Home › Articole de interes general › Analiza lucrarii baptiste sub comunism

Analiza lucrarii baptiste sub comunism

By on • ( 18 )

Motto: “Urmariti pacea cu toti si sfintirea fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul”

Dragii mei colegi de lucrare din Romania. Recunosc limitarile mele si faptul ca scurta mea evolutie ca seminarist si apoi cei cativa ani de activitate ca predicator fara “recunoasterea Departamentului” nu ma califica sa fac parte din randul celor competenti sa ia parte la Intrunirea de la Arad din ultima saptamana a lunii mai. Va admir insa de la distanta si ma rog pentru reusita acestei initiative. Mai mult, va impartasesc un punct de vedere personal asupra acestui eveniment. Parerea mea este ca pentru a nu fi o “galceava fara nici o isprava”, o asemenea intrunire cu caracter istoric trebuie pregatita temeinic.

Ca procedura

1. 1. Ar trebui pregatite un minim de doua referate care sa fie prezentate in deschiderea acestei intalniri.

a. Unul ar trebui sa fie acuzator la adresa celor care au colaborat, nescuzandu-I cu circumstantele nefavorabile, in virtutea faptului ca Noul Testament nu da dispensa celor ce trec prin imprejurari tulburi. “Supravietuirea fizica” cu pretul compromisului a insemnat “sinucidere spirituala”.

b. Unul ar trebui sa fie mai impaciuitor, scotand in evidenta conditiile in care “supravietuirea’ a pus la grea incercare rezistenta fiecarui lucrator in parte, cu circumstante atenunate pentru cei care au cazut in urma unor presiuni foarte mari, chiar cu parerea ca acele “compromisuri” au fost strict necesare pentru continuarea lucrarii si ca ele au inlesnit celor care le-au facut sa “duca lucrarea”, nu sa faca doar galagie.

2. 2. Dupa aceste doua referate, ar trebui dat cuvantul celor care s-au inscris intr-o ordine prealabila. As insista ca sa se puna accent pe “marturii personale”, pe experiente practice din care sa reiasa sustinerea uneia sau alteia din pozitiile prezentate in referatele initiale.

3. 3. Ar trebui pregatite chiar inainte de inceperea lucrarilor niste rezolutii finale, modificabile in masura in care lucrarile o vor hotari.

O intrunire de genul acesta, unica in felul ei, poate avea doua urmari posibile:

1. A. In caz de reusita, sa devina un exemplu demn de urmat pentru celelalte biserici (culte) crestine din Romania.

2. B. In caz de nereusita, sa faca biserica baptista de rasul lumii si sa slujeasca drept scuza pentru “musamalizare” compromisurilor trecute si pentru ingroparea lor sub tacere.

Ar trebui sa spunem clar ca adevarata “judecata” o va face Dumnezeu, dupa evidentele tinute de El in cer. Intrunirea aceasta este mai mult o incercare de solutionare a tensiunilor din lucrarea baptista de acum in strategia unei imbunatatiri “din mers” a marturiei noastre in fata neamului romanesc.

Ca scop:

Intrunirea trebuie motivata pe trei directii complementare

A. . Documentare

a. Cartile de istorie aparute pana acum sunt cel putin “partinitoare” si generatia care a trait acele evenimente trebuie sa aiba ocazia sa lase in urma lor “adevarul” asa cum l-au trait ei. Repet, as insista ca cele mai multe luari de cuvant sa fie insotite de niste documente scrise, “marturii” care sa fie lasate ca baza documentara pentru cei care colecteaza documente de arhiva.

b. Tanara generatie are nevoie sa inteleaga din sursa directa care au fost conditiile, compromisurile si consecintele caderilor in cursa colaborarii cu Departamentul Cultelor si Securitatea Statului Roman.

B. . Impacare

a. Biblia spune “impaca-te cu parasul tau cat esti pe drum”. Exista frati care au suferit greu si frati care nu numai ca nu au suferit, dar au cauzat chiar suferintele celor dintai. Intre aceste doua grupe trebuie sa se inceapa un dialog care sa duca la rezolvare prin iertare inainte de a merge la Judecata lui Dumnezeu.

C. . Recuperare prin iertare

a. “Marturisiti-va unii altora pacatele si ruga-tiva unii pentru altii”. Una din rezolutiile acestei intruniri ar trebui sa fie propunerea pentru formarea unor cai, metode sau proceduri pe care sa o poata urma cei care vor sa-si curete constiinta prin marturisirea caderilor din trecut. Fie ca va fi vorba de rezolvari prin “marturisiri” in fata unei persoane respectate in cadrul miscarii baptiste (Petru Popovici de exemplu mai este inca in viata), fie ca se va face ceva la nivelul bisericii sau al comunitatilor, este bine ca aceasta intrunire sa dea o rezolvare pozitiva.

b. “Din pricina voastra Numele Meu este vorbit de rau printre Neamuri…” Uniunea Baptista va trebui sa preia rezolutii ale acestei intruniri si sa produca ea rezolutii cu caracter national.

i. O rezolutie catre natiune, in care biserica baptista sa-si ceara iertare ca, desi multi baptisti au suferit persecutii, biserica baptista n-a rezistat la presiunile comunistilor asa cum ar fi trebuit s-o faca si ca n-a avut, in totalitatea ei, marturia crestina pe care ar fi putut sa o aibe.

ii. O rezolutie fata de bisericile crestine din Romania in care sa se recunoasca lipsa de intelepciune din cauza careia baptistii au fost folositi propagandistic impotriva celorlalte culte crestine din Romania

iii. O rezolutie catre noua generatie, prin care sa se atraga atentia ca lupta cu dusmanul sufletelor noastre nu a incetat odata cu caderea comunismului. Compromisurile pe care le pot face ei astazi sunt la fel de grave, chiar daca dusmanul nu-i persecuta prin forta, ci-i pacaleste prin viclenie, oferindu-le “placerile de o clipa ale pacatului”.

‹
›

Categories: Articole de interes general

18 replies

  1. barzilaiendan's avatar
    barzilaiendan
    July 7, 2008 • 11:10
    Cea mai bogata discutie despre acest subiect a fost starnita pe blogul :
    Aradul, Country of My Skull…
    O redau si aici: ****************************************** Vreţi să revedeţi un film adevărat, care să vă ofere un răspuns şi o soluţie la problemele cu care se confruntă biserica baptistă din România în ultima vreme? Maşina de înălbit imaginea publică este pe cale să pornească şi au ales, domniile lor, să facă asta la sfîrşitul lunii mai. Luna mai, binecuvîntata lună a florilor, graniţa dintre renăscuta primăvară şi păromiţătorul cuptor al verii, în care spicele să fie pline de boabe, numai bune de secerat. Aş putea bănui că există o manipulare prin anotimp, pentru că o astfel de analiză, într-o ţară temperată, eu aş alege-o iarna, în „Iarna vrajbei noastre”, nu în luna cărăbuşilor. Există poate şi manipularea geografică, pentru că adevăratul centru de putere- şi trecut al delaţiunii- nu este Aradul, ci Bucureştiul, sediul tentaţiilor trecute şi viitoare. Vreţi să vedeţi un film adevărat, un model pentru mărturisirile neruşinaţilor care încă stau pitiţi în rîndurile bisericii baptiste? Un film cu victimele care să se ridice şi să arate cu degetul sau doar să povestească ce au pătimit din cauza unor înalţi indivizi, poate încă pastori, care au turnat la securitate, care au trădat în modul cel mai ordinar, pe fraţii lor? Dacă victimele vor lipsi, vom vedea un simulacru înjositor, organizat dinainte, în spatele unor uşi închise, un exerciţiu de imagine în cel mai dezgustător stil post- comunist posibil. Vreţi să vedeţi un scenariu de un fals total? Sau vreţi un adevăr gol- goluţ, un început de adevăr, pentru că nu este suficientă o singură adunare a unor pastori şi a unor invitaţi pe sprînceană, care să rezolve, să spele, să absolve o cohortă de nespălaţi, „fraţii” turnători, ci va fi nevoie de o suită de alte astfel de întîlniri. Imaginea, bătălia pentru imagine, pregătirea pentru declaraţii sforăitoare numai bune să ne discrediteze în totalitate în faţa opiniei publice: îi şi văd în faţa camerelor de televiziune sau la „Vocea Evangheliei”, citind rezoluţia înţelepţilor maşinii de spălat conştiinţele de roşu cu seceră- doar au fost secerători, nu? – şi ciocan de lipit trecutul de plumb al unora. A spus cineva, a propus careva să devină obligatorie publicarea stenogramelor acestor dezbateri? Eventual televizarea lor, aşa cum au fost ei capabili să dea o înmormîntare, în cel mai pur stil laic, ca la prinţesa Diana sau la Gheorghe Gheorghiu- Dej, o zi întregă în direct? De ce să nu vedem şi CPUN-ul pastorilor? Vreţi un film adevărat, o soluţie pentru mersul dezbaterilor din adunarea televizată şi stenografiată, cu presă de faţă, a adunării de la Arad? Ei, bine, atunci nu faceţi ce vă spune Daniel Brânzei în enciclica sa de pe blog, a cărui link îl puteţi accesa AICI. O adunare pregătită, cu materiale introductive pro şi contra, cu luări de cuvînt stabilite dinainte, cu martorii gata aleşi şi cu documentele şi rezoluţia finală pregătite- aşa ceva nu mi-am putut imagina că pot citi după 18 ani de la căderea comunismului în România. Dacă cineva ar fi interceptat un astfel de document, similar manipulării chineze din 2005, în care aparenta destindere şi transparenţă a regimului opresiv chinez să se dovedească un fals, pentru că totul era organizat altfel din umbră, ar fi fost un dezastru pentru cel ce l-a conceput. Aşa, făcut public de autorul său, apare ca o inadecvare, ca un mesaj numai bun pentru un Congres al PCR. Citez mai jos cîteva idei şocante, a căror semnificaţie nu se schimbă dacă sunt lăsate în context: * „Ar trebui pregatite un minim de doua referate” * “Unul ar trebui sa fie acuzator la adresa celor care au colaborat” * “Unul ar trebui sa fie mai impaciuitor, scotand in evidenta conditiile in care “supravietuirea’ a pus la grea incercare rezistenta fiecarui lucrator in parte” * “Dupa aceste doua referate, ar trebui dat cuvantul celor care s-au inscris intr-o ordine prealabila.” * “Ar trebui pregatite chiar inainte de inceperea lucrarilor niste rezolutii finale, modificabile in masura in care lucrarile o vor hotari.” (!) * “In caz de reusita, sa devina un exemplu demn de urmat pentru celelalte biserici… In caz de nereusita, sa faca biserica baptista de rasul lumii si sa slujeasca drept scuza pentru “musamalizare” compromisurilor trecute si pentru ingroparea lor sub tacere “ * “O rezolutie catre natiune, in care biserica baptista sa-si ceara iertare” * “O rezolutie fata de bisericile crestine din Romania in care sa se recunoasca lipsa de intelepciune din cauza careia baptistii au fost folositi propagandistic impotriva celorlalte culte crestine din Romania” * “O rezolutie catre noua generatie”… Documentul din care am reprodus cîteva idei principale, zace pe blogul menţionat din 5. 04. 2008, prilejuind un minim de comentarii laudative- nici unul critic (! ) – deşi ţara geme de pastori, unii din ei cititori şi comentatori pe net. Am trăit ani de teroare comunistă, am avut o familie aruncată în stradă în 1948 de către comunişti, cu un bunic rămas pe drumuri în 24 de ore şi declarat duşman al poporului şi un unchi, fratele mamei, aruncat afară din facultate- pentru ca astăzi, să citesc o propunere manipulator- comunistă, scrisă de un pastor român, care să semene cu procesele staliniste aranjate dinainte ale anilor ’50, dar aici cu sentinţă pozitivă. Mă întreb dacă în ţara asta nu se mai nasc şi oameni mari? Oare vouă vă plac astfel de sriituri, astfel de gînduri? Pastorilor, aşa sunteţi cu toţii? Mie mi-e ruşine de tăcerea voastră de astăzi! N-am vrut să scriu nimic, ştiu ce va urma, ce am scris e un dezastru, dar eu tot mai cred că generaţia aceea de tineri despre care scrie Daniel Brânzei, are curaj, dorinţă de adevăr şi dispreţ pentru o “făcătură”, fie ea şi pastorală, fie ea în scop de pace. Tot ce se petrece în ultimul timp îmi întăreşte convingerea că există o tendinţă de întărire a autorităţii centriste, de centralizare a puterii, de negare a autonomiei adunărilor locale. Pe de altă parte, mă întreb: cum este posibil să trăieşti atîţia ani într-o ţară a democraţiei, cum este USA şi să propui unor oameni amărîţi, dintr-o colonie experimentală, cum este România de astăzi, un gen de adunare în care pînă şi rezoluţiile să fie schiţate dinainte, cu înfierarea baptiştilor în totalitate, nu mai spun de luările la cuvînt cu listă aranjată şi cu un final pregătit la “două capete”? Vreţi un film care să dea o soluţie pentru impasul de memorie şi de pirdere a demnităţii în care ne adîncim pe zi ce trece? Atunci căutaţi şi revedeţi filmul “Country of My Skull”, cu Juliette Binoche şi Samuel L. Jackson în rolurile principale. Acţiunea se petrece în Africa de Sud, după venirea la putere a lui Mandela. Victimile regimului rasist au depus mărturie, în faţa sălilor în care se aflau foştii lor călăi. Fiecare caz era urmat de iertarea făptaşului de către victimă, iar prezidiul era condus de fiecare dată de un pastor. Aşa a fost în realitate, aşa povesteşte şi filmul, de altfel foarte bine reaizat. Ce film veţi face voi în mai, domnilor pastori, la Arad? Mai bine spus, v-aţi hotărît în ce regie îl veţi turna, ca să mă exprim tematic? Vă mai amintesc doar că în Africa de Sud procesele s-au făcut cu presa internaţională de faţă iar nedreptăţile de acolo nu sunt cu nimic mai cumplite decît crimele gulagului românesc, în care majoritatea baptiştilor au fost victime şi nu trebuie să-şi ceară scuze in corpore, cum sugerează Daniel Brânzei. Nu biserica baptistă a colaborat, nu bunicii şi rudele mele, ci unii din cei care ar merita iertaţi dar numai după ce, la rîndul lor, prin minunea lui Dumnezeu, ar mai găsi poarta harului deschisă pentru ei, prin care să primescă un mare curaj şi mîntuirea prin Isus, nu prin societatea civilă… ************************************************************ 51 Responses to “Aradul, Country of My Skull…” 1. Mia, pe aprilie 15th, 2008 at 8:06 pm Said: Rasvan, cind traiesti multi ani intr-o tara civilizata, pierzi contactul cu realitatea unei tari ca Romania si crezi ca orice se poate rezolva la un nivel civilizat si cu bun simt. Daniel stie ca noi romanii sintem “mioritici”, ne ambalam repede, si cred ca daca la Arad ar fi persoane ca mine sau altii la fel ca mine, nu ar fi usor. Eu uneori ma ambalez destul de repede daca vad ca lucrurile se invirt dupa deget si imi dau drumul la gura, ceea ce nu e intotdeauna si cea mai buna solutie, chiar daca uneori mai am si dreptate. Apoi in afara de pastori, in Romania au fost o multime de alti credinciosi care au fost informatori, unii fara nici o functie in biserica. Pe ei cine ii stie sau cine ii aduce la o discutie? Nu prea am inteles rostul unei asa adunari cu pastori din vremea aceea, pentru ca unii minjiti, nu vor recunoaste niciodata adevarul si vor latra mai tare ca toti, multi din cei care au rezistat vor sta deoparte pentru ca nu vor vrea sa isi consume energia si efortul pentru ceva in ce ei nu cred, altii poate din spirit de casta vor sta deoparte, asa ca eu cred ca va fi un soi de “Cintarea Romaniei” la alt nivel. Aici in SUA, cred ca asa ar incepe un meeting de genul asta, civilizat si cu ordine, cam asa se fac toate aici, dar nu stiu daca e posibil inca asa ceva in Romania. Eu cred ca Daniel este foarte bine intentionat, pentru ca el este unul care a avut de suferit in acel regim, tatal lui a rezistat tuturor presiunilor, iar socrul lui a fost in puscarie vreo 6 ani, asa ca el are partea lui de suferinta si sint convinsa ca mai mult ca oricine este pentru adevar. Difera insa cum crede fiecare ca se poate rezolva aceasta situatie. Pentru mine, sa astepti 18 ani fara a recunoaste adevarul, fara a cere iertare pentru caderi si greseli din proprie initiativa,…. este ca si cum cineva m-ar forta pe mine sa imi cer iertare la Dumnezeu in fiecare zi pentru pacatele mele cind eu consider ca nu sint pacate si ca nu am gresit. ‘Om trai si vom vedea ce si cum va fi. 2. geo, pe aprilie 15th, 2008 at 10:02 pm Said: Institutiile nu se pot pocai…pur si simplu pentru ca duhovniceste NU EXISTA. Un idol este totuna cu nimic. O institutie este o asociere de oameni(nu un om, nu e fiinta)…usor de corupt, lesne de deturnat de la scopurile initiatorilor. O institutie nu plange, nu se roaga, nu rabda. O organizatie nu este plina de bunatate, pizmuieste, se lauda, se umfla de mandrie chiar, se poarta necuviincios, cauta folosul sau, se manie, se gandeste la rau, se bucura de nelegiuire si se ascunde de adevar. O institutie, chiar religioasa, nu protejeaza nimic, nu crede nimic, nu spera nimic, nu sufera nimic. Toate institutiile vor pieri. Noi crestinii trebuie “sa ne tinem strans de Capul, din care tot Trupul creste…”.nu de institutii…care la urmatoarea ocazie ne vor baga iarasi, ori la inchisoare , ori la tacere de voie. Domnul Isus este “Institutia vesnica”, zic asa ca sa intelegem in ce fel de structuri ne vrea Dumnezeu integrati, ne vrea in EL, in Hristos, in Trupul Sau cel Viu si Unic, care nu este o organizatie ci o fiinta duhovniceasca Vie, insusi Fiinta, Viata. Avem nevoie de lumina care straluceste inauntru ca sa intelegem pe deplin Taina Lui Dumnezeu, adica pe Hristos si de si mai multa lumina sa intelegem Taina Lui Hristos, adica Adunarea(Biserica, Ekklesia, Cei scosi afara(convocati)). Grupul de la Arad a fost trimis la inchisoare de sefii institutiei de atunci. Vopsirea mormintelor nu dovedeste decat adevarul simplu spus de Domnul Isus:”prin aceasta marturisiti ca sunteti fii celor ce i-au ucis pe profeti”. Dumnezeu are o ramasita…intre toti, in toate institutiile care-i inalta Cuvantul. Pe-acolo. pe ultimele banci. Si din ce in ce mai multi pe-afara. “Sa iesim dar afara din tabara la El si sa suferim ocara Lui.” Evrei 13:13 3. Mia, pe aprilie 15th, 2008 at 10:44 pm Said: Problema nu este a institutiilor ci a persoanelor care o compun. La nivelul personal este nevoie de pocainta si marturisire a pacatelor si Slava Domnului pentru ramasita care mai exista in fiecare biserica. Traim vremurile din urma si vrem sau nu vrem, ne place sau nu, nu ne asteapta un drum usor fara lupta. Depinde de noi ce alegem. 4. geo, pe aprilie 15th, 2008 at 11:31 pm Said: Iertati-ma draga Mia, dar eu vad hiba tocmai la institutii. 1.Nu le-a instituit Domnul. 2.Nu le poti trage la socoteala. Cand merge bine treaba se canta Glorie Institutiei(de obicei la inceputuri), cand scartaie, gloria ramane(pe ce baza?) si sunt invinuiti oamenii. Dar oamenii au actionat slujind institutiei, asa se justifica:”…vor veni Romanii si vor distruge templul.” 3.Seamana cu niste SRL-uri(LTD in USA), cu niste firme, companii. Sefii lor cu niste patroni. Au un bir de dat. 4. Au pretentia de perpetuu, iar ele sunt lucruri, facatura omeneasca, lucruri moarte. Iar un mort cu cat trece timpul pute mai tare. 5.Se iau la concurenta cu Realul, cu Adevarul, desi sunt minciuni. Se cred Mireasa, desi curvesc asiduu la fiecare schimbare de guvern. Gasiti cumva alt nume pentru simbioza presedinte docil cult inspector departament bagaretz? 6.Fura Slava Mielului, desi pe zi ce trece au un comportament de lup tot mai nemascat. 7.E cam fatarnic spus “oamenii care le compun”. Acei oameni sunt cointeresat slujitorii institutiilor. Iar ca orice slujitor de idol, are un folos din el. Deci 100% nu veti auzi la Arad: “Uniunea este rea”. Foarte batranii isi amintesc de vremuri (inainte de 1935) cand o mare parte din pocaitii din Ardeal nu doreau Uniune si din motivele descrise mai sus. 8.Uniunea, institutia, prin inrobirea mai multor adunari este o negare atat a preotiei Universale cat si a independentei adunarilor locale, vechi principii crestine, chiar baptiste. Apropo, la judecata nu Domnul va judeca pe cei ce le-au calcat, este cine sa judece, John Bunyan, Spurgeon, cu a caror nume se lauda b, dar ale caror invataturi nu le mai practica. 9. De fapt institutiile in sine nu sunt rele pentru cei aflati sub legaturile intaiului Legamant. Principiile sunt necesare lor. Pentru cei care au nasterea a doua insa, sederea in continuare este o povara tot mai grea. 10.In ceea ce am scris mai sus nu este intentia mea de a manifesta o oarescare opozitie activa fata de existenta in sine a acestor asezaminte, (care vor sta probabil fix pana la iminenta venire a Domnului nostru), ci am intentionat, pentru ca ai avut rabdarea sa citesti pana la capat, sa te indemn sa nu-ti mai fie frica de ce nu este vrednic de inchinare si sa te indrept cu ochii spre Capetenia Mantuirii Noastre, Domnul Isus. 5. Mia, pe aprilie 16th, 2008 at 12:05 am Said: Nu stiu de unde ar parea in vreun comentariu de al meu ca mi-ar fi frica de ceva, nici pe departe, doar ca ma lasa rece orice institutie si nu vad asta ca marea problema. La urma urmei, o biserica ce este, familia ce este,…. poate eu definesc altfel institutia. In vremea comunista, bisericile si-au vazut de ale lor si daca pastorii au fost dupa voia lui Dumnezeu nu au tinut cont de indicatiile pretioase ale Uniunii. Cei care au fost minjiti, nu aveau nevoie de indicatiile uniunii, ca stiau ei ce sa faca, asa ca pentru mine Uniunea a fost ca si inexistenta. I-am stiut pe toti cei care s-au perindat pe acolo in anii aceia, am avut si prieteni care erau angajati la Uniune, dar asta nu m-a facut sa dau vina pe Uniune pentru nimic din ce nu a mers bine. Vina apartine oamenilor si aici este problema. Stii proverbul acela romanesc, ca omul sfinteste locul, cam asa este,… daca eu sint lumina acolo unde sint,… asta face diferenta. 6. geo, pe aprilie 16th, 2008 at 8:29 am Said: Biserica este UN TRUP, familia este UN TRUP, nu o organizatie. Diferenta consta in faptul ca in timp ce Unitatea Bisericii este data de “moartea impreuna”(am fost facuti una cu El printr-o moarte asemanatoare cu a Lui (si chiar si in familie este in mare masura asa)), Uniunea (organizatia, institutia) isi bazeaza unitatea pe o adeziune formala si o cotizatie(taxa, bir=semn al robiei). Diferenta de valoare intre preturile acestor unitati este imensa. “3 lei si o vorba buna, nu-s ca moartea-impreuna”(rima involuntara). Afirmatia:”In vremea comunista, bisericile si-au vazut de ale lor si daca pastorii au fost dupa voia lui Dumnezeu nu au tinut cont de indicatiile pretioase ale Uniunii” dovedeste ignoranta cu privire la acea perioada si este falsa in totalitate. Rog iertare si eventual citit situl lui Daniel Mitrofan! Ma rog Domnului sa intelegeti Taina lui Hristos, cea tinuta ascunsa de veacuri dar descoperita sfintilor sai, taina Unitatii Trupului, Taina Bisericii(Adunarii). 7. elisa, pe aprilie 16th, 2008 at 10:12 am Said: Geo,cred ca noi in primul rand trebuie sa fim cei care stiu ca suntem Templul Duhului Sfant, daca ar fi asa,atunci o institutie bisericeasca ar fi ceea ce vrea Domnul..daca toti ar fi sfinti, numai ca sunt multti,care intristeaza Duhul, astfel,daca pe Acesta Il intristam,nimic nu mai functioneaza cum trebuie. Pavel zice”Nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu?” Ce lucru mare”Templul lui Dumnezeu.! mai mult decat atat ce se poate spune,Dumnezeu a ales sa locuiasca in niste vase de lut,dar noi trebuie sa cinstm acest Templu, incepand de la cele mai mici lucruri,in totului tot,nu facand doar ceea ce ne place sau ne convine,ascultand de Dumnezeu,care ne-a dat cinstea asta. Atunci si familia ar fi dupa voia Domnului (crestina zic) si bisericile,dar…lipsa ascultarii a facut sa existe ceea ce este acum,dezbinarea in Trup. Unitatea Trupului de unde vine?nu sunt toti cei care traiesc in Duhul Sfant,alcatuind Trupul? Sa ne ajute Dumnezeu la asta pe cei care sunt ai Lui. 8. Mia, pe aprilie 16th, 2008 at 10:23 am Said: Afla ca il stiu pe Mitrofan mai bine decit crezi si ca am petrecut ani de zile in aceeasi biserica; am trait toata perioada de comunism si afirmatia nu este falsa de loc. Nu toti pastorii au fost informatori, nu toate bisericile au fost “moarte”. Atunci am carat biblii in rucsac, le-am ascuns in diferite locuri, am avut partasie cum poate rar mai gasesti acum in libertate. Dar nu mai vreau sa intru in discutii contradictorii. Iar biserica nu este doar un trup, este si o institutie, la fel si familia. Si sa stii ca nu exista “moartea impreuna” este doar personala. Si nu toti membrii dintr-o biserica sint la fel, mai sint actori si pe acolo. Si biserica este o unitate a fratilor, si in biserica se cotizeaza, asa ca nu vad de ce atita inversunare legat de Uniune. Pentru mine aproape ca nu a existat niciodata, nu am cotizat niciodata la ea si sa stii ca atunci cind am crescut eu, in biserica se platea un soi de membralitate, cred ca era 25 de lei de membru. Si nici acei bani nu erau platiti decit de cine voia. So, ar trebui sa ne legam de noi ca persoane, pentru ca noi putem face o diferenta in bine sau rau, si de Uniune si asociatie se ocupa Domnul. Daca ne-am ruga mai mult cred ca am fi mai cistigati. 9. don quijote, pe aprilie 16th, 2008 at 10:38 am Said: La fel s-a intamplat si cu israelitii cand au cerut un imparat: toti invocau o mai buna organizare, o armata pusa la punct, mai bine pregatita etc, dand ca exemplu neamurile din jurul lor. De fapt ei nu doreau ca Hristos sa fie cel care sa ii conduca in continuare. 10. geo, pe aprilie 16th, 2008 at 4:07 pm Said: Mia,te rog sa ma ierti. Din partea mea consider dialogul inchis. 11. elisa, pe aprilie 16th, 2008 at 4:24 pm Said: Putini doresc sa fie condusi de Hristos,dar vor mantuirea,care sa nu-i coste ascultare,mai bine zis o jertfa care sa nu coste nimic. 12. elisa, pe aprilie 16th, 2008 at 4:57 pm Said: Geo ,taina Unitatii Bisericii,a Trupului lui Hristos,nu o poate intelege orice om, cand vrem sa spunem adevarul,suntem umiliti, trebuie sa platim un pret al credintei,sa fim batjocoriti, umiliti. Dar mai ales sa nu ramanem corigenti la cele considerate marunte, geaba vorbim de ecumenism,ca Antihritul e la usa,iar noua ne place doar sa vorbim, cand auzim de ascultare,gata,sa nu deranjam cumva placerile lumesti,sa nu fim deranjati de la modul firesc de viata,apoi Antihristul asta si vrea. Cum sa vorbim atunci de Unitatea Bisericii? E nevoie de multa supunere.,sa intram in voia Stapanului,apoi vin toate celelalte. 13. geo, pe aprilie 16th, 2008 at 9:35 pm Said: Un articol bun despre Unitate: http://www.biblecentre.org/language/romanian/unity.htm de C.H.M. 14. ben, pe aprilie 16th, 2008 at 9:39 pm Said: Razvan, nu ar trebui sa fii mirat de ce scrie D Branzei, vei citi altele si mai si…tine cont ca e prieten cu Danut M. Spun asta tinind cont si de marturiile unor pastori care il cunosc pe el si familia lui 15. barzilaiendan, pe aprilie 16th, 2008 at 10:32 pm Said: Multumesc frumos pentru linkul pus spre postul de pe blogul meu, chiar daca comentariul nu a fost tocmai magulitor. Regret daca “normalul” din societatea americana pare asa de “manipulator” in haotica societate romaneasca. Credeam ca ati depasit stadiul lui: “Hai la lupta, tovarasi! , Dusmanul de clasa nu doarme! etc.” Luati, unul cate unul, din Romania si transplantati in America, romanii s-au “normalizat” cel mai repede cand s-au asimilat comunitatii americane. In “rezervatiile” bisericilor romanesti se “normalizeaza” mai lent, dar o fac. Daca aici este greu, ce pretentii sa avem de la cei care, ramanand in Romania, au nesansa sa se “normalizeze” in grup, invatand doar unii de la altii? 16. barzilaiendan, pe aprilie 16th, 2008 at 10:42 pm Said: Apropo, si la noi, in California, e primavara! La 30 de grade celsius fulguieste iar. Gainile portocalilor din spatele casei si-au imprastiat fulgii florilor albe mai peste tot … 17. rasvancristian, pe aprilie 16th, 2008 at 11:40 pm Said: Frate Brânzei, am citit si recitit atît postarea dvs. cît şi ceea ce am scris eu aici. Comentariile care vă laudă fără analiza a ceea ce aţi scris mi se par mult mai comunistoide, mai cu limbă de lemn şi cu mult cult al personalităţii în ele decît obrăznicia mea de a spune ce gîndesc. Dumneavoastră ştiţi foarte bine că lupta de clasă a fost dusă de cei care aveau şi banii, şi puterea- ceea ce despre mine nu se poate spune şi nici despre cei care au altă opinie decît un “clasic” în viaţă, cum fără nici o glumă, cu drag, respect şi admiraţie, vă consider eu că sunteţi. Tăcerea şi teama de a vă contrazice poate că a fost motivul acalmiei după ceea ce aţi scris atunci. Poate că numai eu văd lucrurile diferit, caz în care tot nu văd unde e “mînia proletară” şi “demascarea duşmanului de clasă”. Cel mult să apar ca anarhist, asta da, şi am găsit pe Geo care revoluţionează sistemul, pe Mia cea dragă mie care echilibrează prin experienţă şi pe mine şi pe el… nu e atac, e critică în stilul occidental, e reacţie, e culoare şi, mai mult decît atît, nu bate nimeni cu pumnul în masă. N-am vrut să scriu nimic după ce am citit postarea dvs. apoi m-am văzut laş, înfrînt, ca o fiinţă bolnavă de comunism. Teama, asta da, pilele, corupţia, bîrfa şi calomnia, pîra- şi mai sunt o sumedenie- nu le vedeţi? nu le recunoaşteţi la nivelul cel mai de sus ecleziastic din societatea românească de astăzi? Tocmai cei mai “occidentalizaţi” fraţi sunt cei mai comunişti, mai rudimentari în ifose şi ţîfnă. Vă mai amintiţi de Titu Maiorescu? El nu vorbea cu vulgul, ci cu boierii, mulţi dintre ei înapoiaţi, fanariotizaţi, deşi învăţase în occident, la Berlin, cu totul altceva. Voia între ei, în casta lor- deşi nu făcea parte prin naştere din ea. Românii, majoritatea lor, rămîn aceiaşi în occident, cum au fost şi aici. Dvs. sunteţi un intelectual de clasă, nu occidentul va făcut mai bun sau mai democrat, nu America. Părerile pe care mi le-am exprimat, şi aici şi în postarea de mai sus, nu sunt bătute în cuie, nu le impun nimănui şi am admirat eleganţa comentariilor anterioare, în care toţi au spus ce gîndesc. Unde e neo- comunismul de care vorbiţi? Sunt la fel de uimit de reacţia dvs., aproape în egală măsură cu ideile pe care le-am considerat staliniste, şi nu m-aţi contrazis. Să nu fiţi supărat pe nici unul din noi, “comuniştii” sunt cei ce vă laudă fără rezerve. 18. Petre, pe aprilie 17th, 2008 at 1:18 am Said: http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Berdiaev-Cunoasterea%20de%20sine-09.htm 19. Petre, pe aprilie 17th, 2008 at 1:22 am Said: Ca urmare a încercărilor prin care am trecut, la mine s-a format un foarte amar simţ al istoriei, care se alimentează îndeosebi din observaţiile asupra vieţii societăţii, dar şi din lectura cărţilor de istorie, în mod periodic apar oameni care cîntă cu mare avînt: „De la cei veseli, vorbind fără rost, cu mîinile roşii de sînge, du-mă în tabăra celor ce mor pentru cauza sublimă a iubirii.” Şi pleacă, suportă cumplite sacrificii, îşi dau viaţa. Dar iată-i că înving şi triumfă. Şi atunci se transformă rapid în „cei veseli, vorbind fără rost, cu mîinile roşii de sînge”. Şi atunci apar oa­meni noi, care vor să plece „în tabăra celor ce mor”. Şi aşa se desfăşoară fără sfîrşit tragi-comedia istoriei. Numai împărăţia lui Dumnezeu este deasupra a toate acestea. Transformările oamenilor constituie una din cele mai dureroase impresii pe care le-am avut în viaţă… 20. barzilaiendan, pe aprilie 17th, 2008 at 8:35 pm Said: Draga Razvan Singurul lucru pe care-l regret este ca nu ne cunoastem suficient pentru ca sa iau acum un ton glumet (ar parea “patronant” altfel si nu e cazul). In primul rand, rog din toata inima sa nu-mi mai spuneti. nici tu si nici ceilalti, fr. Daniel ca ma aruncati dincolo de gardul prieteniei si ma apropiati de groapa. Tanjesc dupa “tara celor fara varsta”. Ajunge Daniel sau “barzilai” ca sa ma scoateti din groapa comuna cu lei a celorlalti “Danieli”. In al doilea rand, eu nu am caracterizat asa de mult personalitatea ta sau a altuia, ci ma refeream la “metoda”. “Recurs la metoda” deci. Uite ce am scris pe blogul meu dupa comentariul tau: Ca traitor in America, ma mira ca la multi ani dupa “lovi-lutie”, in Romania nu se stie mai nimic despre “Robert’s Book of Order” sau alt manual pentru desfasurarea intrunirilor democratice. Din cateva reactii pe care nu le-am dat drumul la rubrica de “comentarii” inteleg ca unii sunt inca adeptii adunarilor haotice “spontane”, fara reguli si fara o structura prealabila. Ei sunt socati de posibilitatea existentei unor materiale pregatitoare pe care le concep doar ca “jocuri de culise”. Ei bine, in lumea “adevarata”, toate sedintele se “pregatesc”. Aceasta este sarcina comitetului de organizare. Ei concep o structura de desfasurare si limiteaza discutiile la niste subiecte “anticipate”. Cand sedinta incepe, respectarea acestei “ordini de zi” este sarcina “moderatorului” de discutii. Documentele pregatitoare trebuie sa existe doar in linii generale, care pot fi modificate apoi cu usurinta spre afirmatiile din documentele finale ale intalnirii, iar activitatea moderatorului nu trebuie sa fie dictatoriala, ci foarte elastica si sensibila la dorintele majoritatii celor prezenti. Oare n-ati citit ca NATO a venit la Bucuresti cu “lectia invatata” ? Ca n-au reusit sa faca ce si-au pus pe ordinea de zi si ca au trebuit sa modifice comunicatele finale nu neaga existenta unor variante anterioare, prealabile. Daca n-ar exista o asemenea “strategie” a intrunirilor, ar fi un haos generalizat si previzibil, pentru ca fiecare participant vine in cap cu o anumita “ordine de zi” si vede sedinta desfasurandu-se in felul lui. Bineinteles ca nu se poate intampla ca sedinta sa se desfasoare cum ar vrea fiecare si atunci discutiile se ineaca in conflicte sterile de “pareri” si “personalitati”, un veritabil “dialog al surzilor”. Se impune “cel mai puternic”, conform legii junglei sau se termina totul “in coada de peste”, fara posibilitatea unui consens real. Din putinele mele vizite in Romania si din ceea ce vad la televizor aici, “fiii veacului acestuia”, reprezentantii politici si cei ai presei romane, s-au familiarizat deja cu aceste “structuri” si “reguli” ale intrunirilor publice. Bravo lor! Este vremea sa facem si noi acest pas de maturizare in viata si activitatea bisericilor evanghelice. Un mic manual pentru bisericile baptite se gaseste aici: http://www.roboam.com/Dinamica%20Bisericii/index.htm Incolo, Razvan, schimbarea nu se poate face decat cu oameni care se misca si tu te misti foarte mult. Asta e bine si voi sunteti fermentul care are sanse sa dospeasca plamadeala. Inca odata, regret orice neintelegere si orice expresie care a putut fi luata drept “atac la persoana”. 21. rasvancristian, pe aprilie 17th, 2008 at 9:17 pm Said: Daniel, mulţumesc pentru generozitatea de a explica, de a detalia ceea ce aţi propus atunci, pe blog. Pentru mine acest comentariu pe care il faceţi aici devine prefaţa celor citite acolo. Eu spun că este de mare folos tuturor. Îmi e greu să mă obişnuiesc cu ideea unor variante prealabil pregătite, cu o “lecţie învăţată” la rece, care să te ajute în timpul unor dezbateri ce pot deveni aprinse şi dezordonate, dar recunosc justeţea celor spuse de dvs. aici, Daniel. Din păcate am trăit mulţi ani doar cu acele tipuri de adunări comuniste aranjate dinainte, adunările bieţilor oameni ai muncii, şi am rămas cu teama că tot ce seamănă cu “dinainte cunoscut” provine din zona kmeră roşie. M-am înşelat… bine că nu-i adevărat! Acum am înţeles demersul dvs. şi îl apreciez şi mulţumesc Domnului că am deschis discuţia. Din comentariile anterioare redau doar o idee, pe care o voi pune ca motto postării acesteia, tîrziu dar necesar, pentru Daniel Barzilai cu drag. 22. geo, pe aprilie 17th, 2008 at 10:27 pm Said: Daniel si Rasvan in lumea asta “normala” in care am intrat, in tara aceasta “adevarata” ai carei cetatenie o purtam, in locurile ceresti adica este o regula clar definita a intrunirilor:”I Cor 14:26 “Ce este de facut fratilor? Cand va adunati laolalta fiecare dintre voi are…una, altul…alta…toate sa se faca spre zidire.” Consideram de la sine inteles ca…conform Cartii Cuvintelor Domnului, cel care conduce Adunarea este Capul ei, Domnul Isus prin Sfantul Sau Duh. Orice alta randuiala mai dinainte sau lipsa a randuielii trebuiesc….daca ne laudam in Domnul Isus…trebuiesc zic aduse la aceasta supunere la Gandul Lui. Totul in vederea zidirii, edificarii Trupului, intregului, suntem madulare unii altora. Face parte din Evanghelie acest mesaj, scopul Duhului este sa ne duca la El, sa fim strans lipiti de Capul, sa-i purtam Gloria aici. Programarea mai dinainte a subiectelor este teatralizare, regie si una din multele forme de PREFACATORIE. Ce ziceti de un medic care trateaza dupa program, nu dupa nevoi, saptamana asta numai ulcere, saptamana viitoare doar apendicite, sau un cizmar care nu face decat nr 42? Domnul nostru este Viu si conduce, nu doar priveste, El este si Intelepciunea si Puterea actiunilor Lui in noi. Regizarea si teatralizarea inseamna aruncarea Lui afara ca pe o carpa si intronarea omului. Intrunirea in sine devine un teatru sec daca sforile au fost trase dinainte, daca nu exista acel element de suspans, acea asteptare a calauzirii, acel Loc liber Domnului macar, daca tot nu i se da Lui locul I! Summitul NATO de la Bucuresti nu este modelul nostru, vai de cei care iau de model pe Imparatii Neamurilor. Domnul Domnilor ne-a invatat ca “intre voi sa nu fie asa”. Ei au titluri si ranguri, functii si glorii desarte, merite si elogii, noi avem un Singur NUME si o Singura Glorie. Cine pune al doilea Nume si a Doua Glorie langa Cele ale Domnului se dezice prin aceasta de El. Nu tot ce ai gasit in America este “vrednic de iubit” Daniel, mai ales in lumea religioasa unde Mamona conduce mult. Se vede in postarile tale ca ai primit nerumegat tot ce ai gasit acolo si incerci parinteste sa ne “dai jos din pom” si pe noi. Un pic mai mare discernamant in acest domeniu se cere. Stim bine ca “cretanii sunt intotdeauna niste pantece lenese” dar proorocul iudaizator care a facut aceasta afirmatie rasista nu a fost laudat de Apostol, ci mustrat si impreuna cu el toti. Aprecieri “la oala” sunt de evitat Daniel, au trecut multi ani de la spargerea coliviei, oamenii au mai iesit pe-afara, multi straini s-au asezat in Romania (zeci de mii), lumea nu mai este asa de bi-polara cum ai cunoscut-o tu. Ti-am citit cu placere analizele facute acum 6-7 ani despre emigrati si ai mare dreptate, dar iti lipseste o cunoastere a altor categorii de oamenii pe care n-ai avut cum sa-i cunosti. Ce sa-i faci, fiecare cu ghetourile lui! O galeata de dragoste lipicioasa in Duhul ne-ar apropia mai mult daca am sta pe-acolo pe unde o toarna Cineva. Daca ne ciondanim a cui roscove-s mai bune, rad porcii de noi! Mult Har. Cu consideratie. 23. barzilaiendan, pe aprilie 17th, 2008 at 11:10 pm Said: Draga Geo Tatal meu a fost indragostit de tot ce a scris CHM, nu a aplicat insa in practica eclesiologia lui. Dupa venirea in America am cautat cu curiozitate biserica lui CHM, sperand sa o gasesc foarte dezvoltata si numeroasa. Deziluzia mi-a confirmat “subtirimea” eclesiologiei lui. Tata socru a fost un “Betanist” convins. Ei au impartasit aceleasi idei pentru eclesiologie (lipsa de institutionalizare, spontaneitatea intalnirilor de inchinare si studiu, etc.). La batranete, niciunul din Betanisti n-a cules rod bogat prin metoda aceasta. Au ramas niste singuratici acri, deprinsi sa demoleze ce zideau altii prin critica, prea putin deprinsi sa zideasca ei insisi. Vasilica Moisescu, liderul moisistilor betanisti (ar fi fost culmea sa nu fie liderul moisistilor. nu?), l-a privit intr-o duminica dimineata pe Relu Babut care statea langa usiorul usii adunarii din Parneava, Arad si i-a spus dragastos: “Esti ca un magar salbatic! Nimeni nu poate pune saua pe tine. Nu stai nici inauntru si nici afara.” Nu trebuie sa mai spun ca magarii nu aduc folos decat atunci cand lucreaza, “domesticiti” in echipa. Altfel, nu li se aude decat … glasul. Au fost doi frati care au produs o trezire imensa in America si Anglia. Pe amandoi i-a chemat Wesley. Unul a fost mai slab predicator, dar a avut o “metoda” pe care a instaurat-o in toate adunarile nou formate. Celalalt i-a lasat “in plata Domnului”. Primul a lasat in urma “metodismul”. Al doilea … amintirile. Ai grija. Nu tot ce suna super-spiritual este neaparat super … Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al randuielii, cum spune Pavel, care l-a lasat pe Tit in urma lui ca sa puna in randuiala ce mai ramene de randuit. (1 Cor. 7:17; 11:1; Tit 1:5). Omul este crescut de Dumnezeu in lucrarea impreuna, nu depersonalizat printr-o “calauzire” coplesitoare a lui Dumnezeu. Personalitatea lui se formeaza hatarand si randuind alaturi de Creatorul sau. Intr-o buna zi, ne va da pe mana, speram, cinci sau zece cetati! 24. barzilaiendan, pe aprilie 18th, 2008 at 12:13 am Said: Dar, va zice cineva, care sunt aceste “randuieli”? Nu cele facute acum de oameni, ci cele randuite de Dumnezeu in Cuvant! Anticipand acest raspuns, vreau sa raspund: 1. Randuielile sunt “practici” rezultate din aplicarea “principiilor” din Biblie. Nu suntem “legalisti”, ci duhovnicesti. Noul Testament si Biserica au “principii’ universal valabile (sa se adune, sa staruiasca in invatatura apostolilor, sa ia Cine, etc.). Aplicarea acestor principii in practica ramane la latitudinea fiecarei biserici, in contextul ei, dupa hotararile “peresbiterilor locali”. De asta trebuie sa aibe biserica presbiteri! Ca sa carmuiasca! Ei hotarasc: cand sa ne adunam, de cate ori sa ne adunam, unde sa ne adunam, etc. Conditiile de persecutie din China sunt unele si libertatea din Romania este altfel, etc. 2. Un exemplu de randuiala a sedintelor se vede inca din Fapte 15. La “consiliul” de la Ierusalim, numit mult prea pretentios asa, au fost doua puncte de vedere care si-au sustinut fiecare “referatul” specific, a urmat o perioada de “discutii libere” pe marginea acelor doua referate si s-a ajuns apoi la o “rezolutie”, un comunicat final. Acesta a inceput cu precizarea “Caci s-a parut nimerit Duhului Sfant si noua …”. Priviti putin mai atent aceasta formulare … Cum adica? “Duhului Sfant si noua …” Nu era suficient “Duhului Sfant”? Cine sunt acesti: “si noua” ? Cum devine chestiunea? Adica niste cutare si cutarescu se aseaza pe acelasi plan de autoritate cu Duhul Sfant? Mai inteleg, daca ar fi fost vorba despre un Petru, despre un Ioan, despre un Iacov sau despre un Pavel, despre niscaiva autoritate apostolica … Dar “si noua”, adica tuturor presbiterilor si apostolilor adunati acolo (Fapte 15:6) ? Fiecare biserica locala trebuie sa functioneze dupa randuieli. Sfintii, diaconii si presbiterii ( Filipeni 1:1) bisericii locale trebuie sa stea de vorba si sa hotarasca CUM pot aplica la circumstantele lor principiile Nou Testamentale. Chiar si “lipsa de randuiala institutionala” cu care se lauda unii este tot o “randuiala” de care se tin cu toata taria … 25. pety, pe aprilie 18th, 2008 at 12:15 am Said: O-la-la. Planul, planificarea este regula vietii si a Vietii. Dumnezeu ne-a mantuit dupa un plan, aplicat la “plinirea vremurilor”. Nici mai devreme, nici mai tarziu. Viata in sine, in toate aspectele ei este o succesiune de faze, etape, fiecare la randul ei cu structura proprie. In medicina, ceea ce iese din plan, structura standard, etapa normala, se numeste anomalie, mutatie, cancer etc., etc. Exista daruri, functiuni si statute. Exista, exista, exista… planificare. Exista… 26. pety, pe aprilie 18th, 2008 at 12:24 am Said: Uitasem! In crestinism, ceea ce iese din normal, structura, plan se numeste: respingere, clevetire, dezbinare, apostazie, antichrist etc., etc. Normalitatea divina inseamna omul nascut din nou (dupa un plan bine stabilit si dupa niste pasi specifici din partea omului, intotdeauna aceeasi: pocainta si credinta), anormalul inseamna haos pentru sine si pentru ceilalti cu destinatie in haos. 27. Petre, pe aprilie 18th, 2008 at 12:41 am Said: Geo, 100% de acord cu ce spui! Numai bine, Petre 28. barzilaiendan, pe aprilie 18th, 2008 at 12:47 am Said: Cineva spunea pe un blog vecin: “Cel ce n-are nevoie de argumente este imbatabil” ! 29. Mia, pe aprilie 18th, 2008 at 1:14 am Said: NATO, era doar un exemplu despre o intilnire civilizata, in care s-a stiut despre ce se discuta, de ce s-au strins acolo, nu era un model neaparat. Dupa metoda “inspiratiei divine” de moment, ar trebui ca pastorii sa nu se mai pregateasca, sa vina duminica la biserica, sa deschida Biblia si sa improvizeze acolo ce “le da duhul” sa ne vorbeasca doar “dupa ureche”? La Arad se doreste a fi o intrunire in care sa se incerce sa se rezolve o situatie despre care se stie de ani de zile. Nu e nimic nou, nu e un mister, un secret, nu vad unde este raul sa ai pregatit despre ceea ce vrei sa discuti si sa obtii. Daca acolo as fi ajuns eu si inca vreo 2-3 persoane ca mine si 2-3 ca Geo si altii, puteti fi sigur ca ar fi harmalaie si balamuc, pentru ca gindim foarte diferit, ne aprindem repede, gata sa ne sarim la git imediat. Si s-ar rezolva ceva? De asta trebuie sa fie cineva responsabil si in control pentru a evita situatii de acestea. Organizarea nu este lipsa de inspiratie, este un mod de functionare. Daca nu ne-am duce la servici cind trebuie si ne-am duce dupa cheful si indemnul nostru( sa nu imi spuneti ca toti va duceti de drag si ca nu puteti sta acasa) ce am face? Daca la Arad vor fi frati care vor veni cu documente, cu scrisori, marturii care nu pot fi puse la indoiala, nu credeti ca ar fi mai usor sa isi atinga scopul pentru care s-au dus? Daca se vor stringe si vor astepta sa inceapa cine are curajul sa marturiseasca primul, cred ca vor astepta ei mult si bine ca nu vor rezolva nimic. De ce nu putem oare analiza si primi ce este bun in orice situatie. Americanii nu sint perfecti, dar civilizati sint si ne-au obligat si pe noi sa ne conformam daca vrem sa traim intre ei. Nu vad nimic rau in planificare si organizare, doar in lipsa dragostei si a aceeptarii. 30. rasvancristian, pe aprilie 18th, 2008 at 1:15 am Said: Cred că Geo are un stil profetic de abordare, el se gîndeşte la vremurile din urmă, pentru care forma instituţionalizată actuală nu pare să fie o soluţie. Instituţia, formă omenescă de organizare, va trăda: a făcut-o şi cînd au venit comuniştii, o va face cu atît mai mult în zilele despre care Domnul spune că au venit. Suntem pregătiţi la rezistenţa de gherilă, la apărarea ultimei frontiere? Geo spune că nu şi cred că aici este esenţa lui. Aici vine lecţia bisericii subterane actuale din China. Daniel, pe de altă parte, este o autoritate absolută în cunoaşterea lumii despre care vorbeşte, nu sunt citite din cărţi, nu sunt intuite ci trăite. Cultura si talentul de a exprima cu artă ceea ce ştie este de netăgăduit. Am pus şi motto-ul în care este arătat un mare adevăr: a trăit cu drama în casă. Dar Daniel susţine că organizarea impecabilă a bisericii primare, teoria acestei organizări, istoriceşte s-a dovedit imbatabilă; cu alte cuvinte, aplicarea aceleiaşi învăţături va asigura un zid, fie el şi subţiat, de apărare a trupului, ca valvele la scoică. Eu aşa am înţeles, în mare, din ultimele comentarii ale lui Daniel şi al lui Geo. Eu admir eleganţa exprimării amîndorura, iubesc “instituţia” numită Barzilai- pentru că este o enciclopedie care iubeşte pe Domnul- şi temperamental sunt betanist ca tatăl şi socrul său, recunosc a fi măgar în sensul arătat de Daniel şi dornic să mă ascund în scorbura săpată de Duhul Sfînt, al unei biserici a “rezistenţei”, pentru care nu suntem nici pregătiţi, nici informaţi, împreună cu Geo. Vă rog să-mi spuneţi unde greşesc… 31. rasvancristian, pe aprilie 18th, 2008 at 1:35 am Said: Dragă Mia, vreau să completez ceva la ce ai spus tu: în primul rînd, mă bucur că ai venit! Apoi, americanii sunt şi foarte pragmatici, de aici şi în capcana asta am căzut şi eu, pentru că una e pragmatismul şi alta este planificarea comunistă. În al treilea rînd, tu ai făcut să revin la “chestiune”, adică la pregătirea şedinţei de la Arad. Eu cred că nu va fi singura de acest fel, că ar fi nevoie de un fel de sesiune parlamentară din care, dacă bieţii pastori mai în vîrstă ar scăpa cu viaţă, ar fi minunea lui Dumnezeu. Cred că orice rezoluţie va fi dată, va fi contestată şi se va dori o altă adunare care să facă ea treaba mai bine. Experienţa prin care a trecut Daniel Mitrofan, pe care eu îl tot aştept să fie “resuscitat” şi activ, pentru că trebuie să recunoască şi Sfatul Înţelepţilor Aradului că fără nea’ Columb ăsta al nostru, continentul istoriei baptiste era tot în stăpînirea indienilor securistosiux- este o dovadă a temerilor mele şi a neîncrederii mele. Pentru că Daniel Mitrofan a fost linşat de Agora şi dacă nici acolo nu au fost “programaţi”… Daniel a propus o variantă de discuţii şi am înţeles, aşa cum am mai spus, temeinicia demersului său. Însă alegerea juraţilor e o problemă chiar şi în America… 32. Petre, pe aprilie 18th, 2008 at 1:36 am Said: Pentru barzilaiendan: Isus a fost imparat profet preot. Argumentarea nu intra in fisa postului la niciuna, ci proclamarea Cuvantului. Rasvan zice de stilul profetic al lui Geo. De acord, tot 100%. De ce nu intra, in general, profetul in argumentari cu ceilalti ? Probabil pentru ca simte finalul argumentarii, si daca nu duce nicaieri, se abtine. Oamenii au nevoie de oxigen, viata, duh, nu numai de argumente, frate Daniel! Dupa ce ai rezolvat problemele intelectuale, intri in Duh. De dragul dvs chiar argumnetez aici: Daniel, cel biblic, intra in profetii si viziuni dupa ce a fost instare sa talcuiasca intrebarile grele. Nu ramane numai cu intelepciunea si speculatia filosofica, ci vrea mai mult. Cred ca si lucrarea dvs face parte din Trup, insa exista ceva mai bun Numai bine, Petre 33. barzilaiendan, pe aprilie 18th, 2008 at 1:54 am Said: Nu cred ca neaparat gresesti, mai ales ca la mine este 3:29 p.m., iar la tine este probabil 1:29 a.m. Noapte buna si vino maine sa citesti restul! Cand am ajuns in California am fost angajat de “Underground Evanghelism” (domnul Bass). El s-adesprins de Richard Wurmbrand doar pe considerente de “personalita”, nu de principii. Organizatia avea in Camarillo, California, un centru imens si impresionant: cladire cu coloane arhitecturale la intrare, steaguri uriase, parcare cu o sumedenie de masini, etc. Sediile organizatiei impanzeau America si alte cateva tari occidentale. Unde erau ei “underground” ? In nici un caz in America sau in aceste tari occidentale. Underground erau numai in tarile care treceau printr-o crunta persecutie: Rusia, Romania, Egipt, China, etc. Ar fi fost caraghios sa-si pastreze caracterul “underground” si in America … Pe de alta parte, unii i-au socotit “ipocriti” pentru ca nu traiau si in America tot la fel cum activau in tarile cu persecutie, spunand: “Crestinismul adevarat este persecutat oriunde!” (2 Tim. 3:12), nu traiti crestinismul adevarat! Repet, nu cred ca este gresit sa fim gata de persecutie si sa anticipam o vreme escatologica. Ar fi insa neintelept sa o “simulam”, fara intentia de a ne bucura si de a folosi vremea actuala de libertate la maximum ei de posibilitati. Pentru o vreme, am stat aici cu adunarea intr-un garaj prefacut in sala de intalniri. Iarna (de California), scaunele de fier erau reci si am taiat din ceva carpet petece patrate. Majoritatea le-au luat si s-au bucurat de gandul nostru (mai ales surorile). A fost insa cineva care l-a aruncat cat colo, zicand: “Fratii mei din lume zac pe ciment in celule! Luati asta de aici. Nu asa se traieste crestinismul!” Oare “fratii” lui o duceau mai bine dac el racea la … prostata? Nu sunt in Romania si nu cunosc “apostazia” pastorilor de acolo. Mi-e greu insa sa cred ca ei sunt mai rai decat cei care ne-au pastorit pe vremea lui Ceausescu … si pe care ii respectam. N-am sa fiu nici la Arad. Ma rog insa sa fie bine si presupun ca va fi bine … pana la proba contrarie. Eu am scris numai despre cateva proceduri. Cei prezenti au responsabilitatea sa le umple cu seriozitate, cu dragoste si cu pocainta. Altfel … ca in conferintele ruso-americane pentru pace din trecut: cea mai importanta hotarare era … unde si cand va fi intalnirea urmatoare. 34. rasvancristian, pe aprilie 18th, 2008 at 2:08 am Said: Noapte bună, Daniel. Nu am putut să nu citesc ce ati scris mai sus. Cu drag şi, dacă Domnul vrea, poate şi mîine să facem cum aţi spus dvs. cu ruşii şi americanii, dar numai în sensul întîlnirii, că de bătut nu ne batem, ci ne iubim şi-n vorbe… 35. Mia, pe aprilie 18th, 2008 at 2:18 am Said: Rasvan, vorbeam zilele trecute un un frate pastor care a rezistat si a trecut prin multe in vremea comunista. L-am intrebat daca se va duce la Arad, si mi-a zis ca inca nu stia; depinde de cit de seriosi vor fi cei care merg si daca vor intradevar sa rezolve ceva sau doar sa aiba de unde pleca. Mi-am dat seama ca noi ne ambalam pe margine, mai de departe mai de aproape, iar cei care ar putea participa au inca dubii, nu stiu ce se urmareste exact. Despre Danile Mitrofan, pot sa iti spun ca este o persoana care poate duce multe, nu se descurajeaza usor si daca tace, sint convinsa ca are motivele lui. Nu cred ca pentru el Agora sau altii au o importanta prea mare. Legat de viitor, incerc sa aplic versetul acela cu “ajunge zilei necazul ei” ca altfel, as intra in depresie de tot. Ceea ce ne asteapta nu va fi deloc usor, dar la ce sa ma gindesc pina acolo, cind nu stiu ce aduce ziua de miine. As vrea(nu reusesc mereu), sa traiesc ziua de azi din plin, sa ma bucur de ce imi daruieste Dumnezeu azi si sa nu ma ingrijorez de miine. In vremurile din urma nici o institutie nu ne va ajuta sa rezistam, doar mila si harul Domnului si daca nu sintem ancorati in EL, nici o apartenenta la o biserica sau vreun ritual nu ne vor fi de folos. 36. barzilaiendan, pe aprilie 18th, 2008 at 4:14 am Said: Draga Mia Este pentru prima data ca ma adresez tie. Multumesc pentru vorbele frumoase pe care le-ai spus despre familia mea. Probabil ca sunt mult mai aproape de voi decat par din acest dialog. Discutiile despre “procedura” nu trebuie sa creeze deosebiri de “pozitie”. Sunt frate cu nimeni si cu toti cei ce sunt ai lui Christos! Nu m-am inregimentat in nici un fel de corset eclesiastic, nu proslavesc nici o institutie parabisericeasca. Caut sa le slujesc insa pe toate in masura in care ele Il slujesc pe Christos. Doar doua exemple pentru discutia cu Razvan: 1. Eram intr-una din perioadele fierbinti, cand cei din grupul “contestatarilor” de la Bucuresti erau luati cu filajul de acasa dimineata si adusi cu supravegherea inapoi seara. Intr-o astfel de seara, dupa serviciul de duminica, in troleibuz, “securistul” era caraghios de “descoperit, pentru ca nu eram decat noi trei in spatele masinii de transpoprt in comun. M-am indepartat de tatal meu si m-am dus sa stau in picioare, ostentativ, chiar in fata lui, la nici o jumatate de metru de el. Acasa, tata m-a certat duios si mi-a zis: “N-a fost tocmai intelept. Crezi ca el n-ar fi preferat sa fie in alta parte in seara asta? Isi face meseria si va da un raport maine. Ai grija sa nu faci pe eroul si nu te grabi sa intri singur in cusca leului, ca nu-ti va fi bine. Dumnezeu ne pazeste daca nu ne aruncam singuri in gura fiarei.” Ca o coincidenta, saptamana aceea am scris in culegerea mea de maxime una din N. Iorga (cred eu): “Si pe porc il taie, dar pentru asta nu este un martir; si n-ar fi nici daca ar cere el insusi sa fie taiat!” Am inteles ca a fi martir nu-i este dat oricui si nu in orice fel de atitudine. 2. In vremea seminarului, m-am grabit sa intru in sala de sedinte dupa o intalnire pregatitoare pentru Congresul Uniunii. Fusesera acolo si reprezentantii Departamentului Cultelor si muream de nerabdare sa aflu cum fusese “lupta”. Cand am ajuns pe scaunele din fata, domnul Sorin (directorul Departamentului – un evreu pe care nu-l prea respectam ca si conational) mi-a spus sa-i dau geanta care se afla pe scaunul de langa mine. M-am gandit putin, am ezitat, am ridicat-o apoi si am stat cu ea in mana privindu-l in ochi pana cand mi-a spus: “Te rog, frumos” I-am raspuns: “Poftiti” si el a incheiat cu: “Multumesc”. Au fost, am spune astazi, “teribilisme adolescentine”, dar cred ca au fost mai mult decat atata: au fost caramizile mici din care s-a construit un anume fel de caracter. Si pentru ca lui Razvan, ca oricarui moldovean, ii plac povestirile, iata inca una: Prin 1980, Curtis Nims, reprezentant al guvernului american era in Romania sa vada ce mai fac fratii lui. Il insoteam deobicei si-l “traduceam”, vorba lui Caragiale. Avea la gat un sigiliu al Congresului Statelor Unite si purta in geanta niste plicuri galbele uriase care, odata sigilate, nu mai putea fi deschise decat in Statele Unite. Asa plecau din tara o seama de acte si documente. L-am intrebat cum este situatia prin alte tari si l-am ascultat fermecat povestind despre oameni si tinuturi indepartate, exotice, de neimaginat pentru cei din colivia noastra romaneasca. M-a surprins insa ca imi vorbea despre tot felul de crestini, de la catolici si pana la mai stiu eu ce grup minuscul din China. L-am intrebat cum a reusit sa se inchine alaturi de ei. Mi-a raspuns: “N-am fost alaturi de ei. Am fost alaturi de Isus si ei s-au intamplat sa fie prin preajma. I-am luat ca pe frati ai Domnului si deci si frati ai mei.” Pentru “puritanismul” meu doctrinar, vorbele acelea au fost marturia unuia care ma motivase sa ajung si eu asa cum era el. L-am vizitat apoi la el acasa, in Camarillo, unde am cunoscut-o si pe sotia lui. Culmea este ca toata viata au facut parte din biserici diferite. El era, prieten cu presedintele Carter, din Southern Baptist Convention. Ea era membra la baptistii “independenti”, mai “sfinti” decat din Southern Baptist. Deosebirile institutionale nu i-au impiedicat sa faca o “casa buna” impreuna. 37. elev, pe aprilie 18th, 2008 at 6:13 pm Said: Frate Brinzai, I-mi pare rau ca vorbesti asa de moisisti. Nu uita ce ei au stat la inchisoare pentru ceea ce au crezut si pentru ca ,comunistii si uneltele lor din biserica organizata, nu au putut sa puna saua pe ei. Si apoi eu nu i-am vazut ” acrii” asa cum spui. oameni ca , Simi Motz, Mladin, Moisescu, Iovin, Ban, …..mi s-au parut chiar calzi. Ca nu s-au mai integrat in biserici ? .Nici Wurmbrand si alti care au trecut pe unde au trecut nu s-au integrat. Imaginea pe care o avea fratele Moisescu era ca, prtea din fata a ” corabiei” se va sfarima ,adica vroia sa spuna ,Conducerea bisericii se va prabusii. Cred ca avea dreptate. Asistam azi la scena asta. Chiar titlul conferintei de la Arad e gresit. In loc de ,Lucrarea baptistilor in timpul comunismului ar trebuii spus ,colaborarea conducerii baptiste cu sistemul comunist. La ordinea de zi as pune pe orice credincios care vrea sa se marturiseasca , si asa sa fie in toate zilele conferintei.Sa mai lasam laudele si sa privim la starea in care am ajuns ,daca vrem ca Domnul sa se indure de noi. Geo, are dreptate. 38. barzilaiendan, pe aprilie 18th, 2008 at 9:08 pm Said: Draga elev Incerc din toata inima sa-ti dau dreptate … asta mai ales pentru ca nu ai (celui ce are i se va mai da!). Am trait intre moisisti. Ii cunosc pe majoritatea. L-am vizitat pe Moisescu (era cel mai vesel si mai plin de naivitate dintre savantii crestini pe care i-am cunoscut). Pe Traian Ban il am ca socru (nu este acru), pe Simion Motz l-am avut unchi si membru in biserica, la fel ca si pe Nelu Babut. Mia Iovin a reusit performanta sa se certe cu toti, pentru ca “avea dreptate intotdeauna”. Pe fratii Mladin i-am admirat intotdeauna si m-a smerit Dumnezeu in fata harniciei lor. Raman la ceea ce am spus in relatie cu “relatia” lor fata de bisericile conduse de altii. Faptul ca ii respect pentru unele lucruri nu ma orbeste sa nu vad ca au gresit in altele. La fel face si sotia mea cu mine … In legatura cu “partea din fata a corabiei”, Moisescu si-a construit o doctrina pe o metafora, si aceasta gresita ! Partea din fata nu gazduieste conducerea bisericii. Orice marinar stie ca cei care tin carma sunt in partea din spate a corabiei !!! Incolo, navigare placuta si vant de la pupa! 39. barzilaiendan, pe aprilie 18th, 2008 at 9:15 pm Said: Am gresit amandoi! Am reciti textul din Fapte si … partea dinapoi a inceput sa se rupa. Nu s-a rupt, dar a inceput sa se rupa (Fapte 27:41). Am verificat pentru ca, din spusele tale, Moisescu ar fi gresit. S-a intamplat si asta, dar … mai rar. 40. elev, pe aprilie 18th, 2008 at 9:20 pm Said: Frate Dan, vorba americanului, everybody is got the right to be wrong , nu trebuie sa-mi dati dreptate, nu asta caut, dar nici eu nu pot sa o gasesc in ceea ce scrieti mai sus. 41. elisa, pe aprilie 18th, 2008 at 9:57 pm Said: Cu respect o spun,inainte fratii au si trait,azi se vorbeste exagerat de mult. Cand a fost vorba de colaborarea cu securiatea,mai mai sa-i facem eroi pe cei care au tradat” neamul lui Hristos”- Este cum spunea fr Petrica Gaina duminica ,lipsa puterii venite de la Dhul Sfant in predicare… dar avem f multi predicatori. Cati frati ca fr Moisescu mai avem? 42. rasvancristian, pe aprilie 18th, 2008 at 11:06 pm Said: Daniel, mulţumesc pentru poveşti: sunt cu tîlc, aşa cum le stă bine poveştilor să aibă. O aleg pe ultima pentru că îmi aminteşte cît de minunat a fost să o văd pe mama rugîndu-se în genunchi, alături de o măicuţă, la Agapia, la vecernie, în biserică şi dragostea cu care s-au privit apoi, amîndouă. Nu ştiu, Daniel, bătrînii noştrii erau altfel, poate pentru că nu erau atît de sceptici, de neîncrezători, de suspicioşi ca unii din noi, ca mine; e adevărat că “naivitatea” i-a costat dar încep să o preţuiesc pe aceasta, îndoielii. 43. geo, pe aprilie 18th, 2008 at 11:09 pm Said: Ne este pagubitoare tuturor o atitudine:”hai sa-ti dovedesc ca eu am dreptate”. Ce-ai cautat singur printre talhari? Un plans bun impreuna, o simtire comuna, daca fratele nu pricepe ceea ce mi-e evident, sa-mi plang vremea cand vedeam si eu scurt, fac mai bine si zidesc. Legat de eclesiologia lui CHM, Daniel, vreau sa-ti spun ca inainte de a deschide noi acest subiect, miercuri seara m-a vizitat un frate medic, care a parasit de catva timp o biserica baptista, datorita autoritatii abuzive a pastorului. Dansul nu stia ce cred eu despre biserica, dar cu ceva timp inainte mi-a trimis prin sotia mea, cateva pagini din acest link: http://www.plymouthbrethren.org/page.php?page_id=4 si m-a intrebat ce cred! Eu m-am bucurat, aveam cartea in romana(”Ce am gasit?” de Mark Frees). Sti ce mi-a spus fratele?:”acesti oameni (brethrens) au pus Cuvantul lui Dumnezeu pe un loc foarte inalt.” Pentru ca ai ochit exact subiectul, in postul din 17 aprilie la 11.10 pm am sa comentez putin ce ai scris acolo. Gasesc concluziile tale dureros de superficiale legate de “eclesiologie”, desi paradoxal, hai sa-i zicem “eclesiologia CHM” a impartasit-o si tatal si socrul tau. Nu exista biserica lui CHM,asa ai scris tu, zic eu tendentios:”Dupa venirea in America am cautat cu curiozitate biserica lui CHM, sperand sa o gasesc foarte dezvoltata si numeroasa. Deziluzia mi-a confirmat “subtirimea” eclesiologiei lui.” Iar a doua concluzie-argument a ta:” La batranete, niciunul din Betanisti n-a cules rod bogat prin metoda aceasta. Au ramas niste singuratici acri…” e un fals, erau dulci. Dulci sunt cartile lor, dulci meditatiile,dulci cantarile. Acre au fost calomniile continue la care au fost supusi de “pigmei”, dar asta-i alt subiect. Lipsa de impact vizibil, dupa criteriile lumii, nu este un argument, despre Domnul Isus istoricii vremii au scris mai nimic si totusi este Fiul lui Dumnezeu. Faptul ca “lumea nu ne cunoaste” nu inseamna ca noi nu cunoastem pe cei ce sunt ai Domnului. Nu trebuie sa ne luam dupa numarul de turle. Adevarul unei invataturi nu este hotarat de numarul celor ce o afirma. Ai mai scris:”Omul este crescut de Dumnezeu in lucrarea impreuna, nu depersonalizat printr-o “calauzire” coplesitoare a lui Dumnezeu.” Eu cred ca avem nevoie de o depersonalizare, de o dezbracare de omul cel vechi si o repersonalizare cu cel nou,un alt pdv. nu insist. Totusi daca ai adus vorba despre roadele celor care au crezut si practicat eclesiologia fratilor, voi raspunde corespunzator intrebarii si voi aminti cateva nume lasandu-te sa judeci influenta lor. Din Romania Tudor Popescu si BER,mai nou GBV Iosif Trifa si OD Dumitru Cornilescu Betanistii, Visky, Szilagy, etc. Grupul de la Arad,Moisescu, Mladin Nicolae Moldoveanu Ca observatie doar, toate miscarile de trezire din Ro, au avut ca temelie a invataturii despre adunare eclesiologia aceea subtirica, si tudoristii, si ostasii si mai apoi penticostalii, la inceput. Fratele de care am scris mai sus mi-a spus ca dupa razboi, socrii lui, baptisti din Sebis, au trecut la penticostali, pentru ca era libertate de exprimare. Penticostalii au mostenit de la ostasi, nu numai un mare numar de membrii ci si modul de desfasurare al adunarilor, cuvant liber-cantare libera. Am citit saptamana trecuta :”strada Azusa” de Frank Brtleman. Si trezirea din Azusa a fost tot pe scheletul unei adunari fratesti. Chiar zicea Bartleman ca in momentul cand va fi impus ca si conducator omul,miscarea se va stinge, a observat acest declin si l-a numit “apostazia miscarii”. Din lume: CHM JN Darby Watchman Nee si bisericile din China(si nu numai) Jim Elliot si ceilalti misionari ucisi. “Fratii” de toate nuantele(in Ro crestinii dupa ev.) E sec spus “eclesiologie” e ca un sacrilegiu, este Taina lui Hristos, Biserica, Adunarea, Mireasa,unirea e in dragoste,iar revelarea iubirii tine de dragostea revarsata. Noi fiecare, nu ne-am casatorit in urma unor cursuri de casatorologie, ci in urma manifestarii dragostei. E Taina lui Hristos aici, intelegerea acestei unitati, acestui har, e nevoie de Luminarea Ochilor Inimii, tine de Sfintire. Practicarea adunarilor in felul lasat de Domnul,sub calauzirea Lui ca si Cap prezent prin Duhul in Mijlocul nostru este o Invatatura a Temeliei, numai asa este El prezent intre noi. “Din El tot Trupul…prin ceea ce da fiecare incheietura…” E o Taina aici, se cere Duh de descoperire, nu se invata la seminar, oricat ar toci cineva. Se practica. “…sa ne apropiem dar cu deplina incredere de Scaunul Harului….” Ma mai roade sa-ti mai scriu Daniel, dar nu vreau sa tai mai mult din coltul hainei tale. 44. rasvancristian, pe aprilie 18th, 2008 at 11:12 pm Said: Dragă Elev, nu ştiu de unde se va rupe corabia dar la Arad cred că trebuie ruptă pisica în două. Am ajuns să mă gîndesc la Churchill, cît de mason a fost el, care le-a spus în Parlament, britanicilor, cînd plecau din India: “Să o facem în aşa fel încît să nu ne fie ruşine că suntem englezi.” La noi, să nu le fie ruşine că sunt baptişti, după adunarea de la Arad. Cît despre mărturisiri, în sensul acesta am recomandat filmul… 45. elev, pe aprilie 19th, 2008 at 3:27 am Said: Draga Rasvan, apreciez mult ca ai luat pozitie in ce priveste conferinta de la Arad si cred ca nu te vei lasa dus cu pluta pe Bistrita. Partea din fata a corabiei e sfarimata de mult si cei care au fost la comanda vor sa ne tina acuma conferinte sa ne spuna cum a fost. Nu as fi scris nimic fratelui Daniel dar cind am vazut ce scrie despre fratii de la Arad pe care si eu am avut ocazia sa-i cunosc nu am putut sa tac pentru ca nu sunt asa cum i-i descrie el. Si chiar daca ar fi asa, eu unul nu as avea dreptul sa dau calificative la niste oameni care au trecut pe unde eu nici macar in vis nu am fost. Astept de mult sa aud vreun pastor care sa dea dreptate si celor mai de rind dar nu cred ca e vreo sansa. 46. barzilaiendan, pe aprilie 19th, 2008 at 10:05 am Said: Draga Razvan Calc pe oua si n-as vrea sa le sparg. Ma retrag in lumea ecles
  2. Doru Radu's avatar
    Doru Radu
    May 11, 2008 • 19:20

    Daniel:
    E ceva nou cu intilnirea de la Arad? Am intrebat pe-acolo si nu prea se stie.
    Multumesc!

  3. DanutM's avatar
    DanutM
    May 3, 2008 • 14:50

    Daniel,
    Vreau mai intii sa-ti multumesc pentru aceste sugestii de bun simt. Tare ma tem ca in buna traditie evanghelica romaneasca vom avea parte de o abordare heirupista, la plesneala, fara scop clar definit si fara metoda riguroasa. Si, vorba englezului, “if you aim at nothing, you certainly hit it”.

    Iti aduci aminte de sedintele de comitet din biserica din Iasi, din vremurile de trista amintire, cind unii dintre initiatorii acestei intilnii dadeau solutii naucitoare, zdrobitoare de vieti si producatoare de dezbinari la chestiuni mult mai putin complicate decit cele ale colaborationismului?

    Aceste experiente, precum si alte motive, asupra carora voi reveni in curind intr-un post pe blogul meu, ma fac sa fiu sceptic cu privire la rezultatul acestei initiative, care ar putea sa fie foarte bine intentionata. Dar asta nu este nicidecum suficient, caci, asa cum bine stim, “drumul spre iad este pavat cu intentii bune”. Da Doamne sa ma insel. M-as bucura din toata inima. Asa cum a inceput insa, nu cred ca sunt premise prea bune pentru succes.

    Dumnezeu cu mila!

    Danut

  4. Cornel's avatar
    Cornel
    April 19, 2008 • 11:25

    Am fost la conferinta cultului baptist de la Timisoara şi printre rânduri s-a menţionat iniţiativa unor fraţi din SUA de-a organiza o întâlnire în România pentru a oferi posibilitatea celor care au colaborat cu regimul comunist să îşi ceară iertare, etc. Anunţul a fost strecurat aşa printre rânduri în aşa fel încât mulţi nici nu au ştiut despre ce este vorba. Eu cel puţin nu am înţeles despre ce întâlnire era vorba. Abia mai târziu mi-a căzut fisa. Idea ca atare era luată în derâdere de cei prezenţi. Oti Bunaciu a spus că dacă cineva este interesat să se înscrie fără a da detalii. Unde?, Când?, Cum?, Cine?, De Ce? spunând că dacă nu este interes poate că nici nu se va ţine. La sfârşit cu zâmbetul pe buze s-a spus că sunt 2 care s-au înscris.
    Concluzia care se dorea, că nu există interes. Doi, conferinţa… să fim serioşi.

    Mai mult, în zilele acestea s-a votat o lege prin care ”preoţi” nu mai trebuie să îşi facă public dosarul de colaborarea cu fosta securitate.
    Iată linkul din Hotnews.ro
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2811316-deputatii-juristi-preotii-nu-mai-pot-verificati-dosare.htm

    Fr. Daniel, cred că merită forţată întâlnirea, cred că trebuie oferită o şansă celor care ar trebui să vină şi să îşi facă Mia Culpa. Dacă nu pentru ei, pentru Domnul. Să se poată spune, … am făcut ce trebuia făcut. Domnul să aibă milă…

  5. Doru Radu's avatar
    Doru Radu
    April 16, 2008 • 03:49

    Impresionant ce spune Costica H.:
    O chestiune ciudata: de ce noi, fratii simpli, n-am cerut asta mai devreme? Ne-am lasat imediat dupa revolutie dusi de afaceri si politica… Asta nu-nseamna ca nu trebuie sa face acuma nimic!
    La vre-o 5 luni dupa revolutie am stat la o masa cu unul din fostii pesedintsi ai Comunitatsii de Arard. (il cunosteam de multi ani). i-am zis: “nu credeti ca ar trebui a va cereti iertare in numele conducerii comunitatii pt faptul ca v-ati lasat dominati de departament si ati actionat de multe ori contrar Scripturii?” (De Securitate nu mi-am adus aminte pe moment)… A reactionat extrem de furios: “n-am de ce, eu nu m-am abatut nici-odata de la Scriptura”!!! Acest nici-odata mi-a lamurit totul… Asa e, Costica H. : unii au trecut din viatsa, altii mai sunt totusi in viatsa. Triumfalismul acesta, refuzul de-a manifesta vreu-un regret public este aproape de impietrire sau orgoliu. Ca sa nu mai vorbim de informatori… Trebuia atunci sa facem presiune asupra lor. Si trebuie sa facem acuma, macar!

  6. costica H.'s avatar
    costica H.
    April 15, 2008 • 21:38

    Inca pot sa-mi amintesc sedinta de orientare de la comunitatea de Arad care a avut loc in bis.Speranta Arad pe data de 18 decembrie 1989.

    Pastorul care a citit referatul “social” politic este pastor in Arad.
    Cea mai mare parte a pastorilor au avut cuvinte de apreciere la hotararea presedintelui de a reprima miscarile de la timisoara.Si fr.Rancu a venit dar a trebuit sa se retraga inaintea sedintei.
    Unul din pastori a spus ca N.C. este un om al pacii si poarta un mesaj evanghelic oriunde merge in lume.
    Altii au acompaniat acest demers (fiind de fata si reprezentantul cultelor)acesta era asezat langa prezidiul celor care conduceau sedinta.
    Au fost insa unii care au avut alta atitudine si sunt fericit ca si pastorul meu a fost printre aceea.
    Nu atrecut nici o saptamana si N.C a fost inlaturat iar cei care i-l vorbeau de bine(cred ca doar de pe buze) unii sunt si azi in viata iar unii au plecat.
    Este sigur o intamplare ca aceasta adunare de aducere aminte are loc tot la Speranta Arad.
    Cred se cuvenea ca tot aceea care au prezidat atunci acea sedinta sa vina indata dupa o luna sa spuna ca defapt ne pare rau ca nu am putut face altfel atunci din diferite motive;orice motiv ar fi fost invocat,daca fratii cred ca a fost un pacat,acesta fiind marturisit este deja iertat.
    Dar au trecut deja 19 ani si lucrurile merg inainte….nu stiu cum…dar merg.

    Sigur ca ar fi o mare sarbatoare ca Domnul sa dea pocainta profunda atat noua cat si altora.costica H.

  7. Victor B.'s avatar
    Victor B.
    April 15, 2008 • 19:16

    Trec aproape in fiecare zi pe linga o casa care a ars partial.Pentru o vreme n-am vazut nici o miscare,apoi am vazut ca s-a inceput demolarea partii afectate de foc si curatirea locului,iar zilele astea am privit cu admiratie cum se ridica casa din nou,mai frumoasa si mai spatioasa decit cea arsa de foc.Cred ca sint o mina de oameni competenti in spatele acestui proiect.
    Apreciez in mod deosebit aportul fr.Talos si D. Brinzei in efortul reconstructiei marturiei crestine baptiste,precum si competenta cu care privesc aceasta problema.Noi insa ,fratilor,care nu sintem specialisti in “stingerea focului” sa fim cu bagare de seama ca nu cumva vrind sa ajutam ,facem “vilvataia”mai mare.Mai de graba sa intrebam cu ce putem ajuta ? Rugaciunea noastra ajuta sigur.
    In final am o propunere si o intrebare.Mediatorul (despre care fr.Daniel B. pomeneste) precum si intreaga asistenta,cred ca ar trebui sa fie calauziti de trei principii :1)-analiza situatiei sa se faca in baza Adevarului(nu al adevarului unei parti sau a celeilalte ,ca riscam sa ne spargem capetele in felul acesta),ci cu Adevarul dupa Cuvint.”Cuvintul Tau este Adevarul” 2)-in dragoste “Spune-ti adevarul in dragoste” 3)-in vederea unitatii,”Ma rog ca ei sa fie una”,spunea Mintuitorul.Pasii concreti sint enumerati,mai sus, de catre fr.D. Brinzei.
    Intrebarea mea este insa:nu vor fi certati “elevii”prezenti pentru cei absenti ?vor fi acolo cei in cauza ? sau cum se vor implementa hotaririle luate ?
    Pocainta pocaitilor,Domnul sa ne-o dea tuturor si-n felul acesta cred ca EL,DOMNUL v-a fi GLORIFICAT.Asta parca e scopul,nu ?

  8. barzilaiendan's avatar
    barzilaiendan
    April 15, 2008 • 14:20

    Si eu il inteleg pe Vlad si apreciez foarte mult sinceritatea lui. Ma rog Domnului ca El sa ne dea optimismul credintei. Pentru copiii lui Dumnezeu infrangerile sunt intotdeauna numai temporare. Victoria finala este deja castigata!

  9. doru radu's avatar
    doru radu
    April 15, 2008 • 12:19

    Il intseleg pe Vlad L. Este neincrezator in bunele intentsii ale intiatorilor. Si eu sunt cuprins de aceasta. Ar trebui sa le dam mai mult credit pina la proba contrarie. Cred ca fr. Saracu (nu-i cunosc pe ceilalti organizatori) a avut multe de suferit din cauza comunistilor si nu urmareste vre-un doctorat sau vre-un motiv personal pt ingroparea adevarului. Am scris mult despre deconspirare si contradictoriu punind la indoiala bunele intentii ale ambelor tabere (spre deosebire de unii care-i suspicionau dor pe cei ce se-mpotriveau deconspirarii)!!! Am fost sincer! De data asta incerc sa fiu mai increzator: poate va iesi ceva bun din Nazaret!!! N-ar fi prima data! Doamne-ajuta!

  10. barzilaiendan's avatar
    barzilaiendan
    April 15, 2008 • 11:05

    Ca traitor in America, ma mira ca la multi ani dupa “lovi-lutie”, in Romania nu se stie mai nimic despre “Robert’s Book of Order” sau alt manual pentru desfasurarea intrunirilor democratice.

    Din cateva reactii pe care nu le-am dat drumul la rubrica de “comentarii” inteleg ca unii sunt inca adeptii adunarilor haotice “spontane”, fara reguli si fara o structura prealabila. Ei sunt socati de posibilitatea existentei unor materiale pregatitoare pe care le concep doar ca “jocuri de culise”.

    Ei bine, in lumea “adevarata”, toate sedintele se “pregatesc”. Aceasta este sarcina comitetului de organizare. Ei concep o structura de desfasurare si limiteaza discutiile la niste subiecte “anticipate”. Cand sedinta incepe, respectarea acestei “ordini de zi” este sarcina “moderatorului” de discutii.

    Documentele pregatitoare trebuie sa existe doar in linii generale, care pot fi modificate apoi cu usurinta spre afirmatiile din documentele finale ale intalnirii, iar activitatea moderatorului nu trebuie sa fie dictatoriala, ci foarte elastica si sensibila la dorintele majoritatii celor prezenti. Oare n-ati citit ca NATO a venit la Bucuresti cu “lectia invatata” ? Ca n-au reusit sa faca ce si-au pus pe ordinea de zi si ca au trebuit sa modifice comunicatele finale nu neaga existenta unor variante anterioare, prealabile.

    Daca n-ar exista o asemenea “strategie” a intrunirilor, ar fi un haos generalizat si previzibil, pentru ca fiecare participant vine in cap cu o anumita “ordine de zi” si vede sedinta desfasurandu-se in felul lui. Bineinteles ca nu se poate intampla ca sedinta sa se desfasoare cum ar vrea fiecare si atunci discutiile se ineaca in conflicte sterile de “pareri” si “personalitati”. Se impune “cel mai puternic”, conform legii junglei sau se termina totul “in coada de peste”, fara posibilitatea unui consens real.

    Din putinele mele vizite in Romania si din ceea ce vad la televozor aici, “fiii veacului acestuia”, reprezentantii politici si cei ai presei romane, s-au familiarizat deja cu aceste “structuri” si “reguli” ale intrunirilor publice. Bravo lor!

    Este vremea sa facem si noi acest pas de maturizare in viata si activitatea bisericilor evanghelice. Un mic manual pentru bisericile baptite se gaseste aici:
    http://www.roboam.com/Dinamica%20Bisericii/index.htm

  11. Vlad L's avatar
    Vlad L
    April 15, 2008 • 08:08

    Imi aduceti aminte de meciurile de fotbal din Romania, regizate si in care unii cunosc “intamplator” scorul cu cateva etape inainte de meci.

    Suntem obisnuiti sa ne laudam si sa ne batem “felicitos” pe umar inainte de rezultatul final si asta strecoara ceva sentimente ciudate.

    Mai vad ca, unii care aparau pe la colturi cu pseudonim “crestinul de la tara” pe cei ce au colaborat cu regimul, imi pare ca fac si un doctorat in care depind de unul din cei ce au turnat, aici la d-voastra este foarte incantat de ideea unui congres regizat.

    Eu as propune un congres in aer liber asa cum pregatesc “festivalul” de la Timisoara, nu va fi nevoie nici de propaganda, vor veni si vor vedea cei curiosi cum se vor “rezolva” astfel de lucruri.

    Nu sunt nici profet, nici neam de profet dar, va pot spune rezultatul meciului “0-0” pt turnatori. 😦 Sunt prea multi si peste tot, iar tentaculele sunt prea lungi… … mai un doctorat, o pensionare unde este nevoie de inlocuitori etc.

    Ma scuzati daca eu o sa laud la urma, in caz ca meciul va avea alt rezultat decat cel mentionat.
    Dumnezeu sa se indure de noi si sa lucreze inspre curatire, poate va descoperi cineva si “disciplina bisericeasca” sanatoasa pe undeva pe acolo pe sub vreo banca.

  12. barzilaiendan's avatar
    barzilaiendan
    April 7, 2008 • 17:04

    Nu se pune problema invitatiei. Fratele Iosif Serac a insistat sa merg. Mai degraba este vorba despre lipsa mea de competenta in acest subiect. Am vazut suferintele altora, inclusiv ale tatalui meu, dar nu le-am simtit prea mult pe propria mea piele. Pentru mine au deschis usa coliviei si m-au lasat sa zbor spre alte meleaguri. Tin minte ca prin 1989, inainte de “revolutie”, m-am intors in Romania si am multumit tuturor celor care mi-au facut intr-un fel sau altul “raul” acesta. Dumnezeu l-a schimbat intr-un mare bine. Si nu numai cu mine s-a intamplat asta. Peste ani, am putut vedea cum socrul meu a fost salutat de fratele Richard Wurmbrand in casa dumnealui:
    “Vino mai aproape, puscariasule, si spune daca te-ai rugat Domnului sa ajungi in America atunci cand ne taram oasele prin celula?”
    “Nu m-am rugat! Cine si-ar fi inchipuit atunci asa ceva!”
    Nu ma pot opri sa adaug: Cu mult mai mare va fi rasplata pe care o pregateste Domnul tuturor celor care s-au identificat in viata aceasta cu viata si cu crucea Lui!

  13. Pcaitul's avatar
    Pcaitul
    April 7, 2008 • 12:57

    Nu comentez daca sunt bune sau nu sfaturile dumneavoastra frate Daniel. Dar ma intreb: daca nu v-au invitat la aceasta intalnire, credeti ca-i va interesa ceva din ce ati scris dumneavoastra???
    Nu stiu ce se rezolva la aceasta intalnire dar ma intreb: mai sunt lucratori care se gandesc la marirea numarului de cetateni ai Cerului??? Eu sper ca da. Domnul sa ne ajute pe toti.

  14. Doru Radu's avatar
    Doru Radu
    April 7, 2008 • 04:42

    Salut si eu, in primul rind, faptul ca s-a hotarit sa se faca ceva. Domnul sa fac sa fie o traba serioasa care sa-I aduca Slava!
    In al doilea rind, cred ca propunerile lui Daniel sunt foarte bune.

  15. addsalu's avatar
    addsalu
    April 7, 2008 • 00:45

    In sfarsit, un punct de vedere matur! Perspectiva pastorala este cea care cred ca lipsit din toate dezbaterile. Poate ca acum se va intelege odata pentru totdeauna ca “starpirea” celor care au colaborat este o practica straina de Domnul nostru si de Biserica Lui. Pocainta, iertarea, reconcilierea, vindecarea, asumarea trecutului si invatarea lectiilor dure din perioada comunista – sunt pasi cu care cred ca fiecare membru al Uniunii, al fratietatii, ar putea fi de acord.

    Desi ma indoiesc ca solutiile si rezolutiile de la aceasta conferinta vor fi adoptate fara nici un fel de rezerve de intreaga comunitate, sunt ferm convins de faptul ca ea reprezinta un pas nu doar binevenit, ci chiar necesar. Cred ca intreaga tevatura din ultimii ani, in special din mediul electronic, au constituit premisele inceperii unor demersuri reale, venite din partea unor persoane in masura sa clarifice anumite aspecte care pentru majoritatea “actorilor” de pana acum sunt inca neclare in totalitate – fie din pricina varstei, fie din cea a distantei geografice. Chiar ajunsesem sa ma intreb, pana la initiativa pastorului Serac, pana la intrarea in blogosfera a pastorului Talos, cum se face ca sunt interesati de lamurirea aspectelor legate de colaborarea cu Securitatea ori persoane care pe vremea respectiva au fost mutl prea tinere pentru a fi putut colabora, ori persoane care au fost nevoite sa emigreze din pricina presiunilor regimului…

    Cred sincer ca toata tevatura, chiar si noroiul care s-a aruncat (de prea multe ori fara discernamant), toate clarificarile, iesirile la rampa, initiativele etc., toate si-au avut rolul lor. Cred ca ne chinuim sa invatam lectia dureroasa a rezolvarii unei situatii fara precedent pentru cultul nostru (cel putin la nivel national, la nivel de uniune). Si mai cred ca in functie de cum va fi manageriat acest proces de “rezolvare”, de iesire din criza se va ajunge la reintrarea bisericilor noastre pe fagasul normal, lasat de Capul Bisericii.

    Cu apreciere pentru stradanii,

    E. A. SARBU

  16. Cornel Bucur's avatar
    Cornel Bucur
    April 6, 2008 • 07:00

    Amin! la tot ceea ce ai propus frate Daniel. Sprijinim în rugăciune această încercare.

Trackbacks

  1. Intilnirea de la Arad - O ocazie ratata? (1) « Persona
  2. Intilnirea de la Arad - O ocazie ratata? (5) « Persona

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.