(Cu Pavel Nicolescu la înmormântarea fratelui Liviu Olah)

M-a sunat fratele Pavel Nicolescu ieri și mi-a lăsat un mesaj. L-am sunat înapoi astăzi cu emoție și cu teamă. Mi-era frică să nu aud ceva rău de la celălalt capăt al firului.

Pentru generația mea, Pavel Nicolescu a însemnat un ,,haiduc“ ideologic, un ,,outlaw“  din temuta junglă comunistă. Pentru mine dânsul reprezintă o atracție și pe alt plan. A citit probabil mai mult decât orice alt român aflat în viață și este o enciclopedie ambulantă. Glasul lui este ca un robinet întotdeauna deschis, de la care te poți aștepta oricând la afirmații ,,excepționale“.

,,Alo, am vrut să văd ce mai faci? N-am uitat că ai fost unul din cei care au avut curajul să lupte cu nedreptățile de la Seminarul Teologic din București. Au scris alții despre tine într-o carte pe care am citit-o zilele astea.“

I-am răspuns ,,amestecat“: ,,Am încercat să facem și noi ceea ce trebuia. Dumneavoastră ați făcut ce trebuia. Ne-am luat după dumneavoastră …“

A trecut scurt, caracteristic, la un alt subiect:

Nu-mi spune ,,Sărbători fericite !? Nu este cel mai bine așa. Traducerea noastră este înjumătățită. De fapt, în limba engleză și în original, acolo unde scrie românește ,,fericit“ este de fapt ,,binecuvântat“.  Nu există Muntele Fericirilor, ci Muntele Binecuvântărilor.

Fericirea o poate da numai Dumnezeu. Lazăr a ajuns binecuvântat și bogatul nemilostiv a ajuns ,,nenorocit“ în locul nefericirii veșnice …“

Omul acesta ,,nesupus“ nimănui, pe care nici temuta Securitate n-a reușit să-l facă să asculte de ea, a terminat convorbirea noastră cu o glumă:

,,Cum stai cu soția? Asculți sau nu asculți de ea? Eu am învățat de mult s-o ascult și acum este bine.“

M-am liniștit. Temerea mea dinaintea convorbirii s-a dovedit neîntemeiată. Și sora Rut și Pavel Nicolescu sunt ,,bine“, … adică ,,binecuvântați“.

Am crezut că vreți să știți și voi asta.

Categories: Amintiri