Multumesc fratelui Mateescu pentru promptitudinea cu care ma ajutat prin raspunsurile lui pe blogul meu. Continui insa cu reactiile mele la micul incident pe care l-am intrezarit printre fratii mei din Romania.
Cred ca inteleg reactia din care s-a nascut aceasta hotarare. Totusi, ingaduiti-mi un comentariu.
1. In “polis” (oras, comunitate, stat) toti locuitorii fac “politica”. Nu trebuie sa “iei o pozitie” ca sa faci politica. Simplul fapt ca “ocupi o pozitie” implica o activitate politica.
Pavel Nicolescu a avut mult de furca cu noi pana ce am inteles aceasta. Cel care rasufla, face politica, pentru ca, intr-un fel, determina directia vantului! Cel care alege sa citeasca un ziar si nu citeste un altul, face politica. Cel care urmareste o emisiune, dar nu se uita la alta, face politica. Cel care este de acord cu o actiune si nu este de acord cu alta, face politica. Cel care cumpara un anumit articol de imbracaminte sau o bautura si nu cumpara o alta, face politica. Cel care isi spune parerea sau are o parere pe care nu o spune, face politica. Cel care merge in anumite locuri si nu merge in altele, face politica. Toti si foecare facem politica prin felul in care ne cheltuim banii, etc.
2. Crestinii TREBUIE sa faca “politica lui Dumnezeu”, adica sa publice punctul lui Dumnezeu de vedere asupra celor ce se intampla. La fiecare Conventia a noastra din America finalul este citirea unor “rezolutii” pe care le trimitem apoi in numele tuturor baptistilor romani catre presedintele Americii si presedintele Romaniei. O Biserica muta, nu este o Biserica marturisitoare. Lui Ioan Botezatorul i s-a taiat capul nu pentru predicile mesianice despre Imparatia lui Dumnezeu, ci pentru ca a vorbit impotriva conducatorului corupt si s-a pronuntat impotriva curviei in care traia acesta.
3. In “imparatiile” de demult, monarhiile isi arogau dreptul divin de conducere. Atunci, crestinii depindeau de ingaduirile “care li se acordau” de autoritatea monarhica. In democratiile contemporane, cei din autoritate “depind ei” de voturile noastre si de pozitia unor grupuri sociale mai numeroase. Biserica are posibilitatea nu numai sa se roage pentru cei inaltati in dregatorii, ci si sa le ceara sa respecte drepturile si parerile populatiei crestine.
4. Care este, in conditiile Romaniei, metoda prin care evanghelicii isi fac auzit glasul si au o contributie in “polisul” democratic? Eminescu spunea: “De ce uitati ca-n voi e numar si putere” ? Adunati la un loc, neoprotestanti ar putea avea un glas destul de puternic. Dovada este in faptul ca, votand in bloc si profitand de apatia altora, evanghelicii l-au propulsat pe nenea Richard Wurmbrand in topul celor mai celebrii romani din istorie.
5. Cine face “lobbi” pentru evangheliciii romani? Este Alianta Evanghelica un for de reprezentare activa pe langa autoritati ? Unde se publica “punctul nostru de vedere”, marturia noastra in fata realitatilor prin care trece societatea ? Exista un ziar sau emisiuni radio pentru aceasta manifestare a “sarii” si luminii” din Biserica ? Exista un “purtator de cuvant” al evanghelicilor ? Exista comunicate periodice cu pozitia crestinilor fata de evenimentele prin care trece societatea ? Vorbim doar intre ziduri, de la amvoane, intre noi sau ne facem auzit glasul si “in afara” ? Lumina lumineaza deobicei in intunerec si, pana acum, intunerecul n-a biruit-o.
6. Ioan Alexandru vorbea in mult indragitele lui prelegeri de la Universitate inca pe vremea lui Ceausescu despre “dreptul nostru ontologic” de a exista si despre oitza care bate cu piciorul in pamant cand vine lupul sa o sfasie (un fel de “N-ai dreptul sa faci aceasta! Dumnezeu m-a facut sa exist aici!”).
7. Daca pastorii n-au voie sa se implice in politica partidelor actuale din Romania, membrii au acest drept si aceasta … datorie ? Daca ne izolam si antifonam singuri suntem “persecutati” sau doar traim cu complexul persecutiei ? Nu cumva lipsa noastra de atitudine civica cultiva in interiorul bisericilor si al comunitatilor evanghelice starvechea si impusa atitudine in care “conducatorii conduc, iar masele se supun orbeste”, fara drept de initiativa, control si atitudine ?
8. Cum ar fi daca niste “condeieri” extrem de talentati ca unii dintre cei care scrieti acum pe bloguri ati publica in ziare nationale existente sau ar infiinta un ziar nou de genul “Christianity Today” ? Ce-ar fi, daca in loc sa asteptati de la conducatori si dorind sa-i impulsionati, ati infiinta un fel de blog colectiv (coordonat de un grup editorial) al evanghelicilor care ar putea fi vizitat zilnic de cateva sute de mii de “cititori” ? Viitorul si asa nu mai apartine presei scrise … (New York Times-ul si-a facut blog!!!).
9. Cand blogurile voastre sunt vizitate de ortodocsi cu care intrati in conflicte, nu este acesta un semn ca aceste bloguri fac deja “politica lui Dumnezeu” ? Nu s-ar putea sa gasim puncte comune cu acesti ordodocsi crestini si sa le publicam impreuna inaintea societatii romane ? Puterea de cumparere si selectia de cumparare pe care le poate face comunitatea crestina din America a dus la schimbarea atutudinilor si actiunilor unor mari companii prin asa numitul proces de “boicotare” a unor anumite produse. Tot acesasta presiune a mediului crestin tine inca America televiziunii si presei (la care au acces ochii nevinovati ai copiilor) sanitarizata de pornografia si limbajul vulgar de pe “canalele” (corect spus) la care trebuie trebuie sa ai abonament.
Ce-ar fi daca as reusi sa trezesc in voi interes pentru dezbaterea acestor probleme si “din bataia laptelui … ar iesi ceva smantana” ? (Ca din scarpinarea nasului iese numai … sange).
(am adaugat doua dialoguri scoase din “comments” la acest blog. Cred ca ele trebuiesc citite de toti si mi-e teama ca nu toti cititi comentariile altora).
-
Mircea (07:53:22) : edit
Mihai Damian ai pus punctul pe “i”. In timp ce citeam comentariile de mai sus ma gandeam sa scriu ceva similar cu ce ai scris tu. Nimic nu e nou sub soare.
Daca Dumnezeu ti-a dat dar si chemare de pastor cum ai putea sa fii membru de partid si s afaci politica in felul acesta? Sigur ca toti facem politica, dar una e sa o faci ca simplu cetatean siuna e sa o faci ca membru de partid. Eu unul nu inteleg logica in care cei care au daruri si chemare la slujbe de presbiteri in biserica (pastori, evanghelisiti, invatatori, apostoli, prooroci) ar putea fi si membrii de partid…… la fel cum nu inteleg cum aceiasi persoana poate fi in acelasi timp profesor, pastor, manager de organizatie parabisericeasca, etc. Sigur ca poate ave ao persoana mai multe daruri, dar totusi …..
Cred ca sunt crestini care au dar si chemare sa faca politica, dar nu o politica dupa chipul si asemanaraea lumii. Un astfel de crestin isi da demisia in momentul in care e nevoit sa faca compromisuri de la legea lui Dumnezeu.
La fel cred ca poate face un crestin politica in Romania cum poate face si afaceri. Am un prieten care cand vine vorba de oameni de afaceri crestini in romania zambeste si spune: “Om de afaceri crestin? Nu se poate. In Romania ori e om de afaceri, ori e crestin.”Domnul sa ne lumineze pe fiecare sa ne intelegem darul si sa stim la ce ne cheama Domnul.
- 2 10 2007
-
barzilaiendan (10:09:17) : edit
Daca crestinii din Romania nu fac politica si nu fac afaceri, ce le mai ramane?
Nu vedeti ca este ceva nenormal in situatia aceasta? Daca in toate tarile ar fi la fel ce-ar mai ramane din viata noastra? Singura solutie este o retragere in “viata monahala” ? Sa fie vorba doar de o situatie trecatoare sau de o mentalitate care trebuie schimbata?
Cum de nu poate un crestin sa fie si pastor si membru unui partid? Inteleg ca este neindicat sa ocupe o functie care i-ar rapi din consacrarea catre lucrare, dar … nici membru?Aruncam Romania “la caini” si plecam in strainatate? Ne autoexilam in propria tara?
- 2 10 2007
-
Mircea (11:41:48) : edit
Stati linistit, frate Daniel, nu toti gandesc ca mine. Sunt destui crestini (dintre ortodocsi, baptisti, penticostali, crestini dupa evanghelie, etc. ) care fac politica sau afaceri in Romania. Uneori fac de amandoua in acelasi timp.
Vreau sa va intreb ceva: Un crestin ar trebui sa respecte legile statului care reglementeaza un anumit domeniu in care-si desfasoara activitatea? Bineinteles , daca respectarea acestor legi nu-l face sa incalce legile lui Dumnezeu. Ganditi-va la aspecte privitoare la impozite, relatii angajator – angajat, utilizarea programelor soft, constructii de imobile, licitatii publice, etc.Nu plecam nicaieri, ramanem aici, cel putin asta am ales unii dintre noi, si ne luptam ca intr-o buna zi crestinii sa poata face in Romania si politica si afaceri fara compromisuri.
Spuneti-ne trei motive pentru care e bine ca un pastor sa fie membru de partid in conditiile in care nu ar ocupa nici functii de conducere in partid, nici alte pozitii politice de genul primar, senator, cosilier judetean, etc. ? Nu uitati ca in general pastorii romani, pe langa faptul ca sunt pastori, multi predau la liceu sau facultate, au functii de conducere la nivel de comunitate sau uniune, sunt presedinti de fundatii si membrii in mai multe borduri de conducere la diverse organizatii, mai nou studiaza si la doctorat, etc. Cum ramane cu “consacrarea catre lucrare” ? Cate lucrari poate face un singur om, in parlel, ca pentru Domnul?
Nu stiu cum e in America, dar in Romania nu e deloc simplu sa fii crestin, cu atat mai mult daca esti membru de partid sau faci afaceri. Bineinteles ca prin credinta poti fi orice te cheama Domnul sa fii, daca esti oricand gata sa dai socoteala de ceea ce esti si de ceea ce faci in Cristos.
- 2 10 2007
-
barzilaiendan (19:21:37) : editRaspuns pentru Mircea
Fiecare din noi facem un anumit gen de politica, fie ea si numai “politica strutzului” …
In mod teoretic, viata social-administrativ-economica a unei tari este reglata de activitatea partidelor (in orice tara democratica). A face parte dintr-un partid este prin urmare o incadrare normala in viata publica. Asa cum avem indatoriri monetare (impozite), avem si indatoriri civice fata de societatea in care traim.
Ca si crestini, suntem o intersectie intre temporal si etern, intre Biserica si societatea civica. Avem datorii si activitati in ambele sfere si in ambele trebuie sa manifestam ceva din caracterul crestin pe care-l avem.
Suna simplu si frumos (si asa si este pe alocuri), dar lucrurile se complica in vremuri tulburi. Nu uita insa ca Pavel a stiut sa spuna “va este ingaduit sa bateti un cetatean roman?”, facand prin aceasta apel la ordinea in care era si el un om cu anumite drepturi si privilegii.
Cred ca “anormalul” din Romania este datorat trecutului nu prea indepartat care a produs deformatii de lunga durata. Sub comunism, tara era condusa de un Partid unic (PCR). In el au fost promovati cei “cu pregatire, deosebiti, intelepti si priceputi” (si trebuie sa recunosc faptul ca unii dintre ei chiar asa au si fost), impreuna cu o sleahta intreaga de profitori ipocriti, lepre prefacute, secaturi si “baieti isteti”. In Romania ne-am obisnuit ca “in partid” sa fie numai o minoritate care conduce (nu cred ca totalul membrilor de partid a depasit vreodata cifra de 4-6 mlioane din totalul de peste douazeci). Majoritatea a fost considerata atunci “o turma tembela de needucati”, o masa inerta careia i-a fost interzisa orice initiativa sau pozitie civica. Oricine nu se alinia cu minoritatea “partidului unic” era socotit automat “dusman al poporului”. Aceasta realitate a lasat o anumita “definitie” i subconstientul colectiv al romanilor. A fi “membru de partid”, nu era si nu este nici astazi socotit ca un “lucru curat” pentru un crestin. Oricine se inscrie in partid este banuit ca este “ca cei de altadata”.
Daca aceasta atutudine se va permanentiza, Romania este condamnata sa ramana tara unei colectivitati “de turma”, condusa doar de “smecherii care s-au trezit primii din amorteala” sau de “smecherii care au mostenit puterea” de la parintii lor. Ar fi trist …In America, primul lucru pe care-l facem dupa ce luam cetatenia este sa ne inscriem intr-un partid. Fiecare roman-american vrea sa voteze si sa participe ca “cetatean” la definirea mediului in care traieste “colectivitatea” sociala. Nu cred ca sunt prea multi romani care sa fie apartinici.
Categories: Articole de interes general
Patrick André de Hillerin: Se destramă banda care ține ostatică România 
Barzilaiendan 
Nu există nici o justificare pentru un creştin să facă parte dintr-o organizaţie ezoterică, gnostică, secretă – cu influenţă majoră în structurile politico-sociale, cultural-educaţionale şi economice, şi cu o altă doctrină şi spiritualitate decât a Bisericii. Aceste societăţi, deloc neutre religios şi spiritual, sunt în chip ultim antiecleziale şi anticreştine. A te lăsa sedus de puterea şi cunoaşterea pe care o oferă astfel de grupări – pe cât de elitiste, pe atât de obscure – dovedeşte infantilism spiritual, dacă nu chiar un pact demonic.
Cel care are cuget curat, drept – şi suveran, nu se iluzionează că după intrarea în asemenea organizaţii va servi tot lui Hristos, şi nici că va adera la ele pentru un prezumtiv scop bun. El înţelege că acestea sunt înşelări ale demonilor.
Diplomaţia este adeseori drăcească, învăţa un Părinte, iar în această privinţă ea este întotdeauna drăcească. Nu există aderare pur formală, exterioară, fără o angajare lăuntrică, fără premise şi fără consecinţe spirituale capitale. Considerarea ei ca atare denotă remarcabila capacitate a unor indivizi de a se minţi pe ei înşişi, precum şi o mare doză de duplicitate, teren predilect de acţiune a demonilor.
Pace voua!
Am citit citeva din interventiile prezentate pe marginea temei implicarii in viata politica. Consider ca Daniel imbina armonios pragmatismul evreiesc ( infiintarea unui ziar crestin pe internet, conjugarea eforturilor in prezentarea unei imagini coerente a spatiului evanghelic romanesc, etc.) si idealismul poetic romanesc (nu gasesc exemplificari la repezeala ci vorbesc mai mult in virtutea cunoasterii pe care mi-o ofera prietenia ce ne leaga). Ceea ce ma surprinde insa este anacronismul ce apare intre afirmatiile de genul “a fi PASTOR este o chemare” si modul in care, foarte des, pastorii sunt amendati, criticati, desconsiderati, contestati fara a se mai tine cont de “chemare”. Nu cumva se manifesta sindromul celor “doua feluri de masuri”?
Personal, subscriu la punctele de vedere ale lui Daniel Brinzei…suntem un popor cu un potential extraordinar dar macinat de un demon al lamentarii si “preocuparii” pentru “capra vecinului”. Fiti binecuvintati!
Teoria ca teoria, dar practica (daca nu ne omoara) ne… dovedeste. Cine sta insa in spartura? Cine a stat, si cine urmeaza..? Cum a fost si cum va fi ?
Agreez cu articolul de mai sus, care practic preia aceeasi tema cu politica facuta de evanghelici la prima adunare a Aliantei Evanghelice din Romania.
Atunci imi amintesc ca in timp ce noi cantam in “fosta pestera de talhari” unde altadata se tineau congresele partidului comunist, delegatia noastra reprezentand 1 milion de evanghelici, in frunte cu fr Iosif Ton si fr Paul Negrut, faceau presiuni de a fi admisi la presedinte Iliescu cu declaratia “ad hoc” a Aliantei Evanghelice noi formate.
Desigur ca fr Ton a fost promotorul formarii acestei organizatii, care l-a ales pe fr Paul ca si presedinte. Imi amintesc foarte clar promisiunea noului lider evanghelic, ca nu-l vom gasi la biroul Aliantei, ci… intre oameni. Pacat ca nu mult dupa aceea fratele a fost invitat la Londra sa devina student al unui institut teologic. L-am intalnit pe fr Paul in 1992, ca invitat special la congresul bianual al organizatiei Crusaders (acum Urban Saints) vorbind despre crestinii din inchisorile Romaniei. La Bucuresti la etajul 10 la apartamentul aliantei, a ramas fr. Nelu Peia sa duca povara aliantei evanghelice, in primul mandat de 4 ani. Organizatia fiind lipsita in tara de liderul ei, nu a mai facut “evangelical lobby” la presedintie. Fr Ton avand SMR-ul, si formarea Institutului Teologic de la Oradea cu recunoasterea acesteia de Ministerul Educatiei, si finantarea noului campus universitar, a lasat drapelul politic al aliantei de 1 milion de oameni, pe seama aliantei..
Ca un detaliu important mentionez, surpriza mea s-a gasesc in biblioteca din castelul unei misiuni crestine din nordul Londrei, la sectiunea Romania, un dosar cu taieturi din ziarele britanice dinaintea revolutiei si dupa despre evanghelicii din Romania, in majoritatea lor cu fr Ton, dar si scurte rapoarte ale primilor britanici care s-au implicat cu evanghelicii romani.
Ce m-a frapat a fost o mentiune a unui fr englez, ca in perioada imediat dupa revolutie, fratelui Negrut ” i s-ar fi propus sa accepte postul de prim-ministru al Romaniei”… Fratele nostru, ar fi refuzat sub motivul ca un guvern cu lider evanghelic cu cei din subordinea sa fosti comunisti, nu ar functiona…
Ce vreau sa zic aici este ca, au fost oportunitati acum 17 ani -care le-am creat chiar noi – dar nu le-am fructificat in sensul… implicarii crestinilor in politica.
Mai toate organizatiile non-guvernamentale evanghelice au in statutul lor precizarea… “apolitica” sau “nu face politica”, sub mentalitatea dinaintea revolutiei ca … crestinii nu trebuie sa faca politica. Se pare ca teama fratelui s-a confirmat prim abdicarea presedintelui Constantinescu, cu 4 luni inainte de expirarea mandatlui sau, sub pretextul ca statul roman este condus de fapt de… structuri mafiote.. (se poate intre-vedea foarte bine asta si prin limbajul vulgar si stricaciunea de la Pro TV si alte posturi, inclusiv radio – ca “farsele lui Buzdugan”).
In Anglia este o emisiune TV -“Songs of Praise” din 1961- cu cantari crestine “comune” evanghelice, realizat de o sora care a militat cu success pentru a se scoate din emisiunile TV a BBC-ului, limbajul vulgar si imaginile indecente.
http://www.bbc.co.uk/religion/programmes/songsofpraise/
Daca la BBC imnurile de Pasti, se difuzeaza in Noiembrie chiar inainte de Craciun, atunci la ei ceva nu este in regula (“Several newspapers have accused the BBC of “tricking” fans of Songs of Praise”) :
http://www.christiantoday.com/article/bbcs.songs.of.praise.faces.further.scrutiny/10116.htm
In America pana acum cativa ani, emisiunile TV erau “filtrate” tot pentru ca pe ecrane sa nu apara vorbe si imagini “stricacioase”. Uitati-va la filmele si documentarele americane de dupa razboi… Chiar si la “I love Lucy”. Exista o morala si un bun simt…
Unde este insa astazi decenta TV romaneasca ? La fostele emisiuni ?
Recent CNN a realizat 3 filme documentare: “God’s Jewish Warriors”, “God’s Christian Warriors”, “God’s Muslim Warriors” in care se arata cum (la crestini) a avut loc implicarea pastorilor si bisericilor in politica americana, astfel ca votul cel mai masiv este dat de… evanghelici.
In timp ce “born-again believers” in America s-au implicat de decenii in politica interna si externa a Statelor Unite, noi evanghelicii romani, inca m-ai discutam daca… da sau nu.. !
Iata ce specifica in mod clar acest “canal de stiri”: “Most Christians are more likely to describe themselves as Christian first and American second, according to a new CNN poll examining religious views in the United States. ”
http://www.cnn.com/2007/US/08/22/gw.poll/index.html
Sa nu uitam prioritatile:
1. God First. (si pt ca aceasta e prima porunca din decalog)
2. apoi patriotismul, sotia, copii, fratii, fratii in credinta (in ordinea care o stabileste fiecare, casatorit sau nu)
Nimic deasupra lui Dumnezeu…
Evreii, Crestinii si Musulmanii fiecare fac politica lui Dumnezeu asa cum cred ei in tara lor. Numai ca la noi la romani avem vorba noastra… “Ca la noi, la nimenea”. Asta si pentru ca liber cugetatorul Ion Iliescu, liderul tuturor romanilor dupa revoultie, a tinut-o mortis … ca noi avem o … “democratie originala”. Si asa si este pana la urma.
In timp ce Jaruzelski in Polonia si-a cerut iertare, regele Simion al Bulgariei a ajuns prim-ministru, noi a trebuit sa ne impuscam liderul… In Cehia revoultia a fost de catifea (ca doar la putere a ajuns un poet) pe cand la noi “Dumnezeu este cu noi” a fost scutul impotriva gloantelor (la putere a ajuns cine si-a planificat, tot un politician comunist). Ca dovada ca noul lider nu face politica lui Cristos, este ca l-a executat pe predecesoul sau in ziua de … Craciun. Romanticii revolutionari au tinut sa sarbatoreasca prin… “tiranul amurit, Cristos s-a nascut..”
La noi de pe timpul fanariotilor, cine a ajuns la putere, si-a facut interesele personale. Idealisti patrioti ca Mihai Viteazu, Alexandru Ioan Cuza, nu au fost pe placul boierilor… Asa ca au “votat” pe cineva cu sange albastru.. care culmea a devenit roman… Asa ca de la Carol I (care si-a vandut castelul si a cladit Peles-ul) si pana la contemporanul Mihai de Romania, Romania a devenit moderna.. ca apoi sa cada in feudalismul comunist sub rusi..
Cum ar fi fost in continuare in Romania comunista, daca catolicul polonez Ioan Paul II nu ar fi facut lobby, cu reprezentantul electoratului evanghelic american pentru.. libertatea a milioane de oameni in Europa ? Reagan ca si actor, si-a jucat bine rolul sau impotriva totalitarismului ateist sovietic.
Desigur ca oamenii de mai sus sunt varfuri de aisberguri.. Dar unde sunt varfurile evanghelicilor romani? Evanghelicul roman de rand, a ajuns sa aleaga intre Ion Iliescu si Vadim Tudor …!
Startul “din pacate” a fost pierdut “pe undeva” ca romanii evanghelici sa fie de “ai casei” pe la Cotroceni..
Nu in totalitate. Pentru car fr Petru Dugulescu a urmat linia politicii evanghelice. Incepand de la implicarea in piata revolutiei din Timisoara (avand tangente cu pastorul reformat maghiar Tokes) nu a fost “votat” in conducerea Aliantei Evanghelice.. asa ca fratele Petru a formulat singur expresia de care are nevoie Romania, luand decizia chiar atunci ca “Isus Speranta Romaniei” sa devina o organizatie… non-guvernamentala… Adica de caritate:
http://isussperantaromaniei.ro
L-am intalnit acum 10 ani pe fr Petru la Biserica din Portland. L-a intrebarea din sala, ce cauta dupa o luna din nou in America, raspunsul sau a fost ca sa faca “lobby” pentru parlamentarii romani la Casa Alba (in ianuarie 1998, nu erau introdusi la Washington DC) in vederea micului dejun cu rugaciune de la Casa Alba si “fund-raising” pentru orfanii de la Recas. Deasemeni fr Petru a initiat grupul de rugaciune printre parlamentarii romani dupa modelul parlamentarilor evanghelici americani. Numai ca la un moment dat a aparut opozitia unor parlamentari ortodocsi, cum ca “tara asta este ortodoxa si..” nu urmam modelul americanilor… sau cam asa ceva… deoarece incepusera unii parlamentari sa devina … baptisti (am avut unul din ei ca si oaspete)
Relatiile dintre ortodocsii (asa zis majoritari – pentru ca milioane nu practica) si evanghelicii minoritari, au cunoscut o apropiere la prima conferinta ecumenica de (la fosta casa a poporului) finantata de evanghelica World Vsion, in care americanii au incercat un dialog si o …convergenta a crestinilor romani. In cele doua zile, preotii ortodocsi au avut surpriza sa stea alaturi pe scaune cu … sectantii si sa schimbe amabilitati si pareri la mesele de pranz. Se parea ca procesul de apropiere incepuse.. Dar la sfarsit arhiepiscopul ortodox a precizat ortododcsilor prezenti, ca … “nimic nu se schimba” chiar daca au… cunoscut pe altii si alte pareri…
Pe de alta parte, cand Alianta Evanghelica a initiat cele 4 emisiuni TV de audienta maxima “Alege Viata” ?? , s-a pripit cand au tiparit brosuri prin care anuntau convertirea a peste 1 milion de romani ca urmare a difuzarii acestora la ore de audienta maxima. Asa ca ortodosii citind negru pe alb ce avea sa se intample.. au facut tot posibilul ca sa… nu se intample. Si nu s-a intamplat pentru ca, au reusit sa mute aceste emisii la ore marginale de audienta. Asa ca numarul evanghelicilor nu s-a dublat, si daca asta are sa se intample, va fi prin evanghelizarea de la om la om, si prin facerea de ucenici prim modelul propriei tale vieti nascute din nou…
Asa cum biserica din Seul nu a crescut peste noapte, ci a fost un proces indelungat, care a … explodat in ultimii ani prin progresie geometrica, si in Romania daca vom fi sau nu la putere, daca vom purta sau nu arma, etc… depinde de “cum intelegem voia lui Dumnezeu in viata noastra”.
Un preot ortodox a tinut sa-mi precizeze, ca la Judecata de Apoi, fiecare “va fi judecat dupa neamul sau”.
Oare cum va judeca Dumnezeu poporul roman?
In diaspora romaneasca, se vede foarte bine cine este credincios practicant si cine nu este deloc. Ar fi interesanta o statistica cu bisericle romenesti din afara Romaniei, formate dupa 1990. Cat de puternic este lobby-ul romanesc din diaspora? Constantinescu a fost pentru voturi la pocaitii din Garden Grove, CA si in America pe romani ii gasesti in biserici, ca sa le reamintesti sa voteze. Cei care nu sunt in biserici, … nu sunt. Practic romanii individuali sau familli izolate, cauta sa se asimileze in tara in care sunt. Fie ca merg la biserici americane, incercand sa fie acceptati (copii lor in mod sigur) fie ca prin casatorie aleg cealalta biserica, ne-romaneasca (deoarece consoarta nu intelege romaneste). Aceste detalii sunt foarfte importante cand vorbim de lobby-ul romanesc, pentru ca acum numarul romanilor care sunt in afara tarii, este comparabil cu cei care au ramas “patrioti in tara lor”.
Daca este sa faci politica atunci cel mai bine e sa o faci in tara ta sau pentru tara ta. Daca vorbesti cu accent limba tarii adoptive, nu prea ai sanse sa ajungi prea sus, ci doar sa… votezi sau sa .. protestezi (daca tot suntem neo-protestanti).
George Enescu, Aurel Vlaicu, Constantin Brancusi, Richard Wurmbrand sau Iosif Ton, au trebuit sa plece din tara lor, si asa vocea romanilor s-a facut mai bine auzita afara. De aceea avem org. “Vocea Martirilor” si Societatea Misionara Romana in UK & US. Si asta nu datorita voturilor romanilor, ci a dedicarii si suferintei personale a unora dintre noi, pentru noi, romanii.
Revenind la ce ne doare… Oare daca tinem mortis sa dam cezarului ce este al cezarului, dam noi oare lui Dumnezeu ce este al Lui Dumnezeu ? “Nimeni nu poate sluji la doi stapani…” Si daca tot ne rugam pe cei inaltati in dregatorii (asa cum ne-am rugat in perioada comunista, ca nu degeaba purtau sabia.., iar azi pentru emanatii revolutiei…) , nu ar fi bine sa fie crestini la putere si nu ortocsi “nepracticanti” si liber cugetatori, care numai voia lui Dumnezeu de a-L iubi pe El si pe aproapele nostru roman saracit, nu o urmaresc, ci doar inavutirea proprie (ca si fanariotii, sa-si umple buzunarele sau sa devina latifundiari) . De ce sa vad mai multe vehicule Hammer in Bucuresti ca in sudul Californiei ?…Romania va ajunge ca o tara din America Latina ? Cu o patura de ciocoi noi si majoriate saracita? Fara o patura sociala mijlocie suficient de groasa, ca sa fie o societate echilbrata?
Dar daca “Dumnezeu este cu noi” dar nu cu puterea !? Nu ne intoarcem de unde am plecat? Oare este intr-adevar Dumnezeu cu noi (sau pentru noi) cand noi insine nu suntem pentru Dumnezeu si poruncile Lui ? Avorturile, traficul de persoane si orfani (chiar si de organe umane), marsurile homo, furtisagurile si furturile de fabrici, ogoare si paduri, structurile mafiote si interlope, abandonarea scolii generale, emigratia datorita promisiunilor electorale mincinoase, goana dupa inavutire, ocultismul si vrajitoria, petreceile si chefurile, justitia tipic romaneasca, umplerea inchisorilor, egoismul dus la extreme… toate astea unde (ne) duc?
Este mult de lucru, si suntem implicati deja in orfelinate, inchisori, media (radio crestin si TV) , si chiar pe internet la YuoTube…
Apar noi pocaiti, dintre fosti drogati… care inteleg sa misioneze pe tineri, pe… limba lor. Iata “Pocaitii la TVR”:
http://www.youtube.com/watch?v=5oZs0r16_oU&eurl=http%3A%2F%2Fbestofyt.com%2Fvideo%2Fpocaitii-la-tvr-1-partea-i
http://winnetou.wordpress.com/2007/03/28/2007-pocaitii-hip-hop-spiritual/
Revenind la lobby si politica. Fiecare credincios roman a facut la vremea sa, “asa cum l-a luminat Dumnezeu”. Am fi dorit ca fratii mentionati mai sus, sa se implice si in politica probabil… Fiecare dintre noi insa, este un rob netrebnic inaintea lui Dumnezeu… In planul Sau, fiecare dintre noi am fost destinati sa facem ce n-i s-a incredintat ca si ispravnici… Unii dintre noi au inteles sa “puna in negot” talantii primiti, si au reusit asa cum se vede (sau mai bine zis cum va vedea Dumnezeu in ziua Judecatii Sale).
Noi nu suntem ceea ce ar trebui sa fim ca si copii ai lui Dumnezeu… Asta nu inseamna sa luam pozitia strutului (cum zice fr Daniel mai sus) ca si cel cu talantul invelit cu grija… intr-un stergar… Daca nu poti face altceva, roaga-te. Daca poti face politica sau lobby… nu uita ca nu tu poti, ci Cel este in tine. Duhul Lui prin noi schimba lumea. Si El a facut prin copii Sai de mai sus, ce s-a facut BUN cu adevarat. Ce am adaugat (de la) noi, parca a umbrit planul Sau cu privire la noi romanii. Dar si greselile noastre, vor fi (sunt) integrate in Voia sa cu privire la… istoria romaneasca.
Noi suntem o natie mica in Europa si in lume. Limba noastra o vorbim doar noi. Ca romanul este crestin de la nastere, se vede in faptele si viata sa ulterioara. Intre destin si liber arbitru, ca si roman, sunt doar o mica rotita in angrenajul fantastic de enorm ce reprezinta omenirea, sub dominatia vremelnica a printului veacului acestuia.
Vom asista la evenimente si mai grozave pe plan mondial, asa cum stim din Apocalipsa. Iar Romania si romanii vor fi tarati de iuresul marilor imperii care ne inconjoara. Vrem nu vrem, suntem deja in Europa cu a constitutie ne-crestina. Avem nevoie in continuare de lideri crestini, care sa influenteze, nu numai de la amvoane, ci in strada, media, tabere, electorat…
Dumnezeu ne-a dus unde nu am visat. O mana de oameni l-au dat jos pe Cuasescu. Iar un milion de evanghelici nu au un partid sau un om in guvern. 2 milioane de maghiari au.
Dumnezeu ne-a dus unde nu am visat. Sa facem politica Lui, ca sa vina imparatia Lui pe Pamant, asa ne indeamna “Tatal Nostru’.
Sa nu mai lasam puterea pe mana necrestinilor, si apoi sa ne plangem ca acestia isi fac de cap, scriind apoi jalbe, petitii sau un manifest crestin.
Sa incepem judecata romanilor cu cei mai buni. Cu cei de la Casa lui Dumnezeu.
Suntem noi evanghelicii romani capabili sa guvernam, sau nu?
Istoria o scriem noi pe Pamant, iar in ceruri sunt pecetluite numele noastre. Ce fel de oameni ar trebui sa fim noi…? Suntem noi pacifisti spirituali, sau luptatatorii lui Dumnezeu cu adevarat, asa cum pretinde CNN ?
(Nu a fost intentia mea sa scriu atat de mult si asa de diversificat. Numai insa o intelegere general ne poate conduce la solutii concrete. Am mentionat mai multi frati pe nume, si fata de toti am respectul fata de inaintasii credintei. Am dat cateva exemple concrete ca si martor la evenimente. Desigur ca alti frati vad diferit de mine. Dar asa am trait si vazut eu pana acum. Intre teorie si practica, cu totii dam examene. Si suntem examinati..)
SAu, daca nu se simte responsabil, de fapt, nu slujeste nici o tabara.
Frate Daniel,
Teoretic si logic gasesc ca fiind pertinete argumentele d-voastara in favoarea inscrierii crestinilor in partide politice. La nivel practic, in Romania, este greu de implementat o astfel de abordare. Unele din cele mai reprezentative nume din societatea civila romaneasca afirma ca nu sunt membrii de partid, dar in acelasi timp au opinii si daca se intampla sa fie de acord cu opiniile unor oameni politici, automat sunt catalogati ca fiind “camarila” lui “X” sau a lui “Y”. Si totusi nu se inscriu intr-un partid. La diferite nivele aceasta abordare se propaga in toata populatia romaniei. De ce? Tocmai din cauza a ceea ce d-voastra ati zugravit intr-un comentariu, ca fiind cauzele “anormalului” din Romania. Da, este “anormal”, si in acest context crestinul “normal” trebuie sa gandeasca de zece ori inainte de a fi membru de partid. Personal, nu consider ca prevederea introdusa in statutul Uniunii, privitoare la statutul pastorilor in politica, este tocmai gratuita, dar, din pacate exista tendinta sa fie interpretata din perspectiva unei culturi organizationale de “tabere”, despre care se tot vorbeste in ultimul timp in Uniunea bisericilor baptiste din Romania. Nu se iau lucrurile la rece in contextul “anormalului” pe care l-ati ilustrat d-voastra foarte bine aici, ci se politizeaza, fie de unii, fie de altii.
Eu inca sper si astept sa vad semne de “unitate”, “transparenta”, “informare”, “deschidere la dialog” reale, asa cum ni s-a spus la Congres. Spun acestea ca un baptist obisnuit, fara functii cultice, care are prostul obicei de a crede ce spun ce-i care-l conduc. 🙂 cel putin pentru prima data, a doua oara devin mai circumspect si a treia oara nu mai cred o iota din ce mi se spune, daca experienta dovedeste ca oamenii spun “doar vorbe”.
Mircea
In Scriptura avem multe cazuri de conlucrare (se poate oare si concomitenta ? posibil) a statutelor “crestin” si “politic”. Cred ca, din punct de vedere teoretic, se poate si una si alta, fara sa se contrazica. Dar cred, de data aceasta mai mult decat teoretic, faptul ca cele doua sunt si incompatibile.
De ce? Cum asa?
1. Datorita mediului politic roman, care e predominant imoral, in ciuda unor mici “insule” de moralitate in interiorul fiecarui partid;
2. Datorita valorilor care sunt impuse de Uniunea Europeana; un crestin, om politic nu are dreptul sa deschida gura impotriva “liberului arbitru” al celui/celor care aleg sa fie homosexuali etc etc – daca o face, partidul se dezice de el si se ajunge la demitere;
3. Datorita faptului ca puterea corupe (a ajuns axioma – avem si exemple biblice);
4. Datorita intereselor personale a omului politic crestin;
5. Datorita mentalitatilor “turmei” pastorite de omul politic crestin (pastor);
6. Datorita suspiciunii la care e supus/careia trebuie sa-i faca fata din ambele “tabere”.
Cred ca e suficient sa streseze orice om.
Daca nu este stresat, impovarat, in dilema, atunci slujeste o singura tabara.
Care?
“Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte
si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui.”
LUCA 2:14
Draga Daniel
Am scris mai mult pentru ceilalti, nu pentru tine. Stiu ca ai dreptate in fondul problemei. Imi aduc aminte insa de cineva care predica din expresia “taina faradelegii a si inceput sa lucreze in fii neascultarii, trebuie numai ca cel ce o impiedica sa fie luat din cale” (citez aproximativ) si dansul spunea ca acest “acela” care-i sta in cale s-ar putea sa fie “Duhul Sfant care locuieste in cei credinciosi” si se manifesta ca un fel de agent care impiedica acum stricaciunea generala. S-ar putea ca si dansul sa aibe ceva dreptate. (Nu sunt ironic! Cateodata mi-e teama ca ceea ce scriu nu poarta si intonatia corecta si poate da nastere la neintelegeri).
Frate Brinzei,
Imi dau seama ca am scis cum n-am gindit. Ce vreau sa spun este ca noi ca si crestini nu putem forta pe nimeni sa fie moral. Majoritatea oamenilor nici nu mai cred ca exista un standard de moralitate. NOI STIM. Si am vrea ca sa ne folosim numarul mare sa-i fortam si pe atei sa faca ca noi. Dar nu asta o sa-i determine sa ne urmeze ci viata noastra traita “in lumina”.
Cred ca ma cunoasteti destul de bine sa nu va inchipuiti ca as prolifera o agenda liberala. Cresterea pe care am primit-o nu mi-ar permite asa ceva. Recunosc ca am folosit un slogan popular insa eu intentionam sa-l folosesc in alt context.
Draga Daniel Buda
Respect si indragesc contributia ta pe acest blog.
Vreau insa sa nu te las sa perpetuezi un slogan liberal: moralitatea nu se legifereaza!
De la cele zece porunci si pana la oricare sistem legal din oricare tara, moralitatea SE legalizeaza! Intreaba-i pe cei ce umplu astazi puscariile …
Macar la suprafata, toate societatile impun respecatrea unor postulate crestine ca adevarul, respectul proprietatii altuia, restrangerea insultei, interzicerea poligamiei, calomniei, etc.,
Iarta-ma ca te contrazic, dar acest slogan a ajuns sa fie preluat fara o analiza corecta pana si in mediile evanghelice. Nu este bine si nu este adevarat. El vrea doar sa interzica publicarea “moralei crestine” in Agora publica.
“Ca raspuns la intrebarea ta (”Daca sarea isi pierde gustul cum si-l va recapata?”) am si eu o intrebare: Daca sarea cu gust e inchisa bine, la intuneric, in dulapul din bucatarie, intre alte recipiente cu mirodenii, crezi ca are vre-un efect? Sarea nu functioneaza decat daca este aruncata in ciorba.
Hadeti sa fim mai pragmatici!”
Ma intreb daca a fi sare inseamna sa fi activ politic (mai mult decit sa votezi). Ai putea spune ca a fi sare include si politica. Nu stiu in Romania dar in Statele Unite compromisul enumarul unu in politica. Intotdeauna va trebui sa promiti un neadevar ca sa fii ales. Iar ca si grup (de exemplu evanghelicii di America) isi fac mai multi dusmani care considera ca li se baga moralitatea pe git. Adevarul e ca moralitatea nu va fi niciodata legislata ci exemplificata.
Pentru Iulian: Bine ai venit. Cred ca daca greseala a fost pe Internet, reparatia trebuie facuta tot pe Internet.
Raspuns pentru Cristi Botezatu,
Nu sunt de acord cu analogiile tale. Sunt prea… spirituale. Cum poti sa spui ca Dumnezeu face…lobby? A face lobby inseamna sa lupti cu argumente, cu subterfugii, cu smecherii uneori pentru o cauza. Dumnezeu face ce vrea, cand vrea, cum vrea. Dumnezeu nu face lobby. Iar daca ar fi sa accept acesta analogie stramba, as putea sa spun ca Dumnezeu, in dorinta lui de a face lobby, ar avea nevoie de oameni ca s-o faca. Cine crezi ca ar fi cei mai bine pregatiti in acest sens? Eu cred ca noi, credinciosii. Noi suntem cei care cunoastem cel mai bine “platforma program” a lui Dumnezeu, si tot noi suntem cei care ne dorim cel mai mult sa se implineasca. Apoi chiestia cu ziarele… Daca ar fi sa ne luam dupa tine ar trebui sa ne culcam cu totii si sa visam ca am ajuns in rai. Sa fim seriosi, inca traim aici pe pamant si inca avem structuri sociale, si politice. Suntem obligati sa participam la ele, chiar daca nu ne place. N-avem incotro pentru ca inca suntem pe acest pamant in aceasta lume scricata. Ziarele si publicatiile in care sa se faca cunoscute ideile crestine sunt foarte importante. Una dintre obligatiile noastre cele mai importante este sa facem “lobby” intre necrestini. Care crezi ca ar fi cea mai eficace metoda? Eu nu spun ca cei care citesc o reclama crestina intr-un ziar vor fi mantuiti, insa este foarte posibil ca acea reclama sa fie punctul de pornire pe calea manturii lor.
Ca raspuns la intrebarea ta (“Daca sarea isi pierde gustul cum si-l va recapata?”) am si eu o intrebare: Daca sarea cu gust e inchisa bine, la intuneric, in dulapul din bucatarie, intre alte recipiente cu mirodenii, crezi ca are vre-un efect? Sarea nu functioneaza decat daca este aruncata in ciorba.
Hadeti sa fim mai pragmatici!
textul pe care l-am pus era copia unei hotariri vechi de citeva luni(martie sau aprilie) a Comunitatii Baptiste din Vest. Textul, in formularea lui, sunt de acord ca poate fi amendat sau imbunatatit dar, dorea sa reglementeze un fel “manifestarile baptiste pe internet”…ca tot vorbim de politica ideea era daca se aplica tuturor acesta hotarire sau nu. daca hotarirea unui for religios trebuie ascultata de toti sau selectiv. de-alungul vremii s-a vazut mereu ca bisericile evanghelice, la conducerea lor, se miscau precum partidele politice din tara…nu e vorba de membership ci ca manifestare a conducerii…cam fiecare cult a avut modul PSD, PNTCD, PD, PL, etc.
interesant in contextul separarii sau nu al bisericii de stat, mi se pare ce s-a hotarit recent in Romania, Biserica Otodoxa fiind consultata in elaborarea unor legi sociale…dar asta e alta problema noi suntemocupati prea mult cu ograda noastra sa putem reactiona sau raspunde pozitiv la ce se intimpla in tara…
Cred ca noi crestinii ar trebui sa cautam metode alternative de a ne implica in viata sociala si deci de a face politica. Inregimentarea intr-un partid impune – cel putin aici, in Romania – limitari si compromisuri pe care un crestin n-ar trebui sa si le asume. Nu cunosc foarte bine situatia din State insa in Romania domeniul politic se confunda, din pacate, cu o forma a prostitutiei; a pasi pe acest teren minat implica riscuri majore si deci impune un nivel inalt al caracterului din partea celor in cauza. Trecutul demonstreaza ca un astfel de caracter a lipsit in cazul politicienilor crestini care s-au comportat mai mult ca politicieni decat ca niste crestini care au invatat sa raporteze temporalul la eternitate si valorile lumii la acelea ale imparatiei (imi vine in minte acum cazul pastorului Dugulescu – este atat de notoriu incat nu cred ca mai conteaza aceasta nominalizare explicita).
Presupunand ca vom trimite crestini in parlament, acestia vor trebui sa dea socoteala comunitatii de credinciosi ale carei interese se presupune ca le apara, si nu unui partid care nu impartaseste valori crestine.
Nu sint de acord, cu Mircea, ca “sunt destui crestini (dintre ortodocsi, baptisti, penticostali, crestini dupa evanghelie, etc. ) care fac politica sau afaceri in Romania”. NU SINT DESTUI. Din mai multe motive. Unul ar fi lipsa de cultura politica. Care se dobindeste in timp, precum cultura religioasa, cultura muzicala sau cultura economica.
Sunt pentru prima data pe acest site si va spun(in scris, nu verbal) un bun gasit! Si… daca nu va suparati imi permit sa particip si eu la acest topic furtunos dezbatut pe unele site-uri crestine (oare asa sa fie!?)
In raspunsul de mai sus(Raspuns pentru artzar) a-ti spus:
“Cele gresite in particular, trebuie rezolvate in particular, dar cele gresite in public trebuie rezolvate in public (1 Tim. 5:20).”Cum vedeti d-voastra problema “in public”? Mi se permite sa extind acest “public” la intenet?
Si pentru “V-A”:Poate un inginer fi spiritual? Sau un economist? Sau un mecanic? Sau…? Nu cumva si acestia slujesc la doi stapani?
Doresc multa sanatate tatalui d-voastra.
Cine este credincios in cele mici va fi si in cele mari. Noi poate de aceea nu concepem sa avem frati (mai putin pastori) implicati in politica, pentru ca ii vedem asa de nestatornici in lucrurile mici. Asa este. Dar daca ne uitam in bilbie: Iosif a afost credincios in cele mici (temnita, la Potifar) nu a fost o problema sa fie si ca prim ministru. Apoi Moise a fost asemantor, Estera, Neemia, Daniel, Cei trei prieteni ai lui Daniel, Mardoheu, Isaia, Natan. Toti acestia au fost intr’un mediu cum il numim noi astazi “politic” si adesea mult mai corupt, ocult si nociv decat avem noi astazi in romania. Ganditi-va ce era pe vremea lui Iosfi (o multime de idoli) sau pe vremea lui Daniel (asemenea), Ce cauta un sfant al lui Dumnezeu intre ei? Astai buna! Sa fiti siguri ca nu umbla sa cerseasca interesele poporului lor acolo. (unii doar asa vad rolul pocaitilor in politica) El slujea pe Dumnezeu si de aceea avea izbanda, nu cred ca Daniel si ceilalti erau vicleni, isteti (in felul lumii). Noi avem o problema, pe undeva in sufletul nostru multi credem ca ai succes daca esti: viclean, istet, smecher, etc. Este fals si gandim gresit. De aceea avem blocaj pe linia asta. Daca noi tot nu concepem lucrurile acestea “politice” atunci trebuie sa spunem ca acestia amintiti mai sus nu sunt corecti au gresit in fata lui Dumezeu, ori biblia ne invata invers. Daca ne uitam la pocaitii din Coreea de sud, Africa, sau inaintasii nostrii (intr’un fel ) Luther, Calvin, ce ar fi realizat ei daca s-ar fi ferit de oamenii din stat in vremea lor, cred ca erau si mai rai ca cei din zilele noastre. Trebuie sa credem ca Duhul lui Dumnezeu poate faca un om si astazi sa capete trecere in fata autoritatilor noastre “atat de extraordinare si sus puse”, cum a facut’o de atatea ori in biblie si istorie.
Scuze daca am scris mult.
Un om politic nu poate fi si om spiritual. Religios poate fi, dar nicidecum spiritual. Duhul Sfant nu face politica. Iar omul spiritual nu poate slujii la doi stapani, decat lui Dumnezeu. Omul politic vedem foarte bine ce face in zilele noastre, el poate slujii/insela/folosi/mintii pe toti cu care are de-a face, dar nu pe Dumnezeu si pe oamenii Lui spirituali care au lumina si intelepciunea de sus nu cea lumeasca si draceasca.
Un om spiritual nu se poate unii si nu poate avea nimic in comun cu cei care se prefac a fi spirituali pentru anumite scopuri si functii. El simte interesul si fatarnicia celor care se prefac si nu sta in preajma lor.
Cine crede ca slujeste la doi domni se inseala singur!
http://groups.yahoo.com/group/strajerul/message/196
Raspuns pentru Mircea
Fiecare din noi facem un anumit gen de politica, fie ea si numai “politica strutzului” …
In mod teoretic, viata social-administrativ-economica a unei tari este reglata de activitatea partidelor (in orice tara democratica). A face parte dintr-un partid este prin urmare o incadrare normala in viata publica. Asa cum avem indatoriri monetare (impozite), avem si indatoriri civice fata de societatea in care traim.
Ca si crestini, suntem o intersectie intre temporal si etern, intre Biserica si societatea civica. Avem datorii si activitati in ambele sfere si in ambele trebuie sa manifestam ceva din caracterul crestin pe care-l avem.
Suna simplu si frumos (si asa si este pe alocuri), dar lucrurile se complica in vremuri tulburi. Nu uita insa ca Pavel a stiut sa spuna “va este ingaduit sa bateti un cetatean roman?”, facand prin aceasta apel la ordinea in care era si el un om cu anumite drepturi si privilegii.
Cred ca “anormalul” din Romania este datorat trecutului nu prea indepartat care a produs deformatii de lunga durata. Sub comunism, tara era condusa de un Partid unic (PCR). In el au fost promovati cei “cu pregatire, deosebiti, intelepti si priceputi” (si trebuie sa recunosc faptul ca unii dintre ei chiar asa au si fost), impreuna cu o sleahta intreaga de profitori ipocriti, lepre prefacute, secaturi si “baieti isteti”. In Romania ne-am obisnuit ca “in partid” sa fie numai o minoritate care conduce (nu cred ca totalul membrilor de partid a depasit vreodata cifra de 4-6 mlioane din totalul de peste douazeci). Majoritatea a fost considerata atunci “o turma tembela de needucati”, o masa inerta careia i-a fost interzisa orice initiativa sau pozitie civica. Oricine nu se alinia cu minoritatea “partidului unic” era socotit automat “dusman al poporului”. Aceasta realitate a lasat o anumita “definitie” i subconstientul colectiv al romanilor. A fi “membru de partid”, nu era si nu este nici astazi socotit ca un “lucru curat” pentru un crestin. Oricine se inscrie in partid este banuit ca este “ca cei de altadata”.
Daca aceasta atutudine se va permanentiza, Romania este condamnata sa ramana tara unei colectivitati “de turma”, condusa doar de “smecherii care s-au trezit primii din amorteala” sau de “smecherii care au mostenit puterea” de la parintii lor. Ar fi trist …
In America, primul lucru pe care-l facem dupa ce luam cetatenia este sa ne inscriem intr-un partid. Fiecare roman-american vrea sa voteze si sa participe ca “cetatean” la definirea mediului in care traieste “colectivitatea” sociala. Nu cred ca sunt prea multi romani care sa fie apartinici.
Raspuns pentru artzar
In ce priveste “Hotărîre privitoare la internet!” … Eu spun ca depinde ce se ascunde in cuvintele folosite. Defaimarea este condamnabila. Ce se intelege insa prin “defaimare” ?
Daca cineva spune ceva neadevarat despre ceva sau cineva este defaimare.
Daca cineva spune ceva despre cineva i sfera publica si nimeni n-ar trebui sau n-ar avea dreptul sa afle, cred ca este iarasi defaimare.
Cele gresite in particular, trebuie rezolvate in particular, dar cele gresite in public trebuie rezolvate in public (1 Tim. 5:20).
Internetul poate amplifica glasurile noastre foarte mult, facandu-le sa fie auzite foarte departe. Cineva spunea insa ca ar trebui sa vorbim numai daca putem imbunatati cu ceva … tacerea. Mie unul mi-a placut aceasta idee.
Ceea ce ne-ati scris despre politica facuta de membri biserici din America este O.K. si nu am nimic cu membri simpli in ce priveste politica. Insa, tinand cont de contextul politic actual al Romaniei, statutul de pastor nu este nicicum in concordanta sau nu are nici o afinitate fata de o cariera politica. Si cred ca este esentiala chemarea de pastor. Subscriu la comentariile de mai sus privind preocuparile pastorilor in afara de biserica sau oarecum in paralel.
Stati linistit, frate Daniel, nu toti gandesc ca mine. Sunt destui crestini (dintre ortodocsi, baptisti, penticostali, crestini dupa evanghelie, etc. ) care fac politica sau afaceri in Romania. Uneori fac de amandoua in acelasi timp.
Vreau sa va intreb ceva: Un crestin ar trebui sa respecte legile statului care reglementeaza un anumit domeniu in care-si desfasoara activitatea? Bineinteles , daca respectarea acestor legi nu-l face sa incalce legile lui Dumnezeu. Ganditi-va la aspecte privitoare la impozite, relatii angajator – angajat, utilizarea programelor soft, constructii de imobile, licitatii publice, etc.
Nu plecam nicaieri, ramanem aici, cel putin asta am ales unii dintre noi, si ne luptam ca intr-o buna zi crestinii sa poata face in Romania si politica si afaceri fara compromisuri.
Spuneti-ne trei motive pentru care e bine ca un pastor sa fie membru de partid in conditiile in care nu ar ocupa nici functii de conducere in partid, nici alte pozitii politice de genul primar, senator, cosilier judetean, etc. ? Nu uitati ca in general pastorii romani, pe langa faptul ca sunt pastori, multi predau la liceu sau facultate, au functii de conducere la nivel de comunitate sau uniune, sunt presedinti de fundatii si membrii in mai multe borduri de conducere la diverse organizatii, mai nou studiaza si la doctorat, etc. Cum ramane cu “consacrarea catre lucrare” ? Cate lucrari poate face un singur om, in parlel, ca pentru Domnul?
Nu stiu cum e in America, dar in Romania nu e deloc simplu sa fii crestin, cu atat mai mult daca esti membru de partid sau faci afaceri. Bineinteles ca prin credinta poti fi orice te cheama Domnul sa fii, daca esti oricand gata sa dai socoteala de ceea ce esti si de ceea ce faci in Cristos.
Frate Daniel,
de ce oare nimeni nu vorbeste despre asta? sa fie anulata de o alta “recipisa”? nu stiu, doar ma intreb…
Hotărîre privitoare la internet!
Saturday, March 24th, 2007
La propunerea fratelui pastor Gheorghe Pădure, Adunarea generală a comunităţi, în şedinţa din 24 martie 2007 a luat hotărîrea de a face front comun împotriva celor care se dedau la defăimare în spaţiul public, defăimarea membrilor care fac parte din bisericile noastre şi defăimarea bisericilor şi instituţiilor care aparţin cultului baptist.
În cazul în care un membru indentificabil din una dintre bisericile care fac parte din comunitatea noastră va practica atacul la persoană şi va încălca modalitatea biblică de rezolvarea a conflictelor, scotînd vorbe defăimătoare pe internet sau în ziare sau pe posturile de televiziune, biserica va trebui să aplice disciplina biblică asupra acelei persoane. În cazul în care aceasta nu o face, se va sesiza departamentul de pastorală al comunităţii.
Daca crestinii din Romania nu fac politica si nu fac afaceri, ce le mai ramane?
Nu vedeti ca este ceva nenormal in situatia aceasta? Daca in toate tarile ar fi la fel ce-ar mai ramane din viata noastra? Singura solutie este o retragere in “viata monahala” ? Sa fie vorba doar de o situatie trecatoare sau de o mentalitate care trebuie schimbata?
Cum de nu poate un crestin sa fie si pastor si membru unui partid? Inteleg ca este neindicat sa ocupe o functie care i-ar rapi din consacrarea catre lucrare, dar … nici membru?
Aruncam Romania “la caini” si plecam in strainatate? Ne autoexilam in propria tara?
Mihai Damian ai pus punctul pe “i”. In timp ce citeam comentariile de mai sus ma gandeam sa scriu ceva similar cu ce ai scris tu. Nimic nu e nou sub soare. 🙂
Daca Dumnezeu ti-a dat dar si chemare de pastor cum ai putea sa fii membru de partid si s afaci politica in felul acesta? Sigur ca toti facem politica, dar una e sa o faci ca simplu cetatean siuna e sa o faci ca membru de partid. Eu unul nu inteleg logica in care cei care au daruri si chemare la slujbe de presbiteri in biserica (pastori, evanghelisiti, invatatori, apostoli, prooroci) ar putea fi si membrii de partid…… la fel cum nu inteleg cum aceiasi persoana poate fi in acelasi timp profesor, pastor, manager de organizatie parabisericeasca, etc. Sigur ca poate ave ao persoana mai multe daruri, dar totusi …..
Cred ca sunt crestini care au dar si chemare sa faca politica, dar nu o politica dupa chipul si asemanaraea lumii. Un astfel de crestin isi da demisia in momentul in care e nevoit sa faca compromisuri de la legea lui Dumnezeu.
La fel cred ca poate face un crestin politica in Romania cum poate face si afaceri. Am un prieten care cand vine vorba de oameni de afaceri crestini in romania zambeste si spune: “Om de afaceri crestin? Nu se poate. In Romania ori e om de afaceri, ori e crestin.” 🙂
Domnul sa ne lumineze pe fiecare sa ne intelegem darul si sa stim la ce ne cheama Domnul.
Este prima dată cînd scriu pe vreun blog, si… nu le am cu asta!
Eu personal cred că atunci cînd vorbim de PĂSTOR vorbim de o chemare divină la această slujbă – adică o chemare mai înaltă decît cele pămîntesti.
Deci, esti chemat să fii păstor, fii păstor. (PUNCT)
Esti dotat si simti că esti chemat să faci politică, fă politică.
Împăratul David n-a putut fi si cioban în acelasi timp. Sau una sau alta.
Asa am învătat eu.
Mihai Damian
De ce ar trebui ca marturia personala si cea politica sa fie diferite sau concurente? Anglia n-ar fi astazi Anglia fara crestinii care au slujit-o de-a lungul secolelor in structurile statale. La fel si celelalte tari europene, ca sa nu mai vorbim despre America!
@Cristi Botezatu – agreez din toata inima cu ceea ce ati scris. Fantezia noatra de paminteni e ca cu cit ne umflam penele politice ca evanghelici cu atit vom avea mai mare influenta in politica. John MacArthur spunea ca vizitase cu niste oameni suspusi la Washington si il implorau sa vorbeasca impotriva “crestinilor politicieni” care mai mult inervau opozitia si ii intorceau si mai departe de Hristosul pe care incercau “sa-l apere”. Oare credem ca flexindu-ne muschii ii vom imbuna pe cei din opozitie? Doar traind exceptional o viata crestina vom face o diferenta in lume. Ca grup politic putem sa facem o lege pro-crestina dar asta nu va schimba nimic. Dumnezeu are toate lucrurile in mina lui.
Cristi Botezatu, personal mi-as dori sa vad cat mai multi crestini de-ai nostri in politica, (nu pastori, ar fi mai multe de discutat aici) sunt de acord in ce ai zis de coruptia si compromisul din politica de azi, dar poate ca tocmai acesta este motivul, cei bolnavi au nevoie de doctor, sau in intuneric trebuie sa fim lumina, sare, etc. Insa eu cred ca daca un crestin evanghelic se implica si el nu se dovedeste a fi o marturie buna, atunci mai bine sa n’o faca. Este nevoie sa fi ca Daniel in Babilon, om al rugaciunii, s.a. In coreea de sud nr evanghelicilor in partid creste, si Domnul ii binecuvinteaza ca si natiune, ma refer la mentalitate biblica. In fine, nu spun toate acestea din spirit populist: “Hai sa ne auda si pe noi cineva!”, ci dintr-o obligatie spirituala fata de natiune sau oameni.
Marturia in poporul evanghelic este foarte importanta intradevar, multi se plang ca nu au exemple, daca ar fi cativa frati, as spune “de sacrificiu” cred ca ar ridica moralul intre pocaiti.
Frate Branzei,
Da, si eu cred ca nu e o problema daca pastorii/crestinii fac (si) politica. Sint surprins (si nu in sens negativ) sa aud ca romanii crestini din America se implica si la acest nivel.
Sincer, eu prefer un pastor angajat in viata politica a tarii unuia care face politica eclesiala. Ultima sintagma ar trebui sa aiba o conotatie negativa (desi liderii nostri se mindresc cu ea). Sa stiti ca in Romania, politica eclisiala prevaleaza asupra spiritualitatii (tare as vrea sa ma contrazica cineva in aceasta privinta si sa imi dovedeasca faptul ca ma insel).
[in paranteza va spun ca “ograda” mea este: http://danielfarcas.wordpress.com/%5D
Frate Daniel,
eram pe blogul lui Aurel Mateescu (http://aurelmateescu.wordpress.com/2007/09/29/pastorul-si-politica/) intr’o discutie pe tema politica – pastorala. Atunci el ne-a dat legatura la blogul dv. Am fost atins de posibilitatea pe care noi o avem acum de a ne manifesta pe blog in romania. Cred ca mai multi frati de aici, sunt inca sub prejudecata ca internetul e ceva rau in esenta, si pierd mult din cauza aceasta, eu cred ca Dumnezeu ne-a dat in zilele din urma o unealta mare cum este acest mijloc de a comunica in masa de oriunde, oricine catre oricine. Am auzit ca va veni vremea cenzurii si pe net, dar pana atunci Domnul sa ne ajute sa facem ce ati zis dv cu “blogul colectiv”. Cu ocazia topului celor mai mari romani, s-a simtit forta mobilizatoare a evanghelicilor. Trebuie sa vada lucrul acesta isasi evanghelicii, atunci ei vor putea sa faca “plitica lui Dumnezeu” in Romania, stiu ca sunt oameni de valoare care asteapta probabil sa fie treziti aici in Romania. Domnul sa ne ajute. Sa fiti binecuvantat!
Da-mi si mie adresa “ograzii” tale. Multumesc frumos pentru tot.
Daniel, as incerca sa raspund unora dintre intrebarile pe care le pui:
La punctul 4 intrebi: cine face lobby pentru evanghelicii din Romania? Cu riscul de a fi taxat drept darbyst, cred ca “lobby”ul de care au nevoie evanghelicii romani, dar si cei de aiurea, este cel divin. Dumnezeu face lobby pentru evanghelici, pentru “turma mica” pe care Hristos a lasat-o in lume.
Intrebi unde se publica punctul nostru de vedere? Parearea mea este ca publicatia cea mai citita este viata credinciosilor. Daca marturia personala lipseste, daca standardul moral al evanghelicului decade, ajungand ca in cazul semnalat pe blogul lui Patratosu, sa fie dictat de utilitate, atunci am pierdul aceasta publicatie, si degeaba umblam dupa alti purtatori de cuvant sau lobby-sti. “Voi sunteti lumina lumii, sarea pamantului” ne-a spus Hristos. De ce ne trebuie neaparat ziare? Am vazut pagini de ziar cumparate pentru reclama crestina si, intamplator sau nu, alaturate unor pagini aproape obscene. Cumparam pe bani multi spatiu la televiziuni, ca sa ne “dam pe sticla” si emisiunilor noastre li se alatura unele deocheate. Marturia personala este cea mai ieftina, dar si cea mai “scumpa”.
Intrebi, apoi, daca membrii bisericilor trebuie sa faca politica? Dumnezeu sa aiba mila si sa dea putere evanghelicilor implicati in politica partidelor din Romania, dar experienta de cativa ani incoace ne arata ca pierderile sunt mai mari decat castigul, daca e sa judecam simplu si pragmatic. Pastorii implicati in politica s-au uzat, ca sa nu spun altfel. Poate undeva, la nivelul cel mai de jos al politicii, la nivel local, in sate, in comune, s-ar mai putea face ceva cu implicarea evanghelicilor. Dar ascensiunea in politica, catre zonele mai reprezentative, presupune, cel putin in Romania, compromisuri cu carul. Daca inainte de 1989, multi crestini de-ai nostri ajungeau in pozitii cat de cat importante in urma unor compromisuri serioase (activism in Partidul Comunist, colaborarea cu securitatea etc.), nici azi lucrurile nu stau altfel. Mi se pare ca dupa aproape doua decenii de la cele petrecute in 1989 se cuvine sa fim ceva mai lucizi.
Inchei si eu cu o intrebare: Daca sarea isi pierde gustul, cum si-l va recapata? Sa fie implicarea in politica raspunsul? Personal, nu cred.
Frate Branzei,
Problema politicii şi a partidelor politice este aici un pretext. Nu vedeti ca se lucreaza cu jumatati de masura? Problema reală este „politica eclesială”, interesele politicianiste.
Scriptura şi Mărturisirea de credinţă sînt călcate în picioare în numele unor interese de grup. Dar Dumnezeu va face dreptate!
Nu ştiu dacă cineva va face un blog creştin colectiv, dar este clar că Adunarea Generală a bisericii s-a mutat în virtual, acolo unde toată lumea are acces, inclusive cei cărora le pozăm în sfinţi. Am scris şi eu (în ograda mea) despre asta, în ultimele zile.