L-am preluat dupa ce l-am vazut pe blogul “Alege viata”. Astept comentariile voastre.
Pentru chitaristi, iata cum se canta acompaniamentul: (aici)
Daca vreti sa aflati cine este Aaron Shust, mergeti aici.
Categories: Uncategorized
Drepturi sau Dorințe? – Stiri Crestine.ro 
Why Smaller Churches Are Making a Comeback – ThomRainer.com - Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Barzilaiendan 
e frumoasa melodia….
si as vrea sa mentionez : melodia aceasta nu e “rock dracesc” ! am avut ocazia sa ascult pe strada rock dracesc si e mult mai “ritmat”…
DOMNUL SA VA BINECUVINTEZE !
V-a vorbit Dumnezeu voua ceva si noua, restului lumii nu ne-a spus?
V-a invatat pe voi, Dumnezeul vesnic neschimbat, ceva in plus fata de ce ne-a invatat pe noi ceilalti prin Biblia, Cuvantul Sau?
In Biblia mea nu spune niciunde ca am eu dreptul sa Il ,,inchid” pe Dumnezeul Maret si Atotputernic intr-o ,,cutie” creata de impresiile, parerile mele personale sau cultura generatiei si a tarii in care am crescut. ( DOAMNE NU MA LASA VREODATA SA INCERC SA TE LIMITEZ LA MINTEA MEA UMANA, SAU SA RIDIC O PARERE PERSONALA IN CE PRIVESTE MODUL IN CARE AR TREBUI SA ITI CANT – LA ,,RANG” DE LEGE VALABILA (cica) PENTRU TOT RESTUL LUMII.)
Personal, agreez multe stiluri de muzica, atata timp cat mesajul ei este inspirat de Duhul Sfant.Nu prea agreez muzica zgomotoasa dar cantarea aceasta, nu poate fi cu adavarat clasificata intr-o asemenea categorie.Despre categoria ,,muzica draceasca”…. nici sa nu mai vorbim.
Dragii mei. cand voi ajunge in cer Il voi lauda pe Dumnezeu in orice stil posibil: si zgomotos ,, cu strigate de bucurie” si linistit ,,ca un susur de ape” si cu harfa , alauta, timpane, batut din palme, dansand de bucurie, si ,, in duh si in adevar”, si in stilul cantarilor lui Moldoveanu, si in stil coral, si instil Gospel, so gregorian, si modern si ca mexicanii, si ca Africanii, si in stilul triburilor ameridiene, si in stilurile tinerilor de azi ( CARE APROPO- POATE NU AU GUSTAT SUFERINTA INCHISORII, ASA CUM NICI FR MOLDOVEANU NU A GUSTAT CE INSEAMNA SA FI ELIBERAT DE DROGURI SAU ALTELE) si…. in orice stil va fi posibil !!!
DAR IL VOI LAUDA PE DUMNEZEUL MEU !
IN CE VA PRIVESTE…. E IN REGULA, VOI VA PUTETI LIMITA DOAR LA CATEVA CANTARI ALE FR. MOLDOVEANU. DAR SA NU INDRAZNITI SA CREDETI CA IL PUTETI LIMITA PE DUMNEZEUL MEU , CARE VORBESTE FIECARUIA DUPA STILUL SI NIVELUL LUI DE INTELEGERE. !!!( EL STIE CE INSEAMNA,, A FI GREC CU GRECII , IUDEU CU IUDEII, ROMAN CU ROMANII, AMERICAN CU AMERICANII, AFRICAN CU AFRICANII, SI TANAR CU TINERII SAU BATRAN CU BATRANII.)
Ascult muzica la fratii adventisti o muzica divina bisericeasca muzica care te zideste adresa lor este:AROMANIAN -ENGLISH WEBSITE HTTP;//RO.INTERCER.CA
P.S. Ca sa fac totusi si o referire la melodia lui Aaron Shust, personal – as incadra-o cam la situatia 1.
Daca ar fi sa prezint sub forma unui filmulet imaginar situatia muzicii
crestine romanesti de astazi (privita dintr-un anumit punct de vedere)
as avea cel putin 4 situatii distincte.
Imi imaginez cum incepe acest film. Prezentatorul bate ceremonios
gongul de inceput si face urmatoarea prezentare: “Atentiune, atentiune!
Intra pe scena mareleeee… si puternicuuuul… Print al muzicii crestine romaneeeesti! Iata-l pe viteazul razboinic, calare pe un cal alb, inaripat! Primiti-l cu aplauzele cuvenite! Uraaaa! Uraaaa! Uraaaa!”
Situatia 1 – cel mai frecvent intalnita: Cand ma uit, nu imi vine sa cred, vad un copil de vreo 2-3 anisori, cu o suzeta in gura, intrand “triumfal” pe scena, calare pe un… ied slab si pricajit.
Este situatia cea mai frecventa cand niste versuri de 2 bani (gen Te iubesc, Te slavesc, Te doresc, Te ador si Te maresc, etc) sunt puse pe o muzica de 2 bani (cu 3 acorduri majore, cum s-a mai spus: La, Re, Mi si iar La).
“Muzica de 2 bani” inseamna uzual “muzica automata”, adica generata automat de orgute japoneze si chinezesti. Nici nu iti mai trebuie studii muzicale ca sa lansezi azi un CD, iti trebuie doar bani sa procuri o astfel de orga sofisticata. Aceasta “muzica” pare sa inseamne mai mult de 50% din “aranjamentele” care circula prin mass media crestina romaneasca contemporana.
Alte procente sunt ocupate de muzica si aranjamentele create de baietii care au mai cantat pe la diverse nunti si cluburi in viata lor de dinaintea momentului pocaintei (sau care nu s-au pocait inca…). Ei stiu sa faca
foarte bine un aranjament frumos dpvd muzical, dar in stilul in care au
crescut ani de zile, adica lumesc, lipsit de atingerea Duhului lui Cristos). Multi dintre ei dispun intr-adevar de scule performante de concert (syntetizatoare scumpe, chitari de marca, tobe, mixere digitale, statii superputernice, etc) fiind puternic sponsorizati in general, dar le utilizeaza pentru promovarea “cauzei muzicii crestine” de tip rock, pop, disco, rapp si manele de obicei, pe podiumul diverselor scene si biserici.
In fine mai exista si o categorie de “muzicieni” care preiau aranjamente celebre de pe internet sau alte surse, mai modifica 2,3 masuri acasa pe computerul personal si scot pe urma “un album original de exceptie” (am auzit deja pe ABBA, Hulio Iglesias, Dan Bitmann, Spice Girls, Jonny Ericson, Angela Similea, etc, in variante crestine…). NU cred ca este un pacat sa te “inspiri” de la cei buni, dar ca sa copii pur si simplu, ca la teza de la scoala, asta este ceva non-artistic dar si necrestin (mai ales in situatia in care nu este specificata barem sursa copiei). Am auzit si vazut de ex. un album “2nd Chapter of Acts” in care erau folosite efectiv backround-urile cunoscutilor artisti americani, doar vocile erau ale unor romance. Culmea “imoralei” era ca pe coperta apareau numele celor 3 soliste si a “creatorului aranjamentelor” – un roman… Si atat…
Cei care nu se inscriu in nici una din categoriile de mai sus
constituie o minoritate nesemnificativa pe piata romaneasca de profil.
Situatia 2 – destul de frecventa : vad un om de vreo 100 de Kg, mare si gras, calare tot pe un ied pricajit, care se prabuseste in final, desigur, zdrobit sub greutatea calaretului.
Este situatia unor versuri bune sau foarte bune, cu mare greutate spirituala, puse pe “umerii” unei muzici prea usoare, prea slabe, de 2 bani, care nu este in stare sa “duca in spate” un text disproportionat ca “greutate spirituala”. Este o situatie frecvent intalnita, cand sunt prezentate de exemplu in text suferintele Domnului Isus (foarte frumos de altfel) pe fondul unei muzici ritmate in stil de dans lumesc – tango, disco, muzica populara de petrecere, manele, etc. (nu ma refer la ritmul structural, inclus in aproape orice melodie, ci la exacerbarea voita a acestui ritm prin metode de dezvoltare ritmica cunoscute (accent pe bas si tobe mai ales); in loc sa aducem noi lumea la Cristos, ne aduce ea mai degraba la valorile ei).
Este trist cand versuri bune, cu mesaj spiritual de exceptie uneori, sunt sortite pierzaniei din start , prin alipirea lor la un suport muzical nepotrivit, neadecvat.
Situatia 3 – mai rar intalnita: vad un elefant imens ducand in spate un baietel mic, de vreo 3 anisori care se joaca cu o jucarie zornaitoare.
Este situatia in care o muzica de mare calibru (gen muzica lui J.S.Bach de exemplu) “poarta in spate” cateva versuri usurele, diluate, versuri de 2 bani care nu spun nimic si se poate ca se potrivesc ca “nuca in perete” cu muzica aceea. Toti cei care sunt initiati in muzica corala clasica si/sau contemporana trebuie sa fi intalnit macar un caz de acest tip.
Situatia 4 – aproape inexistenta: (as vrea sa) vad un calaret adevarat pe un cal adevarat. Adica o muzica crestina adevarata pe un text crestin adevarat (daca se poate – muzica sa fie si originala, care sa spuna ceva si despre identitatea compozitorului/interpretului, sa fie un rezultat al propriilor trairi, nu copie la xerox interpretata de un fel de “papusi mecanice cantatoare” – adica de voci “xeroxate” dupa modelul unor staruri internationale crestine sau necrestine).
ma rog ca domnul sa va lumineze…si sa va arate ce este bun in muzica crestina…cantaretii crestini din ziua de azi au ajuns in rand cu…”cei din lume”…versurile pot sa te unga la suflet ,dar cand incep acordurile rock…uiti de versuri…va rog frumos…exista si alt fel de muzica crestina nu numa populara…si …rock D-l sa va lumineze
soooooooper misto mel :*:*:*:*:*
sooooooooooooper misto
imi place mult very good
Daca se poate poticni cineva in asemenea muzica, pe care eu o gasesc cuminte, probabil ca nu ar fi intrat cu Domnul Isus Hristos prin casele fariseilor sau la Zacheu .Domnul nu s-a tinut asa de sfant si a intrat ….si nu aiesit singur de acolo.
Ce relevanta mai avem noi in lume daca categorisim o astfel de muzica ca fiind draceasca.
Rezultatul poate fi acelasi….vom ramane singuri sa ascultam populare……..
melodia este ascultabila,cat despre acorduri de rock dracesc..ma abtin.Totul porneste de la prejudecata ”muzica bisericeasca”.
In toate timpurile a existat muzica,pe unele omul le-facut chiar bisericesti.
De Cucuzel s-a auzit?Da ,dar atunci,lutheranii cantau muzica populara germana pe versuri crestine,asa cum ,,manelistii,,pocaiti dau slava Lui pe ritmuri care se cantau in crasme,nu zic de Gabi Lunca care m-a oripilat intr-un cocert live intr-o ..atentie biserica baptista de 1500 de locuri acupate si astazi in proportie de nici 10 procente cu membrii supusi la acorduri in La major si mai stiu eu ce game armonice.Sincer va marturisesc ca Domnul Isus era poate prezent in adunare ,dar eu nu mai eram de mult,plecat pe undele eterice,in vremuri ce demult se doreau uitate si cu actiuni de care numai Isus a fost in stare sa ierte.
Multumim Doamne pentru muzica,si tuturor celor ce pot face mai mult sa-i invredniceasca Domnul sa fie ei in top mereu cu melodiile lor.
In comentul anterior ma gandeam la “comparatie” si am scris din greseala “concurenta”. Dar nu am vrut sa mai intervin pe blogul tau iarasi (pt corectare) pt ca si asa scriu prea mult. Cred ca intre acesti doi termeni exista o diferenta de substanta clara. Concurenta e cea din Eclesiastul 4.4 si cu toate ca este descrisa ca o “goana dupa vant”, totusi numai ea produce “iscusinta la lucru” (din pacate). Este un fel de rau necesar pe care se bazeaza totusi motorul economiei mondiale. Comparatia este insa acea deosebire facuta intre Iacov si Esau, intre Iosif si fratii sai, intre Lea si Rahela, etc, si provine de la persoane “comparatoare”: Isaac, Iacov, etc. Concurenta poate produce perfectionare, dar compararea produce ura si dezbinarea. Deseori se pleaca de la concurenta si se ajunge la comparatie. Concurenta imbolnaveste, dar comparatia ucide. Deseori si foarte usor se sterge “hotarul” dintre ele si se ajunge la dezbinari in familie, biserica si societate. Numai o convingere launtrica puternica poate face ca artistul adevarat sa mai produca muzica, avand in vedere socul pe care i-l poate produce anuntul de mai sus in legatura cu ACEASTA “melodie a anului” si nu alta; acest tip de clasificare il impinge sa se lase mai degraba de acest “sport” decat sa mai “concureze”… Ai perfecta dreptate: concurenta ajuta pe consumatorul neavizat; dar descurajeaza deseori profesionistul autentic datorita unor comparatii nejuste la care este supus, comparatii determinate tocmai de acest soi de “concurenta” de tip comercial.
Draga Eduard
Ce facem atunci cu festivalurile si concursurile de coruri si famfare din Romania?
Exista colectii de “melodii indragite”. Eu insumi, cand am vrut sa traduc cantari noi pentru biserica de aici, m-am dus la organista unei biserici americane si am rugat-o sa-mi aleaga “zece melodii preferate de biserica ei” din cartea lor de cantari.
Compozitorii de aici traiesc din vanzarea produselor lor si din drepturile lor de autor. Aceasta realitate a dus la formarea acestor ierarhizari anuale. Sunt ele “biblice”. Nu. Sunt ele inevitabile in climatul comercial de aici. Da. Va tine seama Dumnezeu de ele? Nu. Sunt necesare celor ce se orienteaza in imensitatea compozitiilor si compozitorilor de aici. Probabil ca da.
P.S. Daca nu ati concluzionat definitiv, va voi ajuta tot eu aici. O melodie poate sa fie mai buna decat alta, un om, mai bun decat altul, etc. Dar pe noi Cristos ne invata: “Voi sa nu fiti asa. Ci cel mai mare dintre voi sa fie CA cel mai mic; si cel ce carmuieste CA cel ce slujeste” (Ioan 22.26). La Dl.Isus nu exista concurenta. Chiar daca oamenii sunt diferiti TREBUIE ca toti sa se vada cel putin egali. Spun “cel putin” pentru ca in Filipeni 2.3 si mai ales in Fil.2.6 ni se arata ca trebuie sa ne vedem chiar mai jos decat ceilalti. De aceea un crestin nu trebuie sa se dea mare pe sosele intrecandu-i pe toti cu masina lui, sa se dea mare prin sat construindu-si cea mai inalta casa, sa se dea mare prin biserici aratand ca el detine predica anului, melodia anului, rugaciunea anului, etc. El trebuie “sa se dea… mic”. Acesta este spiritul Evangheliei Imparatiei lui Dumnezeu. Si daca se da mare cineva, il copie pe Lucifer… Dar chiar si mai vinovati sunt cei care il ridica in slavi pe unul si coboara pe altul. Cine a inventat notiunea de “melodia anului” este mai vinovat decat cel caruia i s-a atribuit acest “mare premiu”. Cand votam pe site-uri de ex., noi ajutam un frate sa se compare cu altul si sa se dea mare. Incurajam concurenta, adica o notiune profund anticrestina. E bine sa incurajam ce este de incurajat si sa descurajam ce este de descurajat. Dar prin vorbe (scriind de ex un e-mail pe site-ul respectiv) in care sa ne motivam sustinerea sau nesustinerea. Dar votul rece al punctelor nu spune nimic. El doar ridica sau coboara pe cineva in comparatie cu altcineva. De aceea avem muzica pe care o avem…, una ajunsa “sus”
printr-un sistem de vot prin care au ajuns si unii in parlament… si ne mai miram de ce.
Haideti sa aplicam principiul biblic al “datului mic” si sa nu ii mai ajutam pe unii sa pacatuiasca, umflandu-se in penele firii lor pamantesti.
NU vreau sa comentez nimic despre modul in care ma impresioneaza sau nu
aceasta “melodie a anului”. Dar nu pot sa nu remarc faptul ca traim in vremea voturilor de tot felul, a cotelor de audienta maxima, de popularitate, a sondajelor de opinie si a statisticilor diverse, comandate peste tot de partide politice, organizatii si tot felul de alte institutii lumesti.
Febra votului electoral s-a mutat binisor si in bisericile noastre si i-a cuprins din pacate pe multi crestini; asta se vede foarte bine si pe majoritatea site-urilor apartinand majoritatii formatiilor muzicale mai mult sau mai putin crestine. De parca de aceea compun ei melodii noi, “spre slava Domnului”, de aceea se straduiesc sa faca aranjamente cat mai sofisticate, si cauta sa socheze cu acorduri cat mai… in ton cu moda vremii. Ca “daca nu produci o muzica ce se cauta pe piata nu are rost sa te mai ocupi cu asa ceva” imi spunea odata un crestin.
Ori scoti pe piata “melodia anului” ori te lasi pagubas! Ori spui “rugaciunea anului” ori nu te mai rogi! Ori spui “predica anului” ori nu mai predici! Si daca nu devii “omul anului” nu mai esti…Om. (Oare ce anume devii in acest caz?) Si pentru ca tot vorbeam de sondaje: unele au mers atat de departe incat l-au declarat pe Paul McCartney, solistul de la formatia rock numita Beatles, drept compozitorul… secolului. Sondajele de opinie britanice
l-au “urcat” mai sus de Bach si Beethoven…, fiind considerat de unii fani drept “cel mai talentat muzician al lumii”. Pai la asa ascultatori, asa
idoli…
Pe Domnul Isus oare cand l-au declarat “Omul anului”? Si in care an? Am pierdut eu ceva si nu stiu? Cred ca trebuie sa lasam la o parte lumea cu ale ei si sa “ne gandim la cele de sus, nu la cele de pe pamant”. Asa ca o sa cant Domnului in continuare asa cum stiu eu si foarte linistit, chiar daca melodia aceea nu o sa ajunga nici macar “a zilei”, ba chiar n-o placa nimanui. Daca tot i-am dedicat-o Lui cu adevarat, de ce as avea nevoie de voturile lumii? Cand ii duc sotiei un buchet de flori, i-l ofer numai pe cel votat de 3 sferturi din oras ca fiind “cel mai aratos buchet de flori al saptamanii”? Ce rost ar avea? Dimpotriva, stiu ca ea ar dori sa fie chiar si 3 fire firave de simple margarete, dar culese daca se poate de pe camp chiar cu manuta mea.
O sa ma rog deci mai departe Domnului, chiar daca n-o sa intru in vreun top al “rugaciunilor anului”, o sa ma inchin mai departe lui Dumnezeu in “saracia… duhului meu” fiind evident faptul ca nu o sa imi dea nimeni vreun premiu pentru “inchinarea saptamanii sau a lunii”. Are cine sa ne dea noua premii care de altfel, nici nu pot fi comparate cu aceste “gadilari”
vremelnice de numai un an , un secol sau chiar un mileniu, doua, trei…
De ce alearga oare unii crestini pentru aceste “cununi care se vestejesc” cand noi suntem destinati sa devenim “Regina Cosmosului pentru un numar infinit de… Vesnicii”, adica Mireasa lui Isus Cristos?
Stiti cum vad eu muzica vizavi de ascultator? E exact cum faci atunci cand vrei sa vibreze o coarda pe o ghitara! Vrei un MI? Ciupesti coarda MI! Vrei un LA? Ciupesti coarda LA! Prin vibratie, fiecare va scoate sunetul pe care il doresti. MI sau LA. Asa e si cu genurile de muzica religioasa. Vrei sa vibreze un suflet “setat” pe muzica “clasica”? Canti o cantare clasica. Vrei sa vibreze un suflet mai tanar, “setat” pe muzica din genul contemporan? Canti o cantare contemporana! Ideal e atunci cand cineva ajunge sa vibreze “in acord”, adica ciupind toate corzile! Cineva (nu spun cine 🙂 ) zicea odata o vorba foarte inteleapta: “Dumnezeu nu se uita la cantarile oamenilor, ci la inima celor care le canta!” Evident, repet, ca in orice alt domeniu, si in spiritualitate, extremele, respectiv excesele, trebuie evitate! In ambele sensuri! A bon entendeur, salut!
Multumesc pentru reactia plina de intelepciune si de smerenie. Parerea mea este ca ne va fi foarte greu sa spunem ce este o muizica “bisericeasca”. Ceea ce se canta astazi in biserici este de multe ori muzica lumeasca de acum un secol sau doua. Cineva clasifica si muzica fratelui Moldoveanu in grupa “romantelor” sau a “cantecelor de pahar”. Probabil ca din punct de vedere al celor care studiaza muzica are dreptate, dar asta nu inseamna ca melodiile fratelui Moldoveanu pot fi puse la un loc cu romantele siroapoase sau cu lautarii carciumelor !!!
CRED CA ”MAI ALES LUCRURILE SIMPLE ”SUNT IN PANUL LUI DUMNEZEU!
Dragii mei frati in Domnul si draga frate pastor,
Unul dintre elementele care, din punct de vedere omenesc, au pastrat mereu aprinsa si vie dezbaterea asupra credintei crestine, a fost si va ramane muzica. In dezbaterea aceasta exista multa pasiune, mult conservatorism dar si multa “aventura”. Este greu sa ii explici cuiva crescut in cultura “de durere” a muzicii “de suflet” a iubitului frate Moldoveanu ca si muzica de stil country (de exemplu) poate sugera aceeasi insingurare si introspectie sufleteasca daca este cantata Domnului. De unde sa stie un roman ce a insemnat singuratatea cow-boy-ului din preeriile americane, aciuat langa un foc, departe de familie, prieteni si avandu-L doar pe Dumnezeu aproape, undeva printre miile de stele de deasupra capului? Sau, cum am putea sa-i transmitem unui crestin nascut si crescut in cultura tribului african ideea ca doar muzica pe care NOI o consideram crestina e pe placul lui Dumnezeu, iar a lui, plina de ritmuri (ca asa e muzica lor!) nu-si are locul in inchinare. O, da, putem discuta despre excese, dar de ce avem noi probleme in a nu accepta felul diferit de exprimare al unora, doar fiindca nu se potriveste cu al nostru. Te poti astepta ca intr-o zi sa fie judecat si Zacheu pentru gestul “indecent” si poate chiar “golanesc” de a se catara intr-un pom pentru a-L vedea pe Mantuitorul. Da, suntem responsabili in a “filtra” portile prin care Satan se poate strecura in bisericile noastre, dar oare n-ar trebui sa ne intrebam daca nu cumva el reuseste sa se strecoare printre noi si sub masca “evlavioasei si feciorelnicei cucernicii” nebazata pe nimic altceva decat pe intoleranta fata de orice nu se potriveste cu “calapodul meu”? Credinta adevarata crestina are intr-adevar limitele ei, dar nu a fost niciodata si nu va fi niciodata un “pat al lui Procust”!
Va doresc tuturor Sarbatori adevarate, un An Nou binecuvantat, cu Domnul, prin Domnul si pentru Domnul!
P.S. “My God, my Savior” este o piesa care ne-a cucerit si pe noi, cei din grupul PILGRIM, si pe multi altii care au ascultat-o, de la bun inceput. Atat prin gandurile exprimate cat si prin transpunerea melodica extrem de simpla (o mica remarca: nici colindele “clasice” pe care le cantam n-au mult prea multe note in linia melodica, si totusi sunt minunate!).
Ai dreptate in multe privinte. Eu ma bucur ca la iesle au venit si ciobanii si magii … Chiar si lucrurile foarte simple sunt in planul Lui.
Frate Daniel,
Aveti dreptate cind spuneti ca asta este muzica care o asculta tinerii de astazi. Cei mai multi nici nu ar concepe sa asculte muzica clasica. Mai intreb de ce oare 20 sau 30 de ani sa faca atita diferenta? De ce dumneavoastra sau eu suntem in stare sa intelegem muzica de acum trei patru sute de ani iar cineva nascut 10-20 de ani mai tirziu nu poate si nu vrea sa inteleaga aceeasi muzica?
Problema cu melodia asta este ca (si sunt convins ca fratele Stauceanu ar fi de acord ;)) este ca din punct de vedere strict muzical este extrem de slaba. Probabil ca nu sunt mai mult de cinci note in toata melodia. Asta este ceea ce se intimpla la adunari de genul “Calvary Chapel”. Ei sunt incurajati sa “creeze”, sa scrie. Dar majoritatea celor care sunt in grupele lor de inchinare au invatat sa cinte la ghitara in dormitorul lor si dintr-o data se simt compozitori si “compun” pentru o generatie noua. Pregatirea pentru a creea muzica pentru Dumnezeu cred ca trebuie sa fie la fel de riguroasa ca si aceea necesara pentru un teolog si in plus un muzician. Am incercat sa aflu care este pregatirea lui Aaron Shust. NU sunt sigur. Dar nu il putem pune pe aceeasi lista cu compozitori de adevarata muzica bisericeasca. De ce sa acceptam apa de ploaia doar din cauza culturii?
CInd am citit titlul “Melodia anului” am crezut ca asta este cintarea dumneavoastra favorita. Cred ca asta a suparat pe primul comentator (desi cred ca a fost mult prea dur. Eu nu cred ca melodia e draceasca ci doar extrem de slabista).
Multe binecuvintari frate Daniel!
Aaron Shust reuseste sa ajunga la inima multor oameni prin aceasta melodie. In ziua de azi, in multe medii sociale, nu mai putem patrunde cu muzica fratelui Moldoveanu, pentru care am cel mai mare respect. Intr-un fel ii admir pe cei de la trupa “Pocaitii” care transmit mesajul salvarii in mediile cel e mai ostile a sociatatii. Eu cred ca atat timp cat nu cautam faima sau placerea noastra ci mai degraba lauda la adresa lui Dumnezeu si raspandirea Evangheliei, putem face apel la cele mai diverse moduri de inchinare, chiar si in domeniul muzicii.
Iata raspunsul meu:
Faptul ca m-ati apelat cu “Draga frate Pastor” ma obliga sa ma gandesc bine inainte de a va raspunde. Din perspectiva unui pastor roman in America, vreau sa va spun urmatoarele:
1. Cred ca ti observat ca am mentionat in prezentarea melodiei in E_mail-ul trimis: “la categoria respectiva”. Melodiile fratelui Moldoveanu fac parte dintr-o cu totul alta categorie, din alta parte.
2. Cel care a compus (un pastor de tineret din Atlanta, Georgia) si care au votat aceasta melodie n-au ascultat niciodata in viata lor o muzica macar in parte asemanatoare cu muzica compusa de faimosul compozitor din Sibiu.
3. Popularitatea acestei melodii este printre oameni care n-au fost nici o singura zi in puscarie pentru credinta si n-ar intelege tristetea unor melodii ca cele scrise in Romania. Sunt altfel de oameni, din alte tinuturi, cu alt decor si cu … alta muzica.
4. Cei care au votat la aceasta categorie, s-au nascut ascultand acest gen de muzica, au crescut ascultand acest gen de muzica, mananca ascultand acest gen de muzica, merg cu masina ascultand acest fel de muzica si se inchina lui Dumnezeu folosind acest gen de muzica.
5. Internetul face ca oameni din diferite zone ale lumii sa se intersecteze si asta, uneori, naste confuzia “exploratorilor” care trec de la o cultura la alta. Va rog sa ma iertati daca v-am produs, fara sa vreau, tulburare in suflet.
Am primit acest comment si, initial, l-am dat la o parte. Ii raspund acum:
Draga frate Pastor,
Nu stiu cine a declarat aceasta piesa melodia anului. Ceea ce pot spune este ca, desi versurile sunt clare si la obiect, muzica este “rock dracesc” in toata regula. Din nefericire, acesta este ceea ce se cere (pentru ca s-a copiat muzica lumeasca intru totul), aceasta se fabrica. Daca strofa este acceptabila, refrenul este chiar violent de zgomotos.
Este o problema culturala?
Este un cuget insensibil?
De ce nu mai facem distinctia intre bine si rau, curat si intinat?
Unde este farmecul cantarilor fr. Moldoveanu?
Nu mai putem trai fara pop-rock?
Pe ce crestin l-ar “intari” o astfel de piesa (ca de cercetare nu se poate pune problema). Eventual pe unul lumesc l-ar ajuta sa mai dea din cap si din picior mai abitir.
Domnul sa aiba mila de noi toti si sa ne dea lumina!
(P.S. Bucuria Craciunului nu cred ca avea vreun acord diabolic precum piesa prezentata)
Aaron Shust este un cantaret foarte bun care il iubeste pe Domnul din toata inima lui. I s-a luat un interviu sa povesteasca despre viata lui, cum a ajuns el sa cunoasca pe Domnul. Foarte socant! Nu am chiar acum url’ul dar daca mergeti la youtube veti gasi acolo interviul.
GBY,
Eli