Am citit mai întîi articolul lui Teofil Stanciu, apoi articolul lui Dorin Mureşan. Nu intru cu dînşii în polemică (în general sînt de acord cu multe dintre observaţiile deja expuse), doar vreau pe scurt, fugitiv, şi fără prea multă scobire în groapa cu teologie, să aduc în discuţie şi  alte chestiuni.

Pentru început mă preocupă mai ales o nelinişte ciudoasă de genul “păi vedeţi, bă, sîntem oricum nişte proşti”, nelinişte blocantă, paralizantă şi care … se înţelege … nu e bună :).