Liviu Olah s-a nascut la Oradea pe data de 30 mai, 1934, in familie cu parinti credinciosi, Dumitru si Veturca Olah. A avut un singur frate, Aurel, care a murit in urma cu cativa ani. La virsta  de 13 ani L-a acceptat pe Domnul Isus in inima lui si acesta a fost inceputul unei vieti aventuroase cu Dumnezeu.
Dupa liceu, a urmat Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o in 1955. In acelasi an s-a inscris la Seminarul Teologic din Bucuresti pecare nu a putut sa-l termine deoarece i s-a refuzat intrarea in anul patru. In timpul Seminarului a fost chemat in practica de fratele Pit Popovici la Biserica nr 1 din Timisoara, dar nu a fost ordinat ca pastor la aceasta Biserica decat in anul 1968. Pana in 1968 fratele Olah a trebuit sa-si castige existenta lucrand ceea ce i se oferea, de la muncitor necalificat pana la economist.
La data de 10 Septembrie, 1960, Liviu Olah s-a casatorit cu Eugenia Lupescu si impreuna au impartasit urmatorii 48 de ani. In 1966 Dumnezeu i-a binecuvintat cu o fetita, Diana, care si ea L-a urmat pe Domnul prin exemplul parintilor ei.

In 1968 a fost ordinat ca pastor la Biserica nr 1 din Timisoara, unde a slujit aproximtiv patru ani. Au fost ani rodnici in lucrare. Biserica a cunoscut vremuri de inviorare spirituala si de seceris bogat in castigarea sufletelor. Nouazeci de suflete s-au adaus bisericii in perioada aceasta. Pentru Romania acelor vremuri, cifra aceasta de 90 a fost ceva iesit din comun, motiv pentru care autoritatile s-au alertat. Fratele Liviu a fost mutat abuziv in cercul Faget/Sintesti, unde a slujit pentru putin timp. In timpul acesta i sa- retras carnetul de pastor.

In 1972 a fost chemat de fratele Covaci sa slujeasca Biserica din Oradea, Biserica cunoscuta mai tarziu ca ”Biserica nr.2,” actualmente, Biserica Emanuel. Fratele Olah si-a inceput slujirea in 1973 si pentru doi ani si jumatate a experimentat ceea ce evnaghelicii din Romania numesc ”trezirea spirituala”de la Oradea. Aceasta trezire spirituala s-a extins si in alte zone ale tarii. Cei care au trait aceasta trezire spirituala marturisesc ca au fost cel putin trei lucruri de baza care au definit-o: chemarea la sfintire, chemarea la rugaciune si mobilizarea pentru evanghelizare. Biserica nr 2 din Oradea a crescut in numar cu cateva sute de persoane, avand botezuri care socau prin numarul de candidati. Cel mai mare botez a numarat 149 de suflete, iar botezurile ”obisnuite” numrau 50-80 de persoane. Din nou, autoritatile au intrat in panica si au incercat sa-l opreasca pe acest mare om al lui Dumnezeu. El devenise o amenintare serioasa pentru regimul communist.
Dupa ce i s-a luat din nou autorizatia de slujire ca pastor, fratele Olah s-a retras la Timisoara pentru scurt timp, pentru ca in anul 1975 a fost chemat sa slujeasca Biserica din Busag, unde a stat trei ani. La Busag a slujit fara autorizatie, desi autoritatile nu incetau cu amenintarile si chiar au intentionat sa-l aresteze in incinta bisericii. Datorita unui grup brav de barbati, care au creat un cerc de rugaciune si protective in jurul frateluli Olah, autoritatile nu au reusit sa-si duca planul la indeplinire. Si la Busag, Biserica era arhiplina la serviciile de inchinare si Duhul Sfant se misca cu putere peste participanti.

In 1978, dupa ani de tracasare si ingradire, dupa ani de intimidare si amenintare, fratele Liviu Olah a hotarat sa emigreze impreuna cu familia in Statele Unite. Pentru doi ani, intre 1978-1980 a slujit Biserica din Detroit, dupa care s-a mutat la Dallas unde s-a inscris la ”Criswell Biblical Studies Center” in vederea continuarii pregatirii teologice.

In 1984 fratele Liviu Olah a fost chemat sa slujeasca Biserica din Los Angeles al carei pastor era fratele Pit Popovici. Pentru patru ani au slujit impreuna, dupa care fratele Pit a iesit la pensie. Fratele Olah a continuat sa slujeasca Biserica pana I anul 1999, din anul 1993 avandu-l ca ajutor pe fratele Liviu Tplea.
Desi lucrarea din America nu s-a comparat cu cea din Romania in ceea ce priveste impactul asupra membrilor bisericii si asupra celor nemantuiti, fratele Olah a ramas acelasi om integru pana la sfarsitul vietii. Se ruga cu aceeasi pasiune ca si in Romania si chema pe credinciosi la sfintire cu aceeasi seriozitate. In ce priveste evanghelizarea, era la fel de motivat ca si in Romania, si pentru ca nu avea multimi  carora sa le predice, iesea pe strazi si in parc si marturisea pe Domnul Isus la zeci de persoane, si aceasta, de multe ori, intr-o singura zi. Cand era intrebat de vremurile de glorie din Romania, era foarte incomod si incheia discutia repede, pentru ca nu voia sa-si atraga nici un pic de glorie lui.

In ultimii ani de viata, fratele Olah s-a confruntat cu probleme de sanatate cauzate de repetate accidente cerebro-vasculare si alte neputinte care in final i-au cauzat moartea. Pe data de 4 julie, 2008, de Ziua Independentei Statelor Unite, dupa grele suferinte fizice, fratele Liviu Olah  a fost chemat acasa de Domnul, capatind independeta adevarata si implinidu-si visul lui de a vedea fata Domnului Isus. Va ramanea in memoria noastra ca un barbat care a croit carari drepte cu picioarele lui si care si-a castigat dreptul sa ne spuna si noua: ”calcati pe urmele mele intru-cat si eu am calcat pe urmele Domnului Isus.”

Categories: Amintiri