24 Aprolie 2008. M-a sunat Vasile Pernes, un prieten vechi al familiei noastre si mi-a spus ca are un mesaj pentru mine. Am tacut si l-am ascultat.

“L-am visat azinoapte pe tatal tau, fratele Vasile. Se facea ca eram in Biserica din Anaheim, nu incepuse inca serviciul si erai in picioare inaintea primei banci. Dansul era la o jumatate de metru de tine, asezat pe banca si cu Biblia deschisa la jumatate. Mi-am spus:

“Ce cauta fratele Vasile aici? Doar e … mort.”

Am profitat de ocazie si l-am intrebat: “Frate Vasile cum este in cer?”

Raspunsurile lui au fost foarte scurte. Mi-a zis:

“E foarte frumos. Nu vrei sa vii si tu cu mine?”

N-am zis nimic, dar dansul a inteles vesel ca n-as vrea sa ma duc inca.

“Si ce faceti acolo?” l-am intrebat.

“E foarte mult de lucru”, mi-a spus.

Dar lui Daniel ce sa-i spun?” l-am intrebat eu.

“Am un verset pentru el. Spune-i numai atat: Isaia 60:22.”

Cand m-am trezit, a continuat la telefon Vasile Pernes, am cautat repede sa vad daca Isaia are versetul acesta in Biblie si … l-am gasit. Nu mi-a spus ce sa inteleg din el. Mi-a spus doar ca este un mesaj pentru tine. Vezi tu ce inyelegi din el. Te-am sunat doar ca sa-ti comunic acest mesaj de la tatal tau.”

Iata cum suna versetul din Isaia:

“Cel mai mic se va face o mie si cel mai ne’nsemnat, un neam puternic. Eu, Domnul, voi grabi aceste lucruri, la vremea lor.”

Categories: Amintiri