(editorial Cireșarii)

Atenţie! Rândurile ce urmează sunt presărate cu şuruburi. Se recomandă citirea lor cu ochelari de protecţie sau, în caz că nu-i aveţi la îndemână, păstraţi distanţa corespunzătoare… nici prea aproape să vă scoateţi ochii, nici prea departe să ieşiţi din cameră.

Se spune că principiul şurubului a fost descoperit de matematicianul şi fizicianul grec Arhimede care a trăit între anii 287-212 î.Hr. Astăzi o maşină automată produce până la 300 de şuruburi pe minut, suficient încât să înlocuiască sârma din gardurile româneşti, dar insuficient încât să înlocuiască sfânta tradiţie… pentru că la noi eterna sârmă face parte din tradiţie. Dintre o sută de porci europeni, după ce poţi să-ţi dai seama care-i porc de Carpaţi şi care nu? Simplu… după sârma din nas, ceea ce-i o dovadă a libertăţii. Porcii din Germania care cresc cu chimicale înconjuraţi de betoane, nici nu au nevoie de sârmă în nas. Pe când porcul românesc, care se desfăşoară liber prin grădini, atlet şi plin de optimism are nevoie de o sârmă în rât pentru a nu-şi băga nasul unde nu-i fierbe oala. În libertate poţi cu uşurinţă să distrugi grădina, familia aproapelui de aceea nu ne-ar strica nici nouă o sârmă în nasul curios şi degrabă adulmecător prin cratiţele altora.

Datorită lui Arhimede putem să prindem uşile în şuruburi, farurile, prizele, pedalele, gurile soacrelor, antenele pe blocuri.

Se prea poate ca şurubul să fi fost descoperit încă de Tubal-Cain, părintele metalurgiei, dar lanterna omului modern nu bate până acolo. Oricum, încă din Geneza, Eva s-a înşurubat din prima în inima lui Adam şi amândoi s-au deşurubat din Eden, din Dumnezeu, înşurubându-se în mintea lor păcatul cu şurubelniţa Satanei.

Inginerii Turnului Babel, pe care tind din ce în ce mai mult să cred că-i chema Gheorghe şi Vasile datorită faptului că numai noi, românii, drept pedeapsă conjugăm verbele altora… ei au vrut să înşurubeze turnul din cărămizi lipite cu smoală, în cer. Au vrut să înşurubeze materialul în imaterial, efemerul în etern, trecătorul în peren şi asta de capul lor, fără Cristos liantul perfect între cer şi pământ, între tenebrele timpului trecător şi infinitul. În El să ne înşurubăm murirea să devină nemurire. Dar cei cu Turnul Babel au avut un ideal net superior, ei vroiau să atingă cerul pe când omul modern are ca ideal înşurubarea în canapea, în lux, în lejeritate, în lenevie, în şmecherie.

Idealurile au scăzut, puţini sunt cei care îşi înşurubează capul în cărţi de dragul cunoaşterii. Nu mai e setea de cunoaştere, ci goana după diplome care să-ţi dea poziţii, bani cu care să umpli frigiderul. Astă-i idealul! Asta-i evanghelia care se propovăduieşte! Frigiderul plin. Să-l umplem cu pământ dacă ţinem neapărat să fie plin. Geniul lui Eminescu ne încântă, dar nu şi nucile pe care le mânca de foame şi sărăcia în care trăia.

Ca şi creştini trebuie să fim lumini. Nu flăcări palide de firave lumânări care se sting cum suflă un pic necazul, ci becuri înşurubate în dulia Duhului Sfânt arzând mereu de-i zi, de-i noapte în viaţă.

Dani Surducan

Categories: Articole de interes general