Pentru unii europeni, Brisbane este micul Las Vegas al Australiei. Ceața infatuării moderne ascunde sub poleiala amăgitoare a distracțiilor firii pământești, rolul și rostul pe care l-a avut acest continent în întoarcerea oamenilor socotiți „nereformabili” la Dumnezeu.

Cei care au descoperit această uriașă masă de pământ ”necesară” în opinia oamenilor de știință ai vremii pentru a contrabalansa planetar continentele din emisfera nordică, au proclamat-o Țara Duhului Sfânt (Terra Australia Spiritu Sanctus). Pentru mine, călător în căutarea fraților mei români creștini, o mică investigație asupra filonului creștin care străbate istoria acestui continent este strict necesară.

Despre originea creștină a primilor „descoperitori”:

The idea of a great southern continent was originated by the ancient Greeks, who believed there was a great land mass on the other side of the world to balance the earth. Early navigators and explorers searched for “terra australis incognito” (the unknown south land), believing untold riches awaited the man who would be first to discover and claim this mysterious continent.

In 1606 the explorer Pedro Fernandez de Quiros, sailing under the Spanish flag, mistook one of the islands of the Pacific nation now known as Vanuatu (New Hebrides) for the Great South Land. Believing he had discovered the long searched-for southern continent, he held a mass and set off fireworks to commemorate his discovery. As far as we know he was the first to use the name “Terra Australis del Espiritu Santu” – the “Great South Land of the Holy Spirit” – for what we now know as the nation of Australia.

Did de Quiros pen this name for the great southern continent prophetically? Along with many other Australian Christians, we believe so. Australia is a comparatively young nation, not much more than 200 years old. Its history is one of a tough people in a tough environment. Beneath the breathtaking natural beauty of the land, lies a hard unyielding heart. The early settlers battled the elements to survive in extreme temperatures, loneliness and isolation.

Established as a British penal colony, Australia’s cultural roots lie in rejection. Many were transported to what then amounted to the “ends of the earth” for petty crimes such as stealing food. The early convicts, both men and women, were treated harshly and often unjustly. To this day Australians are known for their independent and often “rebellious” nature.

The indigenous Australians also suffered greatly at the hands of many of the European settlers. So much so that the injustice and cruelty dealt out to them is only now beginning to be seriously addressed by Australian society.

Yet throughout its history God has had His hand on this nation. We believe His purpose and plan for the people of Australia has always been one of REDEMPTION and BLESSING. In these last days we will see His Spirit poured out on Australia to a degree never known. We shall see our hurting nation healed, restored and revived as she turns her eyes and her heart to the desire of ALL nations, Jesus Christ.

THE PROCLAMATION BY PEDRO FERDINAND DE QUIROS
Day of Pentecost, 14th May, 1606

Let the heavens, the earth, the waters with all their creatures, and those present, witness that I, Captain Pedro Ferdinand de Quiros…in the name of Jesus Christ… hoist this emblem of the holy cross on which His person was crucified and whereon He gave His life for the ransom and remedy of all the human race…on this day of Pentecost, 14th May….I take possession of all this part of the south as far as the pole in the name of Jesus…which from now on shall be called the southern land of the Holy Ghost…and this always and forever…and to the end that to all natives, in all the said lands, the holy and sacred evangel may be preached zealously and openly.

Quote taken from “Honouring Australia’s Christian Heritage” by Col Stringer

Reverend Richard Johnson – Australia’s First Clergyman

Richard Johnson was an evangelical minister. He was a man who was convinced that the Bible is the true Word of God, and that repentance and trust in Jesus Christ are the only way to be saved. His concern was to accurately teach God’s Word. He held the first recorded religious service on shipboard in Australian waters at Botany Bay on 20 January 1788.

On 3 February 1788, he conducted the first religious service in the Colony under trees at Sydney Cove. He continued to hold regular services on a Sunday, weather permitting, prior to the construction of a wooden building five years later that was used for church services. (mai multe aici)

Un foarte sentimental și plin de duh articol despre acest om și misiunea lui cvasi-imposibilă se găsește la o altă adresă:

A Man on a Mission

There was tremendous excitement in England after the discoveries of Captain James Cook in 1770. There was much talk about sending an expedition to Botany Bay – and the news that a Colony was going to be established fired the imagination of many people… including men like John Newton, the ex-slave trader who had written the hymn “Amazing Grace” after his turning to Christ.

John Newton was a leading gospel minister and the main figure in a group of evangelical clergy and laymen called The Eclectic Society. It was founded in 1783.

They discussed how they could further the cause of the gospel at Botany Bay – and became interested in the choice of a Chaplain to sail with the First Fleet.

Who would be the best man for the job? And who would choose him? John Newton knew that such an appointment would be a very difficult one. He wrote,

A minister who should go to Botany Bay without a call from the Lord and without receiving from Him an apostolical spirit, the spirit of a missionary, enabling him to forsake all, to give up all, to put himself into the Lord’s hands, to sink or swim, had better run his head against a stone wall.

(restul aici)

Primii români au ajuns în Australia în timpul celui de al doilea război mondial. Românii neoprotestanți au ajuns în continentul austral relativ târziu.  Prin 1961 s-a înființat prima biserică baptistă în Melbourne. Baptiștii și pentecostalii s-au stabilit mai întâi în Melbourne. Sydney era orașul cel mai cunoscut din Europa, dar în Melbourne era sediul de plasare a noilor veniți. Ca și în cazul Americii unde mulți romîni s-au stabilit în New York, poarta de intrare, și în Australia, mulți romîni s-au mulțumit să se stabileasacă acolo unde au pus peiciorul pe pământul Australiei. Scriu „s-au mulțumit” pentru că exact așa a și fost. Dacă ar fi cunoscut ce le poate oferi o altă localitate din Australia probabil ar fi plecat într-acolo. Cel puțin așa susțin gazdele mele din Brisbane, mulți dintre ei foști rezidenți din Melbourne ….

Părerea mea este că și unii și alții se răsfață. Nici Melbourne și nici Brisbane nu sunt locuri din care să pleci ușor. Climatul amîndorura este relativ blând, puțin mai răcoros în Melbourne și puțin mai umed în Brisbane. Nici unul nici celălalt însă nu știu ce înseamnă luni caniculare sau săptămâni geroase. Restul este, la urma urmei, o problemă de preferințe personale.

În Melbourne sunt trei biserici pentecostale și două (aproape trei) baptiste. În Brisbane sunt trei grupări pentecostale, una baptistă și una adventistă.

Astăzi am fost duși (Daniela, Silvia și cu mine, împreună cu alte cinci persoane) la aproximativ o oră depărtare, într-o rezervație naturală situată în valea dintre doi munți (am zis eu), despre care am aflat apoi că este caldera unui fost vulcan (spun ei).

Am trăit sentimentul unui telespectator care a intrat prin ecran într-una din zonele de junglă ale lumii. Pe un pod suspendat la mai mult de 30 de metrii, ne-am plimbat printre coroanele a tot felul de pomi, care de care mai înalt.

This photo of Tamborine Rainforest Skywalk is courtesy of TripAdvisor

Am recunoscut doar palmierii. Locul se numește „The Tamborine Rainforest”.

Sub noi, clocăia de viață desișul vegetal.

Gălăgioşi, papagalii lui Pavaroti îşi repetau ariile:

Am întâlnit simbolisme pentru multe din situaţiile prin care am trecut fiecare:

O viaţă cu noduri

Am priceput încă o dată ce înseamnă „legea junglei”. Aici nu este vorba de prezervarea unui sistem ecologic în care toate și totul este o armonie asemănătoare cu Edenul, ci o învălmășeală în lupta pentru supraviețuire.

This photo of Tamborine Rainforest Skywalk is courtesy of TripAdvisor

Chiar și pomii uriași au crescut așa de mult doar pentru că luptă, pe viață și pe moarte, pentru un petec de cer și mai ales pentru o porție de lumină solară. Promit să vă afișez curînd câteva poze din această încleștare explozivă de viață pentru viață, în care revărsarea de belșug se face tocmai sub continua amenințare a morții.

Am ajuns să privesc cu alți ochi până și lianele agățătoare care îmbrățișează sufocant mulțimea de pomi ai pădurii tropicale. Îmi păreau parcă noduri de ștreang de pe eșafodul spînzuraților.

Am văzut chiar și un arbore numit The Strangler Fig Tree (copagul care ucide prin strangulare). Este singurul soi de copac care își începe viața „de sus în jos” nu de jos în sus ca toți ceilalți. Existența lui nu începe cu o sămânță purtată de vînt spre pământ și cu un vlăstar care se semețește în fiecare an mai sus, până ajunge la vârsta de dincolo de acoperișul pădurii. Semințele lui sunt scoase din fructele consumate de diferite animale ale junglei, eliminate și se aciuiază pe fața frunzelor altor copaci. Aici, ele încolțesc în transpirația frunzei sau în cumulul de apă de ploaie și se înfig în planta gazdă. Mica tulpină își trimite apoi rădăcinile în jos, pe lângă crengile și tulpina pomului până ce se scurg spre pământ, ca o prelingere gravitațională. Rădăcină după rădăcină, noua plantă îmbrățișează tulpina pomului gazdă și-și înalță coroana deasupra frunzelor în care s-au fixat. Umbra și îmbrățișarea rădăcinilor sleiesc  de viață pomul gazdă care se usucă și putrezește. Chiar și atunci, cadavrul arborelui strangulat este devorat de rădăcinile care, prin mii de firișoare, îi sug seva, viața și toate substanțele nutritive din el.

.

A columnar tree formed by a strangler fig after the central tree has died. The tree is hollow as seen in this photograph from below.

Rămâne în picioare doar pomul cel nou, asasinul vegetal, ale cărui rădăcini prelinse spre pământ sunt acum brațe vânjoase, turnuri puternice pe care se sprijină la mari înălțimi coroana bogată și veselă, plină de alte fructe din care alte animale se vor înfrupta și din ale căror semințe alți copaci își vor trăi tragedia tăcută, nevăzută, ascunsă dincolo de cortina discretă a verdelui … crud.

Aplaudând întreaga tărășenie, deasupra tuturor copacilor pluteau niște fluturi enormi, cît palma. Aripile lor erau cît cele ale unei păsări mici. Am aflat că din această asemănare li se trage și numele: Birdwing Butterfly (Ornithoptera priamus). Masculul este mult mai mic decît femela și este colorat în verde, galben și negru. Aripile femelei pot atinge lățimea de 20 de centimetri.

Femela (sus) și masculul (jos)

Nu, nici astăzi n-am văzut încă un cangur. Era unul în fața unui restaurant „bavarez”, dar acela era din ghips, o statuie. Ne rămâne însă mereu speranța pentru ziua de mâine …

A venit de la Melbourne și Busuioc. Diseară vom fi împreună la adunarea fraților pentecostali. Sunt mai liniștit. În Seminar, am fost prâslea promoției, iar Busuioc a fost unul din cei doi cei mai buni predicatori ai noștri. Poată că vă spun mîine cum a fost.

Categories: Personale