Priveghi – duminică, 24 mai 2015, 18.30, la Biserica Baptistă Emanuel din Oradea

Înmormîntare – miercuri, 27 mai 2015, 14.00, la Capela Orășenească

http://www.facebook.com/adiema.ban

De la Florian Guler: 

In urma cu 10 luni am fost in Romania la Baile Felix. Intr-o seara doi prieteni de la Arad au venit la noi la hotel. Mi-au propus o vizita la Dr Gheorgita. Am fost avertizat ca s-ar putea sa nu ne mai recunoasca, starea domniei sale era destul de grava. Am refuzat, nu vroiam sa mi-l amintesc altfel decat asa cum lasasem in urma cu mai bine de 26 de ani, cand l-am vazut ultima data.

Am aflat astazi ca Nick Gheorghita a trecut in Veșnicia Viitoare, pe drumul pe care mergem toti oamenii.

Simt mereu o datorie sa scriu ceva despre oamenii care in tineretea mea au insemnat pentru mine ajutor si formare. Sufar cand contemporanii mei par a actiona ca si cum viata a inceput cu ei si probabil din punctul lor de vedere se si termina odata cu disparitia lor. Din pacate dac nu ne pretuim inaintasii, suntem condamnati sa ramanem fara istorie si inafara ei.

Imi amintesc ca intr-o iarna prin mijlocul lui ‘80 l-am vizitat pe fr Nick impreuna cu C. Dragoi de mai multe ori la Oradea, mi-a ramas in amintire ca l-am gasit intodeauna in aceasi pozitie, la casa pastorala: cu spatele lipit de teracota si cu un vraf de carti alaturi.

A parasit practicarea medicinei ca sa intre in lucrare, a parsit o slujba care ii dadea prestanta publica temporara si ales una care era rasplatita veșnic, dar trebuia platit un pret nu intodeauna comod.

“Am acceptat sa intru in lucrare ca un secund, sa fiu un mijlocitor cu mainile ridicate pe munte, in vreme ce Paul se va lupta in Vale” va spune mai tarziu intr-un interviu publicat in America. Secunzii sunt cei mai greu de gasit. Noi toti vrem sa fim vioara intai , dar vioara a doua este aceia care face armonia.

S-a intamplat in Romania asa cum se intampla intodeauna in crestinism. Biserica a crescut si s-a intarit in prigoana, “cu cat ne secerati mai tare cu atat crestem mai vigurosi si mai multi” (Tertullian). Adevaratul test al bisericii nu este si nu va fi prigoana , ci libertatea. Cate rani si cate dureri a adus libertatea in mica noastra comunitate. Cat de repede ne-am dovedit noi a fi “ singura armata din lume care isi impusca ranitii”. Am obosit si am ramas cu un gust amar, cat de superficiali si lipsiti de intelepciune am fost si cate rani deschise, neunse cu undelemn, si nelegate am lasat in urma noastra.

Zeci de frati evanghelici, (si eu) au beneficiat pe urma programului BEE (Educatie Biblica Extensiva) care a patruns in Romania Comunista prin mijlocirea fratelui Nicolae Gheoghita. BEE, o scoala subterana de format lideri crestini care continua inca in multe tari cu regimuri opresive. Am primit manualae de studiu si am fost asistati de profesori veniti din America in secret si totul platit de altcineva dinafara. Poate ca a fost cea mai intensa lucrare care a avut loc subteran in Romania pe langa introducerea secreta de literatura in care au fost implicati un alt doctor de la Crestini dupa Evanghelie, Dr. Silviu Cioata si fratele dumnealui care au colportat literatura crestina nu numai in Romania dar si in Rusia si in Siberia etc.

Doctorul Gheorghita a ramas insa si doctor, sute de frati au primit tot felul de medicaminte venite din strainatate prin mijlocirea fratiei sale, in vremea cand in Romania lipsea orice. A tardus carti, ramand in umbra fara sa isi asume merite.

In 1984 luna decembrie, departamentul Cultelor din Romania, i-a chemat la Bucuresti pe Paul Negruti si Dr Gheorghita. Departamentul a incercat un santaj, le-a cerut celor doi sa se desparta, si li se va aproba intarea in pastorire. Lui Dr Gheorghita I se oferea o biserica la 100 de Km. departare de Oradea. Ei au refuzat si au ramas pe pozitie.

Dupa numai aprox 10 ani, cineva va spune cu nerusinare si amnezie ca unul dintre cei doi avea misiunea sa distruga biserica de la Oradea.

Prin 1986 Biserica Sega din Arad va face o tentaiva sa il aduca pe fr Gheorghita pastor, dupa emigrarea fr Chiu Pavel. Fratele Paul aproape ne-a scos afara din biserica cand am indraznit sa ii cerm sa renunte la fr Gheoghita (am facut parte din grupul de Segani la discutii)

Am plecat din Romania imediat dupa revolutie, am fost silit sa privesc de departe si lipsit de orice influenta, la cei 26 de ani de libertate care a insemnat in dureros de multe situatii libertatea de a “deconspira” . O singura persoana, lipsita de intelepciunea anilor, a fost iresponsabil investita sa anlizeze si sa publice o parere superficiala despre cea mai lunga si mai complicata perioada de oprimare a bisericii baptiste in Romania. Prieteni si frati de ai mei au fost pusi in situatii imposibile de aparare. In multe cazuri familiile lor au ramas cu rani si intrebari fara raspuns de vreme ce parintii sau sotii lor nu mai sunt.

Toti crestinii suntem imperfecti, dar avem dreptul daca nu la aprare , atunci cel putin familiile noastre, au dreptul la mila.

Am aflat si eu de la cei intelpti ca fiecare crestin poarta doua semne, doua peceti ale aprtenetei lor la Imparatia Lui Dumnezeu. Aceste peceti sunt: Bucuria care este marca relatiiei noastre cu Dumnezeu si Mila care est marca relatiei cu semenii nostri.

Familia Gheoghita primiti, va rugam, imbratisarea noastra si mangaierile Cerului.

Liana si Florian Guler, Troy, Michigan.

P.S.

“Domnul sa vegheze asupra ta si asupra
mea, cand ne vom pierde,unul pe altul
din vedere” (Gn.31:49)

Fiecare dintre noi este un înger cu o singură aripă.
Şi nu putem zbura decât îmbrăţişându-ne unul pe celălalt.”

Categories: Amintiri