Am fost întrebat zilele trecute:

“Înțeleg drive-ul ăsta pentru adevăr… dar de ce îl spuneți așa de rece, fără anestezie… de ce vă grăbiți să spuneți ce vedeți? Sînteți considerat un om foarte cinic și rece din această cauză… Acum că stăm de vorbă, înțeleg rațiune, înțeleg substanța, dar de ce vă grăbiți așa de tare? De ce nu aveți răbdare și cu cei care nu pot purta adevărurile dure? … “

– De ce mă grăbesc să spun adevărul “repede și fără anestezie”? Nu știu! Simt că așa trebuie! Că trebuie să trăim în lumină și în adevăr … tot timpul ….

Apoi mi-am dat seama că știu. De fapt știu exact cînd a început totul. Era în 1976, în ianuarie, aproape de ziua mea. În 1975, în 17 decembrie tatăl meu fusese asasinat. Vezi evocările AICI, AICI, AICI ȘI AICI.

Vezi povestea mai pe larg