-ar fi cuvenit sa fie in mijlocul bisericii lui din Oradea. Fratele Talos Vasile l-a invitat sa vorbeasca la biserica “Sfanta Treime” din cartierul “Mihai Bravul”.

A predicat mai bine de o ora, dar … cine s-a uitat la ceas? Timpul parca se suspendase si cel dinaintea noastra ne purta dincolo de vremelnicie, cu un aer care venea spre noi din campiile cerului. Avea idei simple, dar patruzatoare. Un glas de orator din vechea si vestita Roma, imbinand dialogul colocvial cu declamatia solemna si putand ajunge instantaneu la proclamarea sau condamnarea tunatoare. Auzisem multi oameni talentati vorbind de la amvon. Predica lui insa, desi rostita printre noi, iti dadea senzatia ca venea cu siguranta din “alta parte.”

Iata cateva fragmente intiparite pentru totdeauna in contexul meu, de parca au fost scrise cu un capat de mana care scria cu litere de foc. Tema zilei era, asa cum o cerea si calendarul, o incercare de raspuns la intrebarea: “De ce s-a inaltat Christos?”

“Pentru ca El nu era de aici! S-a inaltat pur si simplu pentru ca era din alta parte si venise vremea sa plece “acasa”. Trecerea lui Christos printre noi si inaltarea Lui la cer demonstreaza fara putinta de tagada ca exista un “dincolo”, exista un “cer”, o realitate de ordin spiritual a carei existenta este mult mai reala si mult mai sigura decat a noastra. Putem sa credem cuvintele lui Christos, Crestinismul nu este un mit, o parere, o presupunere. Crestinismul este mesajul lui Dumnezeu catre o lume plecata de acasa prin pacat si ratacitoare in placerile lui de o clipa. Este mesajul lui Dumnezeu pentru tine si pentru mine.

Inaltarea lui Christos la cer, fara sa fi realizat aparent mare lucru pe pamant si fara sa ne rezolve problema noastra, ne spune ca adevaratele rezolvari nu sunt cele de pe pamant, din lumea materiala, ci cele din cer, din lumea spirituala. Cand Iosua lupta in vale cu trupele dusmane, Moise se ruga pe munte si rugaciunea lui nevazuta era “simtita” in balanta luptei din vale. Cand Aron si Hur tineau mainile lui Moise ridicate, biruiau cei din poporul Domnului. Cand mainile obosite erau lasate in jos, biruiau fortele dusmanilor copiilor lui Dumnezeu. Astazi, rugaciunea este instrumentul cu care patrundem si noi in lumea nevazutului Dumnezeu.

Dupa jertfa Sa de la Calvar, Christos S-a dus in slava ca sa mijloceasca mantuirea lumii.

Ce fac eu acum ?

Ce faci tu acum ?

Intelegi tu ca de rugaciunea ta si a mea depinde mantuirea celor din jurul nostru ?
Rugaciunea declanseaza mecanismul puterii divine. Nu trebuie sa fi stralucit in vorbire sau foarte destept in gandire. Oamenii se intreaba ce facem noi la Oradea de se pocaiesc asa de multi oameni. Secretul lucrarii de acolo si din toate timpurile este … rugaciunea. Daca intr-o casa exista instalatia de curent, este suficient sa rasucesti intrerupatorul si se aprinde becul, vine lumina. Nu trebuie sa fii foarte inteligent ca sa rasucesti intrerupatorul! Oricine o poate face, chiar si cei cu mai putina minte. Tot asa si in lumea lui Dumnezeu.

Realitatea de acum este conectata cu realitatea vesnica, iar tu trebuie sa rasucesti intrerupatorul rugaciunii. Atunci va veni puterea! Este chiar asa de simplu! Biblia spune “Nu aveti, pentru ca nu cereti.” Cand crestinii vor invata din nou sa se roage, Dumnezeu va face iarasi lucruri mari pe pamant. Este vremea sa ne intoarcem la o viata de pocainta si de sfintenie, pentru ca Dumnezeu sa ne asculte. Este vremea sa ne intoarcem la o viata de rugaciune si atunci, copiii lui Dumnezeu vor castiga iarasi biruinta. Totul depinde acum de tine si de mine. Christos si-a facut partea Lui. Acum tu trebuie sa-ti faci partea ta. El isi cheama oile pe nume. Vrei si tu sa faci lucrul acesta, sa incepi sa te rogi pentru prietenii si cunostintele tale, pe nume ? La noi, la Oradea, pana si copiii au liste personale de rugaciune. Asa cum profesorul, la scoala, striga catalogul, si tu si cu mine trebuie sa strigam catalogul pe genunchii rugaciunii.

Apoi, Christos s-a inaltat la cer pentru ca cerul este tinta finala a copiilor lui Dumnezeu. Tu si cu mine vom ajunge intr-o buna zi acolo. Pamantul nu este tinta noastra, este numai locul nostru de munca! Intelegi tu lucrul acesta ? Dumnezeu te-a mantuit si te-a lasat pentru un timp sa mai traiesti pe acest pamant pentru ca ai o misiune de indeplinit. Dupa ce aceasta misiune se va termina, vei pleca si tu acasa. Privesti tu cerul ca destinatie finala ? Esti tu gata sa privesti viata de pe pamant doar ca pe o ocazie de a-L slavi pe unicul si slavitul Dumnezeu al cerului, pe Cel ce este sursa, suportul si scopul intregului univers? Oamenii ma intreaba daca nu ma tem sa vorbesc asa cum vorbesc in Romania de azi. Ce nu inteleg ei este ca eu n-am de ce sa ma tem. Fiecare slujitor al lui Dumnezeu este nemuritor pe durata misiunii care i-a fost incredintata.

Miile de ingeri ai lui Dumnezeu ne pazesc si vegheaza ca sa nu ni se intample nimic. Si cand ne vom termina misiunea, vom pleca “acasa”. Esti tu gata sa traiesti si sa mori pentru Acela care a trait si a murit pentru tin?

El si-a dat viata Sa pe crucea de la Calvar. Esti gata sa-ti pui viata la dispozitia Sa ? Nimeni nu este gata pentru cer, daca nu implineste voia lui Dumnezeu aici pe pamant. Christos a fost gata sa plece in cer pentru ca “implinise voia lui Dumnezeu” pe pamant. Iar voia lui Dumnezeu este ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta. Esti tu gata sa traiesti cu acest unic scop in minte ? Ca Dumnezeu sa te faca si pe tine un instrument pentru mantuirea miilor si a sutelor de mii din jurul tau ?”

II.

Care-i definitia unui sfant ? Care-i definitia unui om smerit? Recunosc faptul ca nu stiu sa dau definitii, dar astazi, la biserica Betania din La Habra, cred ca am vazut un astfel de om.

M-am dus sa tin locul lui Liviu Tiplea, pastorul local si prietenul meu plecat  in concediu. Providenta a facut ca, din Romania in drum spre Conventia din San Francisco, sa ne viziteze si fratele Nicu Vandici, directorul programului “Trans World Mondial” pentru Romania, impreuna cu fratele Cooper, directorul aceluiasi program pe toata Europa.

Dupa ce au adus un raport si un scurt mesaj, am fost rugat sa conduc rugaciunea de dupa colecta.
Stand pe banca si ascultandu-i pe cei doi, nu m-am oprit sa nu observ o simetrie surprinzatoare intre vizita celor doi si prezenta in sala a lui Liviu Olah. Cand am ridicat audienta la rugaciune, am spus despre “ceasul implinirii” pe care trebuie sa-l traiasca acum Liviu Olah, omul care, cel dintai din Romania, a indraznit sa creada ca va exista un sfarsit al comunismului si ca Dumnezeu va avea ultimul cuvant in istoria Romaniei, cand va aduce vremea ca Evanghelia sa fie predicata pe stadioane, in presa, la televizor si … la radio!

Rugaciunile lui pareau atunci tuturor credinciosilor din tara, si chiar pastorilor cu un oarecare nivel spiritual, “foarte copilaresti”  si lipsite de “temei biblic.”

“Cred ca astazi, Dumnezeu isi justifica un copil al credintei”, am spus eu, “si vreau sa-l las pe dansul sa ne conduca in rugaciunea de multumire.

Departe de a prelua linia sugerata de mine, Liviu Olah s-a rugat asa:
“Doamne, nu un om cu initiativa personala s-a rugat atunci, ci un om care a simtit calauzirea Duhului Sfant. Omul n-are nici un merit. Toata lauda Ti se cuvine numai Tie si lucrarilor Tale pline de har si de putere.

Iarta-ne ca Te cunoastem asa de putin si Te slujim asa de neputinciosi. Stiu ca ne va fi rusine cand ne vom prezenta inaintea Ta, pentru faptul ca n-am indraznit sa Te rugam pentru lucruri marete pe care erai gata sa le faci pentru noi. Iarta-ne ca nu credem indeajuns Cuvantul tau si nu ne lasam calauziti suficient de Duhul Tau cel Sfant. Deschide-ne ochii sa Te vedem mai bine si sa indraznim sa colaboram cu Tine la lucrarile Tale nespus de mari.”

Am vazut un om care Ii da toata slava, toata lauda si tot meritul lui Dumnezeu, fara sa vrea sa opreasca nimic pentru sine. Este oare acesta un om smerit, un om  … “sfant” ?

Categories: Amintiri