A venit de la Portland, in ciuda varstei, a saraciei si a neputintelor, ca sa cinsteasca amintirea unui prieten din tinerete. Pentru ca n-a fost “pastor”, noi, organizatorii, n-am gasit loc in timpul restrans acordat vorbitorilor si nu si-a putut depune marturia. Au vorbit altii, fiecare cate 5-7 minute, si ce au spus au spus foarte bine.

Paul Ghitea a ramas insa cu o misiune neindeplinita si cu un mesaj “nedescarcat”. Ne-a vizitat a doua zi, duminica 13 Iulie 2008 la Bethel, in Anaheim, biserica pe care o ajutase sa inceapa si alaturi de care a stat in primii ei ani de existenta.

Nestiind cum sa procedez si necunoscand nimic din “prea-plinul” inimii lui, in cadrul programului de dimineata, foarte aglomerat din cauza musafirilor, a rapoartelor misionare si a Cinei Domnului, i-am dat doar un timp scurt sa ne transmita un “salut”. Il cunosteam de-o viata pentru ca fusese prieten bun cu tatal meu, Vasile Branzai, membru in biserica din Bucuresti, sos. N. Titulesc 56A, numita si “Basarab” din cauza proximitatii garii cu acelasi nume, in care m-am nascut si mi-am trait anii copilariei si tineretii. Ma stia si dansul destul de bine, asa ca s-a simtit liber sa fie “ca acasa”.

Cand a ajuns la amvon, s-a uitat la cei din sala si le-a spus: “Am fost rugat sa va dau un salut, asa ca o fac acum”, si si-a dus mana la frunte, imitand gestul unui ostas care saluta militareste. Dupa aceasta a inceput sa vorbeasca si … nu s-a mai oprit decat dupa o jumatate de ora. Nu m-am simtit ofensat, nu m-am “oparit” ca nu-mi ramane timp de predica, nu m-am panicat ca vom trece peste ora limita obisnuita a programului de dimineata. L-am ascultat vrajit si am luat febril notite, In sfarsit, gasise un loc in care-si putea depune marturia sa despre fratele Liviu Olah. Iat-o pe scurt:

“Eu l-am cunoscut pe Liviu Olah in tinerete. Unora nu va vine sa credeti, dar a avut si el o vreme cand a fost tanar. Asa eram si eu, tanar si ne-am intalnit pe timpul anilor de facultate. El venise sa studieze dreptul ca sa devina avocat. Eu i-am spus odata:

“Vrei sa ajungi aparatorul hotilor, al banditilor si al tuturor oamenilor rai? Vrei sa faci bani buni din asta?”

El mi-a raspuns: “Nu. Nu mai vreau asta. Vreau sa ajung un avocat pentru Evanghelie si sa apar adevarul Imparatiei lui Dumnezeu. ”

Se razgandise.

Schimbarea cea mare s-a produs in inima lui prin viata si activitatea tineretului de la Biserica din Basarab, care avea pe atunci patru pastori. Unul dintre ei, Jean Stanevschi, s-a apucat in primavara anului 1957 sa traduca pentru tineri tot felul de predici si lucrari pe care le dadea apoi tinerilor. Traducea mai ales predici de-ale lui C.H. Spurgeon, dar si de-ale lui Finney si de-ale lui Billy Graham, care era atunci in mare forma.

Una din aceste lucrari l-a influentat cel mai mult pe Liviu Olah. Era de fapt o predica de Oswald Smith, pastorul “Bisericii poporului” din Toronto, Canada. Titlul ei era “Jarul dragostei mantuitoare”. (despre O. Smith puteti citi aici) . (Cand l-am auzit pe fratele Paul Ghitea parca mi s-a aprins un beculet rosu! “JARUL DRAGOSTEI MANTUITOARE”! Nici ca se poate un “motto” mai potrivit pentru intreaga viata a lui Liviu Olah. Un motto si un epitaf: “Jarul dragostei mantuitoare”.)

In aceiasi perioada, unul din ceilalti pastori, care era si el cam tanar, Marcu Nichifor a avut initiativa sa organizeze o saptamana de rugaciune pentru cei tineri. ne adunam la biserica in fiecare seara si ne rugam. El nu ne lasa sa ne rugam ca de obicei, cu rugaciuni frumoase, dar formale si teoretice, ci ne obliga sa ne rugam sincer, foarte sincer si sa spunem tot ce aveam in inima”.

N-eam rugat prima saptamana, cam pana la 1, 2 dimineata si n-am fi vrut sa se mai termine. Marcu a fost prelungit cu inca o saptamana, asa ca ne-am rugat doua saptamani, apoi ne-am mai rugat inca una, a treia … Era perioada examenelor la scoli si pastorii si parintii si-au pus problema timpului care trebui a folosit poate mai bine pentru preagtirea testelor care urmau. Tinerii insa au hotarat sa continue rugaciunea si, ceea ce este foarte remarcabil, nici unul dintre noi n-am cazut la examene. Am luat toate examenele.

Din experienta aceea si din lucrarea lui Marcu Nichifor a iesit Liviu Olah asa cum a fost el toata viata.

(Am facut cateva cercetari si iata ce am descoperit: Liviu Olah a fost aprins pentru Christos de Oswald Smith, care a fost aprins si el pentru Domnul de R.A Torrey (aici).

Nu este de mirare ca a fost un om deosebit, stapanit de acelasi duh care s-a miscat ca o stafeta nevazuta de la o generatie la alta.

.   . 

R.A Torrey, Oswald Smith, Billy Graham, Liviu Olah

Categories: Amintiri