Toamna a ramas. Frunzele cad. Pomi, chiar si cei mai tari, se culca pentru o vreme sub plapuma zapezii, asteptand marea inviere din primavara care vine.

Cum a fost la inmormantare?

Imi este greu sa raspund. Poate ca cel mai bine a asezat-o in cuvinte Vasi Tifrea, verisorul meu:

“Bai Dane, a fost ca pe vremuri la Otopeni, cand Ceausescu transformase tara intr-o temnita din care nu puteam iesi. Ti minte cum fluturam batistele si plangeam pentru cei care plecau? Era tristete, dar … si un pic de invidie, ca nu putem pleca si noi cu ei …”

Frisoanele tritetii noastre au fost alinate de cei care ne-ati invelit in dragostea voastra. Va multumim frumos. Iata trei poze, una cu familia si alta cu pastorii care au fost de fata.

Prietenii si colegii lui, Talos Vasile, Geabou Pascu si Iosif Ton au trimis salutul lor. Iosif Serac l-a adus in persoana. Iata-l pe cel trimis de fratele Iosif Ton :

“Vasile Branzai a fost pastor la Biserica Baptista nr.1 din Romania.
Da, Biserica Golgota din Bucuresti este Biserica Baptista Centrala a romanilor.
A fi pastor din tinerete pana la batranete in aceasta Biserica este in sine o realizare extraordinara.

In mijlocul unui oras corupt, in mijlocul intrigilor politice si cultice, in vremurile cele mai intunecate din istoria romanilor, Vasile Branzai si-a pastrat verticalitatea si demintatea de crestin si de om! Iata intr-adevar o si mai extraordinara realizare!

A fost unul dintre initiatorii adunarii noastre in cinci, Vasile Branzai, Geabou Pascu, Iosif Serac, Vasile Talos si subsemnatul, Iosif Ton, intre anii 1972-1981. A fost un om cald si prietenos, dar intransigent in probleme de credinta si de integritate morala. A fost o cinste pentru mine sa fiu intr-un grup de studiu si de multa rugaciune cu dansul.

Dupa venirea in America nu s-a schimbat, a ramas acelasi om bun la suflet si totusi sever cand era vorba de principii. Aceasta inseamna integritate si Vasile Branzai a fost un om integru, fara compromisuri.

Ce frumos este ca la trecerea din viata aceasta a unui om sa poti spune despre el numai lucruri bune. Da, se pot spune multe alte lucruri despre vasile BranzaI si toate numai bune.
Ma plec cu sfiala si cu respect in fata memoriei lui”. – Iosif Ton

Cel mai bun prieten al meu din Seminar, Cocar BNunian, mi-a facut o surpriza care m-a costat multe lacrimi:

“Daniel,

L-am cunoscut pe tatal tau cu vreo sase ani inainte de a te cunoaste pe tine. (in Timisoara.) Prin tine l-am intilnit de mai multe ori.

Tin minte ca mi l-ai descris, destul de devreme in prietenia noastra, ca pe un discipol al lui Jean Staneschi, respectiv un nesentimental … Am crezut ca esti obiectiv si asa l-am crezut si eu la inceput, din respect pentru “autorizata” ta opinie. Dinsul “m-a” si mai ales “te-a” contrazis in toti anii de Seminar…

Nici un tata n-a venit pe Berzei ca Fr. Brinzei cu tot felul de bunatati de la “mica” si asta foarte des desi baiatul putea da oricind o fuga pina pe Muntele Mare.
Nici un tata nu venea sa vada daca nu ii este frig baiatului fie ca dormea la scoala sau acasa.
Cind ma intilnea ma intreba numai de Daniel, de parca lumea incepea si se sfirsea cu acesta. Lumea lui insa era asa, incepea si se sfirsea cu tine.

M-am intrebat cum ar fi fost daca era “sentimental”? …
N-am intilnit parintii tuturor colegilor, dar pot sa spun c-al tau a fost de departe cel mai grijuliu parinte pe care mi-a fost dat sa-l cunosc.
Bunul Dumnezeu sa va mingiie.
Buni

Categories: Amintiri