Ioan GIURA

Şi a născut pe Fiul ei cel întâi-născut, L-a
înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că
în casa de poposire nu era loc pentru ei. – Luca 2:7

S-a împlinit Cuvântul
Cel prin profeţi adus,
Când, cercetând pământul,
S-a întrupat Isus.

În ieslea cea săracă,
Pe paie, lângă oi,
A vrut ca să Se facă
Asemenea cu noi.

S-a dezbrăcat pe Sine
De dragul tuturor…
Dar am primit noi bine
Aşa Mântuitor?

Cu porţile închise –
Şi inimi tot la fel,
Un staul se găsise
Drept casă pentru El!

Şi cei dintâi, păstorii
În noapte s-au grăbit
Să nu-i apuce zorii
Fără să-L fi găsit.

Dar câtă fericire
În suflet le-a adus
Această întâlnire
Cu Cel venit de sus!…

***

Şi astăzi mai răsună
Cuvântul minunat:
Aceeaşi veste bună
Ce tuturor s-a dat.

Dar magii unde-s oare?
Păstori se mai găsesc?
La ceas de sărbătoare,
Câţi oameni Îl primesc?

O lume mândră, rece,
Robită de plăceri,
Crăciunul şi-l petrece…
Dar Domnul… nicăieri!

***

Şi, totuşi, El mai bate
La inimi răbdător…
Deschide-I, cât se poate,
Să-L ai Mântuitor!

Categories: Articole de interes general