Trisarea sau trezirea de la Timisoara?

Pe listele de discutii a aparut dupa “Festivalul Sperantei” de la Timisoara o dezbatere care a continuat intr-un fel controversa din stadiul de pregatire a acestei manifestatii (am scris si eu un material pe care-l puteti citi aici). As vrea sa o copiez aici din dorinta de a invata impreuna ceva pozitiv si pentru ca astfel de controverse sa fie mai rare sau cel putin mai retinute in viitor.

Totul a inceput atunci cand miscarea evanghelica s-a impartit in doua tabere.

Una sustinea ca in ultima vreme manifestarile de masa, cu public, in arene, stadioane sau parcuri au devenit veritabile circuri in care oamenii sunt ademeniti la “Evanghelie” cu momeli fascinante pentru firea pamanteasca (muzica rock, intrecerei sportive, demonstratii de virtuozitate acrobatica, jocuri si concursuri de copii, etc). Pentru acesti crestini seriosi, Evanghelia este suficienta si singura necesara pentru atragerea oamenilor la Dumnezeu prin Christos. Orice adaugire “de distractie”, o degradeaza si nu respecta spiritul si forma lucrarii lui Isus, in perioada in care a fost pe pamant.

Cea de a doua tabara a sustinut ca dintotdeauna Dumnezeu s-a “coborat” la oameni acolo unde se gaseau ei. Christos a fost poreclit pentru aceasta, nu fara temei, “prietenul pacatosilor”, care intra in casele pacatosilor si manca impreuna cu ei. Acesti crestini plini de ravna au considerat ca nu fac nici un rau daca vor crea niste circumstante “la jumatatea drumului”, in care pacatosii sa fie atrasi cu ceea ce le place lor, iar apoi evanghelizati cu ceea ce trebuie, adica cu Evanghelia. Prezenta unui mare evanghelist la o seara a studentilor in care a existat un concert de muzica contemporana sau invitarea unor “trupe” cu o muzica identica cu aceea aflata in topul preferintelor laice d ela radio si televiziune sunt, in aceasta conceptie, necesare si binevenite.

Manifestarea de la Timisoara a venit dupa ce in alte parti manifestari asemanatoare (Bucuresti mai ales) au fost caracterizate mai ales de “gaselinite” care sa atraga pacatosii cu astfel de “distractii” nevinovate. Anticipand o repetare a situatiei, cateva entitati comune si individuale din lumea evanghelica au ales sa se retraga sau sa stea departe de Festivalul Sperantei de la Timisoara.

Dialogurile din materialele redate mai jos trebuie plasate si intelese in contextul sutiatiei descrise mai sus.

Raporturile initiale venite de la Timisoara au fosta cestea:

I.

Dragi colegi,
Ne-am bucurat in aceasta seara de prezenta a peste 20.000 de participanti la Festivalul Sperantei.A fost o seara minunata,prezenta Duhului Sfant fiind simtita pe stadion.A cantat un cor mixt de peste 1600 coristi,un cor de peste 900 de copii si cateva grupuri si solisti din tara si strainatate.Daniel Zafiris,fost fotbalist, a depus o martueie frumoasa,iar Franklin Graham a vestit cu mult har Cuvantul.Traducator a fost fratele Oti Bunaciu.

Cei de la departamentul de consiliere spirituala m-au instiintat recent ca 676 persoane si-au marturisit dorinta de a deveni copiii Domnului.

Au fost cu noi liderii cultelor evanghelice si primarul Timisoarei si presedintele Consiliului Judetean.
In timp ce ma bucuram de binecuvantarile zilei de astazi, am aflat ca fratele Liviu Olah a plecat in vesnicie.Ca unul care l-am cunoscut pe fratele Liviu din copilarie,atunci cand a stat o perioada mai lunga in casa noastra, ma gandeam la faptul ca rugaciunile lui au fost ascultate.Astazi a avut loc,pe stadion, cea mai mare evanghelizare din Romania. Niciodata pe un stadion romanesc nu s-au adunat atatia oameni sa auda Evanghelia.Suntem convinsi ca maine si duminica vor fi mult mai multi ascultatori.
Continuati sa va rugati pentru acest eveniment!- Nelu Tutac

II.

Dragii nostri,
Dumnezeu ne binecuvanteaza intr-un mod special la Festivalul Sperantei cu Franklin Graham de la Timisoara.Peste trei ore va fi Festivalul Copiilor,unde sunt asteptati mii de copiii din Timisoara si vestul tarii.In seara de 4 Iulie Dumnezeu ne-a surprins miscand inimile oamenilor si aducandu-i la ascultarea Evangheliei.Au fost peste 20.000 de oameni,iar astazi si maine ne asteptam la mai multi.Evanghelizarea a fost transmisa in direct pe internet(unul din site-urile pe care puteti urmari si in cele doua zile ramase este http://www.hope-tm.ro ,de la ora 6.30 PM,ora Romaniei).Deasemenea se poate auzi pe Radio Vocea Evangheliei Oradea,Sibiu,Cluj si pe internet.

Multumim tuturor pt. rugaciuni si incurajari.Domnul sa primeasca toata gloria! – Samy Tutac

III.

Dragii nostri,
Primele doua seri ale cruciadei cu Franklin Graham au fost o reala demonstratie a puterii lui Dumnezeu.23.000 de oameni au venit sambata seara si peste 700 au venit in fata,au stat de vorba cu consilierii nostri si au luat decizia de a-l urma pe Domnul Isus.Muzica a fost minunata,la fel si marturia fr.Vasile Tofan,fost boxer la categoria grea.Mesajul simplu,dar cristocentric,biblic si plin de putere.Peste 7000 de copii au participat sambata dimineata la Festivalul copiilor si peste 1000 au venit in fata la chemarea facuta.

In aceasta ultima seara ne asteptam la o prezenta si mai mare si ne rugam ca Dumnezeu sa-si reverse puterea Lui peste noi. Va multumim tuturor pt. rugaciuni.Continuati sa va rugati pt. noi.
Gloria sa fie a Domnului! – Samy Tutac

IV.

Dragii nostri,
De aproximativ doua ore Festivalul Sperntei cu Franklin Graham,de la Timisoara,este istorie.Dumnezeu ne-a surprins din nou in ultima seara.Au fost prezenti aprox.28.000 de persoane.Peste 1000 su venit in fata la chemarea facuta.Mesajul a fost simplu,dar biblic si foarte puternic.Fr.Oti Bunaciu a tradus foarte bine.Fr.Ken Tuker si corul au fost la cea mai mare inaltime ca dealtfel toti cantaretii.Fotbalistul nigerian Peter Omoduemuke a avut o marturie superba.

Glorie lui Dumnezeu pt. toate si mii de multumiri pentru rugaciuni.A fost realmente o miscare a Duhului Sfant ca raspuns la rugaciunile miilor de copii ai lui Dumnezeu.Vremea a fost superba.Pana joi erau 36+,luni se anunta 36+ din nou,dar in zilele festivalului nu a fost mai mult de 28+.Dumnezeu e bun si e mai bun decat putem fi noi rai. Dumnezeu sa binecuvanteze Romania! – Samy Tutac

A urmat apoi “Un alt punct de vedere” publicat de Raul:

Festivalul Sperantei cu Franklin Graham – un alt fel de raport, o alta perspectiva

de Raul Enyedi -foto: Aurel Miclea jr.

Timisoara a fost zilele trecute (4-6 iulie 2008) capitala spirituala a Romaniei, fiind gazda Festivalului Sperantei, un eveniment intens mediatizat si mult asteptat de evanghelici, rodul eforturilor (deloc neinsemnate) unite ale Bisericilor Baptiste, Penticostale si Crestin dupa Evanghelie, lor alaturandu-se si biserici independente de tip carismatic. Conform declaratiei lui Samuel Tutac, festivalul s-a bucurat si de sprijinul Mitropoliei Banatului si in special, al Mitropolitului Nicolae.
Dincolo de sumele uriase investite, festivalul a necesitat un efort imens si intens al mai multor mii de voluntari si a numerosi lideri. Pregatirile au inceput cu luni de zile inaintea festivalului, la toate departamentele (sesiuni de instruire, lanturi de rugaciune, repetitii, etc.).

Organizarea a fost una profesionista, din toate punctele de vedere. Formatiile muzicale si artistii invitati au avut o prestanta deosebita. O mare realizare a fost corul festivalului care se ridica la 1500 de persoane si care a oferit un spectacol impresionant. Publicul a fost pe masura, numarand in ultimele 2 seri peste 20,000, in cea mai mare parte credinciosi evanghelici veniti din mai multe judete, din Ungaria si Serbia.


Foto1: Corul Festivalului

Foto 2: Panorama public

Discursurile rostite de primarul Timisoarei, d-nul Gheorghe Ciuhandu, presedintele Consiliului Judetean, d-nul Constantin Ostaficiuc, de reprezentanta Ministerului Culturii si Cultelor, d-na Violeta Zonte, de prefectul judetului Timis, d-nul Ovidiu Draganescu si de europarlamentarul d-nul Dinu Bulzesc alaturi de diplomele si distinctiile oferite lui Franklin Graham aratau recunoasterea si sprijinul autoritatilor.

Graham nu a impresionat prin carisma sau prin dinamica predicarii. Autoritatea sa provenea din faptul ca era fiul lui Billy Graham. Cele trei mesaje ale lui au fost construite pe acelasi tipar, urmand trendul predicarii moderne. Parea ca doar se foloseste de Biblie in transmiterea mesajului, nu ca predica Biblia. Aceasta a fost cauza interpretarilor gresite, a presupunerilor personale ridicate la rang de interpretare si a versetelor scoase din context.

Mesajul central a fost urmatorul: Dumnezeu te iubeste. Tu esti pacatos. Cristos a murit pentru toti oamenii, deci si pentru tine. Daca accepti jertfa lui, esti iertat, devii copil al lui Dumnezeu si primesti viata vesnica.
Mesajele au avut un puternic substrat psihologic, fiind construite in spirala, amintindu-se de cel putin 5 ori in timpul lor invitatia de a iesi in fata la sfarsitul predicarii. Scopul acestor repetari, al intrebarilor retorice si al exclamatiilor referitoare la venirea la Isus a fost acela de a-i pregati emotional pe cei ce ar vrea sa vina.

Foto 3: Franklin Graham si translatorul sau, Otniel Bunaciu, presedintele Uniunii Bisericilor Crestin Baptiste din Romania

Felul in care erau afirmate invitatiile („Daca nu esti sigur [ca mergi in rai], vreau sa iti ofer posibilitatea de a fi sigur”; „Daca nu Il cunosti pe Isus ca Domn al tau… iti voi da oportunitatea sa il inviti pe Domnul Isus Cristos in viata ta si inima ta”; „Daca nu Il cunosti pe Isus, vreau sa te ridici acum, vino si stai in fata acestei platforme”; „Venind, iti poti marturisi pacatul inaintea lui Dumnezeu, sa il rogi sa te ierte…”) aratau ca la Isus nu se putea veni si iertarea nu poate fi primita decat venind in fata acelei platforme, si doar cand Franklin Graham va da semnalul.

Nu s-a amintit deloc ca venirea la Cristos este un act spiritual, nu fizic, ca Dumnezeu poate mantui pe cineva care nu vine in fata sau dupa ce pleaca de pe stadion. S-a sugerat permanent ca mantuirea era legata de actul de venire in fata…

Imediat ce s-a lansat invitatia, personalul de ordine a iesit si a facut un perimetru in jurul terenului, aratand calea de acces spre locul de unde se putea rosti rugaciunea mantuitoare.

Apoi, din multime au inceput sa iasa diferite persoane si sa se indrepte spre gazon. Nu erau „suflete” care se grabeau sa il primeasca pe Isus, ci erau consilierii spirituali, plasati strategic in multime, pentru a da un impuls celor timizi. Consilierii puteau fi identificati dupa plasele cu literatura pe care le aveau cu ei pentru a fi oferite noilor convertiti. Pe langa acestia, insa, se puteau vedea foarte multe persoane care ieseau in fata pentru a fi mantuite care erau deja credinciosi declarati, membri in biserici evanghelice. Au iesit in fata chiar si membri din cor si cativa invitati care au cantat pe scena. Se puteau vedea si persoane care dupa aspect nu pareau evanghelice, dar numarul lor nu depasea 10% din numarul total al celor care ieseau.

Foto 4: Panorama convertiti, 6 iulie

Dupa repetarea „rugaciunii pacatosului”, in timp ce publicul elibera stadionul, iar consilierii incepusera sa „consilieze”, multi din cei care venisera in fata, si care puteau fi identificati (dupa imbracaminte, in special) a fi deja credinciosi declarati au parasit grupul celor veniti in fata. Aceasta indica faptul ca nu faceau parte nici din grupul consilierilor, nici al convertitilor. Care a fost rostul lor acolo? Nu am putut gasi decat un singur raspuns: ca sa ingroase randurile convertitilor, sa para ca sunt mai multi decat in realitate. Daca asa stau lucrurile, si sper sa nu se fi ajuns pana aici, aceasta este o inselatorie.

Foto 5: Grup convertiti, detaliu

Dupa primele 2 seri, la serviciile de duminica dimineata, mai multe biserici anuntau cifre care variau intre 500 si 800 de convertiti. Numerele acestea nu puteau decat include pe toti cei care erau in fata, nu doar pe convertiti… O evaluare corecta s-ar putea face urmarind botezurile care vor fi efectuate in urmatoarele luni de bisericile participante. La asemenea numere de convertiti, multe biserici vor trebui sa aiba in curand servicii de botezare a zeci, poate sute de candidati…

Mai raman si alte intrebari la care toti ar trebui sa caute un raspuns. De ce sunt organizatorii atat de interesati de numere? De ce convertitii trebuiau sa completeze cartonase cu date personale? De ce consilierii erau avertizati sa completeze corect aceste cartonase? Oare le este teama organizatorilor ca altfel ii vor pierde pe convertiti? Ca nu se vor mai intoarce? Ca Dumnezeu nu va incheia ceea ce a inceput? Ramane de asemenea de vazut cum va fi impartit grupul convertitilor (cati vor fi adusi la Baptisti, cati la Penticostali, etc.).

In concluzie, ne intrebam: ce a fost totusi acest festival? Daca ar fi sa luam in considerare publicitatea facuta in media, a fost un turneu mondial al lui Franklin Graham aflat in concert impreuna cu prietenii sai. Nu se amintea nimic de evanghelizare, de proclamare a Bibliei, ceea ce este o ascundere a adevaratului scop al festivalului, o inselatorie…

Foto 6: Reclama standard a festivalului

Din felul in care Franklin Graham a fost prezentat in acest festival, a fost o campanie de promovare personala (sa mentionam doar prezentarea din prima seara, facuta de d-l Tipei, presedintele Cultului Penticostal, „Franklin Graham, fratele mai mic al lui Isus Cristos”). Graham a fost in centrul atentiei, intregul eveniment orbitand in jurul persoanei sale. Prezentarile facute, onorurile primite, intalnirile la nivel inalt, interviurile acordate, clipul de prezentare, distanta dintre el si multime, toate acestea ii dadeau o aura de politician, mai degraba decat de evanghelist.

Foto 7: Intrarea oficialilor, inconjurati de oameni de ordine si cameramani (Graham este al doilea din dreapta)

Foto 8: Franklin Graham acordand un interviu in spatele scenei, in timpul programului

Din punct de vedere psihologic si sociologic, a fost un exercitiu de control si manipulare a maselor.

Din punctul de vedere al artistilor si performerilor, a fost un show, si unul reusit.

Din perspectiva evanghelicilor, a fost o campanie de evanghelizare, de „vestire a Cuvantului lui Dumnezeu”, dar si un pas mare in promovarea ecumenismului in Romania, un important exercitiu de conlucrare eficienta intre diferitele denominatii evanghelice.

Din perspectiva organizatorilor a fost un eveniment „spiritual dar cu profunde implicatii culturale” (Ionel Tutac).

Din perspectiva autoritatilor, a fost o mare si laudabila intrunire ecumenica. „In numele guvernului Romaniei va asiguram ca Timisoara este un exemplu nu numai de democratie, ci si de ecumenism, aici este poate cel mai bun exemplu de ecumenism din Romania, este un loc in care intelegerea frateasca intre toate cultele s-a manifestat imediat dupa Revolutie. Suntem alaturi de toti liderii spirituali din Timisoara si de toti liderii spirituali din Romania care sunt astazi aici si de aceea dorim sa ii multumim si sa il asiguram pe distinsul nostru oaspete ca aici in judetul Timis si in Romania respectul intre toate cultele, respectul intre toate bisericile va fi si pe viitor acelasi.” (Ovidiu Draganescu, prefectul judetului Timis).

Din perspectiva unor politicieni ca Dinu Bulzesc, care dadea interviuri in timpul predicii lui Graham, a fost o oportunitate de crestere a popularitatii si imbunatatire a propriei imagini.

Foto 9: Dinu Bulzesc, europarlamentar, acordand un interviu in timpul predicii lui Graham, 05 iulie

Foto 10: Dinu Bulzesc, dand interviu si discutand cu cei din primele randuri in timpul predicii lui Graham, 06 iulie

Din punctul de vedere al unui crestin biblic, care crede ca Biblia este suficienta pentru ceea ce credem si facem, care crede ca mesajul Evangheliei si metodele nou testamentale de evanghelizare sunt bune si eficiente, neavand nevoie de „imbunatatirile” si schimbarile radicale aduse de „liderii spirituali” moderni, acest festival a fost un eveniment trist, care a lasat un gust amar, si aceasta fiindca mesajul Evangheliei a fost alterat si schimbat, metodele folosite nu au fost biblice, ecumenismul promovat nu a fost biblic, cautarea sustinerii autoritatilor seculare nu a fost biblica…

Mesajul „Tu esti pacatos, Dumnezeu te iubeste, Cristos a murit pentru tine” nu coincide cu Evanghelia predicata de apostoli si de cei fideli Noului Testament care i-au urmat in toate veacurile (sa ne amintim ca predicatorii nou testamentali nu au spus niciodata oamenilor nemantuiti ca Dumnezeu ii iubeste, iar in cartea Faptelor Apostolilor, in care sunt mentionate mai multe predici ale apostolilor, cuvantul „dragoste” nu apare nici macar o data!!!). „Evanghelia” moderna, predicata de Graham si cei asemenea lui nu este Evanghelia biblica, nou testamentala! Scriptura afirma ca Dumnezeu uraste pe toti cei care pacatuiesc, ca mania Lui se descopera in fiecare zi impotriva celor ce fac raul, iar acestia sunt deja, datorita pacatelor pe care le comit, condamnati de Dumnezeu. Nimeni nu se poate scuza, nimeni nu poate scapa prin ceea ce este, are sau face de aceasta condamnare. Singura cale de scapare este pocainta fata de Dumnezeu (intoarcerea de la pacat spre Dumnezeu) si credinta ca Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu a murit pentru pacate. Venirea la Cristos inseamna parasirea vechiului fel de traire si urmarea caii pe care Cristos ne-o arata in Noul Testament. Aceasta venire nu are de a face cu un loc anume, fie el stadion sau cladire bisericeasca; nu are de a face cu un timp anume cum ar fi sfarsitul unei predici, nu are de a face cu o persoana anume, fie ea si Franklin Graham… are de a face cu lucrarea Duhului lui Dumnezeu in inima omului, fara de care nimeni nu poate veni la Dumnezeu, nimeni nu poate crede…

Speram ca Dumnezeu a mantuit suflete, in ciuda metodelor nebiblice folosite, speram ca cei care au incercat „reteta” de mantuire prescrisa de Graham si au plecat de acolo neschimbati sa vina cu adevarat la Cristos, si sa nu creada ca daca nu l-au gasit pe Isus acolo unde Graham le-a spus ca este, Isus nu exista, nu este Domn si Mantuitor… Speram ca in urma acestei vaste campanii sa ramana in urma macar o imbunatatire morala a vietii…

Reactii:

La materialul lui raul au aparut apoi cateva reactii virulente, unele n-am sa le redau aici, si multe mesaje de “aparare” a Festivalului prin relatarea unor convertiri veritabile lucrate de Duhul Sfant in persoanele aduse la Festival. Am sa pun aici doar reactia oficiala din partea unuia dintre organizatori:

—   “In calitate de presedinte al Consiliului de Referinta al    Festivalului Sperantei, in numele colegilor mei care au facut parte din    acest bord de supraveghere spirituala a acestei evanghelizari ( Otniel    Bunaciu – presedintele Uniunii Baptiste, Pavel Rivis Tipei – presedintele    Uniunii Penticostale, Virgil Achihai – presedintele Uniunii Bisericilor    Crestine dupa Evanghelie si Ioan Moldovan – presedintele Aliantei Evanghelice), raman surprins ca difuzati astfel de evaluari rautacioase la adresa unei    evanghelizari pentru care mii de oameni s-au rugat multe luni.

Articolul scris de domnul Raul Enyedi ne lasa un gust amar    noua celor care ne-am implicat in organizarea acestui eveniment.

Criticile rautacioase la adresa evanghelistului Franklin    Graham scot in evidenta veninul unor ” crestini” care probabil n-au fost atinsi niciodata de puterea Evangheliei.

Prin evaluarea sa, domnul Enyedi, jigneste miile de pocaiti    din Romania care se roaga , postesc si spera de mult timp intr-o trezire    spirituala. Pentru  timisoreni Festivalul Sperantei a fost o implinire    a rugaciunior pastorului Liviu Olah si a  altor generatii de     inaintasi ai credintei noastre.

Desigur ca intr-o tara libera oricine are dreptul la opinie.    Domnul Enyedi are dreptul sa-si exprime opiniile nestingherit chiar pe un    site respectabil, dar credem ca opiniile celor 80.000 de oameni care au    stat in cele 3 zile pe stadion in arsita soarelui pot fi mai credibile    decat opinia unui carcotas care incearca sa gaseasca cu orice pret nod in    papura.

Sentimentul nostru,al celor care ne-am implicat in organizarea    acestui eveniment, este ca intotdeauna dupa razboi (si acesta a fost cu    adevarat un razboi spiritual), se gasesc foarte multi eroi. Ne intrebam,    cat de mult s-au rugat acesti oameni pentru mantuirea celor care au venit    pe stadion? Au invitat pe cineva vreodata la Hristos? Sau cred ca daca    poarta un pix in buzunar si un aparat de fotografiat la gat,pot sa-si bata    joc de munca miilor de voluntari, facuta cu dedicare in ultimele 9 luni ?

Da, la Timisoara a fost un bogat seceris spiritual si lucrul acesta cu siguranta se va vedea in viitoarele luni, nu doar in cele 5 judete care s-au implicat in organizarea evenimentului, ci si in localitati    din Serbia si Ungaria. Secretul secerisului nu este nici carisma fratelui Franklin (desi toata lumea a fost impresionata de simplitatea si puterea mesajelor pe care le-a rostit),nici excelenta organizare pe care domnul Enyedi a remarcat-o, nici calitatea muzicii si nici deschiderea autoritatilor fata de un astfel de eveniment, ci harul lui Dumnezeu care a motivat implicarea miilor de crestini in rugaciune, post si evanghelizare personala.

Cu speranta ca Dumnezeu a vorbit intr-un fel si domnului Enyedi, si altor posibili carcotasi, in numele Consiliului de Referinta al Festivalului Sperantei, multumim tuturor celor care s-au rugat si implicat    in aceasta evanghelizare. – Ionel Tutac

*********

Alin Cristea (a acarui interventie nu o mai am) si apoi DanC au comentat aceasta luare de cuvant, aparand, in principiu, dreptul lui Raul de a avea o alta pozitie fata de Festivalul Spernatei de la Timisoara:

—— Dragi frati,
Cu toata consideratia, doresc sa fac cateva observatii:

1. Limbajul (si tonul) fr. Enyedi este mult mai respectuos, echilibrat si  duhovnicesc decat cel al fr. Tutac. Practic nu suporta comparatie. Personal  stiam doar ca fr. Vladimir Pustan ii este admis vocabularul de cartier, mai  nou inteleg ca este la moda ca pastorii sa se exprime astfel.

2. Multumesc fr. Daniel Branzei pentru calauzire si echilibrul acceptarii  unor pozitii diferite referitoare la acelasi eveniment.

3. Sunt sigur ca in orice organizare exista si probleme (nu am remarcat  aceasta acceptare), fr. Enyedi scrie si despre PRINCIPII (ne)biblice.

4. O replica decenta venind din partea organizatorilor ar fi trebuit sa sune  fie “Admitem …”, fie raspunsuri punctuale la probleme punctuale.

5. Vazand primele poze (multe surori la 50-60 ani imbracate in fusta si cu  batic pe cap mergand in fata) ma intrebam unde si cine sunt cei care merg  sa-L primeasca pe Hristos.

6. Apreciez, din toata inima, decenta festivalului (comparativ cu celelalte  evenimente evanghelistice din aceasta primavara din Bucuresti)

7. Asa cum spune in incheiere si fr. Enyedi, ceea ce dorim cu totii de la  acest eveniment este ca “Speram ca Dumnezeu a mantuit  suflete!”

HAR si discernamant! –  DanielC

*********************

Pentru ca aceste schimburi de mesaje s-au desfasurat pe lista “roboam” m-am simtit  responsabil intr-o anumita masura de publicarea acestor pozitii si, crezand ca putem invata cu toti din acest conflict (macar sa nu-l mai repetam cu aceiasi intensitate), am afisat si un comentariu personal. iata-l:

—– Daniel Branzai

Dragul meu tiz (Daniel)
Multumesc pentru intelegere.

1. Bataia laptelui da smantana, scarpinarea nasului se lasa cu …  sange.
Trebuie sa sti cu ce ai de a face si cand sa te opresti. Tu ai  in mare masura  dreptate.

2. Observatiile lui Raul sunt in categoria observatiilor care se  fac in America (si in alte parti) despre multe manifestari asemanatoare. Aici ele sunt cunoscute si “acceptate” aprioric de cei care organizeaza astfel de manifestari crestine.

3. “Mecanica” manifestarilor tip cruciada sau  festival  este asemanatoare si suporta multa critica. (Tatal meu, Vasile  Branzai, a facut parte din marii critici ai “cruciadelor” de pe  aici. Eu m-am dus la multe dintre ele). Cei care le critica ne pot oare garanta ca “in biserici” nu se petrec de multe ori exact aceleasi lucruri?

Crede cineva ca observatiile pertinente facute de Raul nu sunt valabile si pentru “evanghelizarile” din interiorul bisericilor noastre, mai ales ale celor mai mari? Acolo nu se fac “manipulatii”? Acolo nu vin tot felul de oameni, cu tot felul de interese personale si “platforme politice”?

4. Ceea ce este EXCEPTIONAL este ca am ajuns sa putem critica  (sau aprecia critic) o manifestare crestina de mare anvengura desfasurata in …  Romania.  Progresul acesta este fantastic (Ca sa ma exprim in limbajul fratelui  Liviu Olah. Nu este oare o “coincidenta cosmica” faptul ca moartea lui a fost exact in vinerea Festivalului si s-a anuntat pe stadionul din Timisoara !? Mai tineti minte ce straniu ni se parea indrazneala cu care Olah se ruga sa vina zilele in care Evanghelia sa se vesteasca pe stadioane ?). Sunt sigur ca aceasta colaborare cu echipa de organizare americana a fost o veritabila “specializare” pentru romanii implicati in pregatirea acestui eveniment, o maturizare pe care nu o poti invata singur, ci o deprinzi de la cei mai priceputi decat tine.

Atobuze care sa aduca oameni de la mari distante, corul mare  si corul de copii cu cantari de calitate  … afise care au acoperit  literalmente toata tara … un ferment publicistic prin care toata Romania a aflat de existenta bisericilor evanghelice si au putut admira buna lor organizare … impresia pe care a lasat-o asupra oficialilor locali o asemenea legatura frateasca intre crestini neoprotestanti din Romania si fratii lor din foarte multe tari ale lumii …

Un astfel de efort este semn de sanatate si vitalitate crestina intr-o tara. Tocmai de aceea, manifestari “de masa” ca si festivalul Sperantei nu se “intampla” in Europa postcrestina, ci explodeaza mai ales in acele parti ale lumii in care biserica extuziasta cauta sa produca o “trezire spirituala” in societate.

Am ajuns sa cred ca cei care au criticat aceasta manifestare inainte de inceperea ei regret acum in ascuns ca n-au fost si ei partasi la  ea. Cineva venit zilele acestea aici de la Timisoara si-mi spunea  admirativ ca organizarea s-a datorat “tinerilor” din generatia ajunsa  nu de mult la maturitate si ca cei “batrani” au criticat sau stat deoparte.

Nimic nou sub soare!

De aceea razboaiele se duc cu oameni abea trecuti de adolescenta,  iar dintre ucenicii Domnului stim doar despre unul ca a fost destul de batran  ca sa aiba … soacra.

Pe de alta parte, generatia de sub comunism ar trebui sa mai aibe si acum o mentalitate de “cazemata”, de “biserica aflata sub asediu”, in care virtutea era “sa rezistam”! Generatia de dupa comunism este normal sa impartaseasca o alta conceptie, a unei Biserici biruitoare destinata sa iasa dincolo de zidurile caselor de rugaciune si sa strige Evanghelia in “Agora”, piata cetatii devenita astfel loc de Evanghelizare.

Stiu, multi vin la scaldatoarea Siloamului, dar putini prind tulburarea  apei cand se pogoara ingerul … Sa insemne asta ca nimeni nu mai trebuie adus la scaldatoare?

In ce priveste remarcile lui Raul, ele nu trebuie sa ramana  decat ceea ce s-au vrut: “un alt punct de vedere”. El exista,  chiar daca nu toti il vad cu aceiasi acuitate.

Nu de mult, m-am surprins stand cu ochii inchisi in adunare si  gandindu-ma la cu totul alte lucruri decat la cele banuite de cei care ma  priveau la amvon.Iar musafiri mei isi citesc din rasputeri “schitele”, total neatenti la ultima cantare “inspirativa” a corului sau a adunarii dinaintea predicii.  Amestecul dintre “formalul necesar” si supranaturalul pe care ne  bizuim coexista in planuri paralele, de cele mai multe ori imposibil de separat.

Repet, crede cineva ca observatiile pertinente facute de Raul nu sunt valabile si pentru “evanghelizarile” din interiorul bisericilor noastre?

Diferentele de pareri nu trebuie sa se transforme in conflicte de persoane. Fiecare trebuie sa ramana la “incredintarea pe care o are”, respectand altora dreptul de a face si ei la fel. Aceasta controversa exista si in America. Exista biserici “conservatoare” care pastreaza  cu strictete un anumit tipic care a dat rezultate bune in trecut si exista biserici sa incerce mereu ceva nou, intruniri si intalniri gen “capat de pod” (“Bridge”) la care sa vina cate mai multe persoane din “comunitatea” cartierului sau orasului in care “pescuiesc” cu Evanghelia. fara sa dau un verdict sau sa ma erijez in arbitru, observ doar ca cel mai mare progres numeric (nu neaparat progres in toate sensurile si toate semnificatiile) il au bisericile din categoria a doua. baptistii, pentecostalii clasici, brethren brothers, impreuna cu episcopalieni, presbiterienii si metodistii cam bat pasul pe loc statistic, in timp ce denominatii nascute in general din alungarea “inovatorilor” din sanul acestor biserici, “nondenominational churches”, “Community Churches” si “Calvary Chapels” se inmultesc cu repeziciune.

Intrebat sa explioce extraordinarul progres al miscarii “Calvary Chapel”, Chuck Smith, intemeietorul ei a raspuns: “Este o problema simpla de matematica: “Bisericile respectabile “pescuiesc in stratul “respectabil” al societatii. Acesta este cam 10% din totalul populatiei. Noi pescuim in restul de 90%. Matematica nu inseala! 90% din biserici pescuiesc in 10% din populatie. Noi suntem 10% din biserici, dar pescuim in 90% din totalul populatiei”.

Sah, mat! Iar a castigat “prietenul pacatosilor”!

Am reluat sirul mesajelor de pe Internet, nu ca sa arat cine are dreptate si cine nu, ci ca sa ne ajutam sa purtam u dialog fratesc in care spiritul dragostei si maturitatea sa nu ne lase sa transformam o movila intr-un munte si un tantar intr-un armasar. Astept comentariile voastre la acest post multiplu.

De fapt, si aceasta lamurire este o problema de perceptie. se spuen ca Itzic a venit tare suparat la Shtrul. Ce ai l-a intrebat acesta: “M-am dus la rabin si l-am intrebat daca pot sa fumez atunci cand ma rog si el mi-a raspuns: “Nu, ma nenorocitule! Cum de ti-a putut trece asa ceva prin cap. Rugaciunea este o indeletnicire sfanta, iar fumatul este o inselaciune a Satanei …”

Shtrul i-a zis: “Pai, vezi daca n-ai stiut cum sa pui problema! Lasa-ma pe mine”. Si s-a dus la rabin cu o alta intrebare: “Sfinte rabin, am voie sa-l invat sa se roage pe unul care fumeaza?”

Raspunsul a venit rapid: “Bineinteles! Spune-i sa se roage ori de cate ori pune tigarea in gura!”

Intocandu-se spre Itzic, Shtrul i-a spus: “Vezi ma, asa se pune problema.”

Alatlaieri, un frate roman, m-a intrebat care este parerea mea de americanii care tin sticla cu apa langa ei in biserica si se roaga cu sticla in mana. Eu i-am spus: “Depinde cum pui problema … Dumnezeu nu este deranjat de sticla cu apa. Dumneata nu te rogi cel putin de trei ori pe zi la masa? Te deranjeaza cu ceva ca ai langa dumneatale paharul, sticla cu apa, farfuria cu sarmale si strachina cu ciorba? pe de alta parte insa, Pavel ne-a spus: “Ce n-aveti case ca sa mancati si sa beti acolo?” (1 Corinteni 11:22). Trebuie sa fie o deosebire intre ceea ce facem la masa acasa si ceea ce facem impreuna in casa Domnului.”

Cu dragoste pentru toti si cu admiratie totala numai pentru Dumnezeu – Daniel Branzai



Categories: Amintiri, Articole de interes general

23 replies

  1. Nu trebuie sa lasati impresia ca este normal ca 1 din 4 pastori din Southern Baptist Convention sunt masoni, fara a preciza ca masoneria este un sistem piramidal ocult in care membrii sunt obligati in ascensiunea catre ultimul grad 33 sa se inchine lui Lucifer; acesta este pretul rezidentei intr-o tara in care este tiparit pe bancnota de 1 dolar, pirmida si ochiul lui Horus, zeul egiptean, sub care este scris “In Dumnezeu ne incredem”; nimic altceva decat formule masonice prin care sunt manipulate masele si biserica !

  2. Frate Daniel si ceilalti cititori si contribuitori:

    Apreciez pct de vedere a lui Raul fara ca sa desconsider efortul, etc organziatorilor. Consider ca a scos in evidenta f obiectiv multe lucruri reale. Trebuie sa acceptam adevarul de ambele parti. Nu poti lucra fara sa si gresesti, dar nu e spre binele nostru sa ascundem greselile sau sa ne ofensam cand cineva ni le expune–sigur motivatia conteaza. Mi se pare inutil ca fratii Tutac si restul sa-si laude singuri eforturile (nici o suparare fratilor, dar nu e OBIECTIV (desi lauda voastra poate fii f adevarata) sa-ti lauzi singur calul).

    M-au dat lacrimile dupa 5 minute de predica si mi-a placut mult, dar a fost evident ca in spatele simplitatii sta si faptul ca stilul Graham are ca scop venirea in fata a cat mai multor oameni. Daca ati observat, dupa ce oamenii au venit deja in fata la chemarea pt iertare, Franklin a adaugat la mesajul sau importanta schimbarii vietii (pocainta), dar i-a fost teama sa faca asta initial ca nu ar mai fii venit asa multi in fata. Ne e teama sa spunem pe fata tot adevarul pt ca vrem “rezultate” (nr cat mai mare la invitatie) pt ca in felul asta ne mentinem reputatia de “evanghelist productiv”.

    Hai sa fim corecti, Romania nu are nevoie ca sa creada in Cristos (mai toti romanii cred in Cristos–doar suntem ortodoxi, nu musulmani); problema romanilor este lipsa de pocainta fata de Dzeu–la asta trebuie chemati oamenii, nu doar sa creada ca sa fie iertati, ci la ascultare de Cristos. Totusi, unii cu siguranta sau intors la Dzeu si pt asta sa ne bucuram–mai ales ca ei nu au priceput “subtilitatile” metodei de evanghelizare ‘a la Graham’ . Cei mai “nestiutori” nu au vazut toate cusurile care le vedem noi, astia mai cu discernamant :), asa ca pt ei a fost totala evanghelizarea, si, intr-un fel sunt mai binecuvantati pt ca nu au fost afectati de imperfectiuni.

    Cred ca este important sa privim evanghelizarea de la Timisoara mai putin prin prizma “corectitudinii”(nu a fost totul biblic, etc) si mai mult prin prizma: au primit(au fost afectati) ,cei veniti in nevoie de mantuire, Cuvantul sau nu? Pt ca, pt ei s-a facut evanghelizarea, nu pt noi care nu am avut nevoie de ea.

    Cu toata dragostea si respectul,

  3. Iubite frate Aurel

    Cred ca sunt predestinat sa va iubesc!
    Inteleg ca sunteti calvinist, nu arminian. Sper insa ca nu sunteti hipercalvinist.
    Probabil ca discutia inceputa de dumneavoastra intrece scopul acestui blog, dar am sa incerc niste scurte remarci:

    1. Din pacate, mason nu este aici incompatibil cu crestin (USA). can 1 din 4 pastori din Southern Baptist Convention sunt masoni. De ani de zile, un grup de delegati incearca sa puna in discutie o motiune prin care sa se voteze ca masoneria nu este compatibila cu crestinismul, dar n-au ajuns nici macar sa li se dea voie sa o discute. Aceiasi situatie, daca nu mai rea, exista si in Europa.

    2. De cateva ori in Fapte, predica lui Pavel a dat rezultate imediate si sunt notati cei care au raspuns aformativ. Este evident ca s-a facut o distinctie clara, ca a trebuit dat un raspuns si ca Pavel a notat (sau Luca) pe cei ce s-au predat Domnului. Probabil ca asa s-a nascut sistemul de “follow up” prin care acesti oameni au fost revizitati si indrumati sa formeze o adunare crestina sanatoasa. Preocuprea pentru “numararea” convertitilor este evidenta in cateva locuri pe care le cunoasteti si dumneavoastra foarte bine. Faptul ca Duhul a lucrat si i-a adaugat pe convertiti la numarul celor ce crezusera nu i-a impiedicat pe “lucratori” sa-si faca partea lor omeneasca de “contabilizare”, incurajare si educare. Nimeni n-a fost lasat doar “in grija Domnului”

    3. Exista pasaje clare care publica dragostea lui Dumnezeu pentru toti oamenii. El vrea ca nimeni sa nu piara, ci ca toti sa vina la pocainta”. Nu vreau sa va jignesc cu enumerarea celorlalte pasaje pe care le cunoasteti ca si “arminienii”.

    4. Daca Biblia are pasaje “si asa si asa”, orcine prefera sa le ia numai pe unele predica o Evanghelie trunchiata.

    5. Cum se impaca cele doua invataturi despre providenta lui Dumnezeu, una cu nominalizarea persoanelor mantuibile si alta doar cu normalizarea (in sensul de norma) metodei care face mantuirea posibila nu cred ca este treaba noastra sa spunem. Orice pasare zboara cu amandoua aripi, orice om are doua maini, doua picioare, doi ochi, de fiecare aparent opuse, dar complementare si necesare.

    Ma simt onorat ca ati vizitat blogul meu si va asigur de pretuirea mea frateasca.
    P.S. – Una din cele mai interesante convergente din Noul Testament mi se pare faptul ca Domnul Isus i-a ales numai pe cei 12, dar si-a tinut predica de pe munte in fata unei multimi foarte numeroase. Iarasi acel paradoxal “multi chemati, dar putin alesi” pe care nu-l poate explica nimeni …

  4. DRAGII MEI FRATI IN CRISTOS CU PERMISIUNEA DV AM SA-MI SPUN SI EU PAREREA .ASA CUM SPUNEA UN FR MAI SUS SA NU AVEM UN LIMBAJ DE MAHALA PT ATAC LA PERSOANA ASI VREA SA ATING PROBLEMA TEOLOGICA APOI CEA ECUMENICA .In primul rand Franklin Graham este francmason si predica o evanghelie arminiana (catolica).Ea a fost adoptata si de baptisti cu decenii in urma si are o mare priza la masele usor de manipulat.Inaintasii nostrii baptisti si anabaptistii nu au predicat-o si din aceasta cauza au avut multe de suferit din cauza catolicilor si a celor lalti protestantii care i-au persecutat.A
    ceia care adoptă umanismul în teologie sunt cunoscuţi sub numele de arminieni. Există diferite nuanţe ale concepţiei lor. Toţi, însă susţin în mod fundamental că destinul etern al individului este decis şi determinat de individ. Unii susţin că o anumită ceremonie religioasă sau un anumit ritual aduce cu sine regenerarea sau naşterea din nou. De cele mai multe ori acest ritual este botezul. Aceia care susţin acest punct de vedere al arminianismului sunt cunoscuţi ca adepţi ai doctrinei regenerării prin botez. Baptiştii arminieni moderni (împreună cu alte grupări „baptiste”) propovăduiesc fără nici o excepţie învăţătura conform căreia credinţa umană sau decizia liberului arbitru al unui individ este baza pe care el sau ea este regenerat. Acest punct de vedere se numeşte regenerare decizională, datorită faptului că pentru toţi aceia care susţin acest punct de vedere, o „decizie pentru Hristos” precede şi determină naşterea din nou.
    De obicei aceşti baptişti arminieni (împreună cu simpatizanţii lor protestanţi) descriu actul pe care se bazează naşterea din nou în anumiţi termeni care sunt acceptaţi în rândurile lor. Ei insistă frecvent asupra „deciziei pentru Hristos.” Câteodată, ei vor vorbi despre „rugăciunea păcătosului” sau „a lua o decizie pentru Hristos.” Unii vorbesc despre „a deschide uşa inimii tale lui Isus,” în timp ce alţii îi învaţă pe cei nemântuiţi să „îl inivite pe Isus în inima lor.” Unii pot folosi cuvinte ca „a-L accepta pe Isus ca Mântuitorul tău,” în timp ce alţii insistă că omul pierdut trebuie „să Îl accepte pe Hristos atât ca Domn, cât şi Mântuitor.” Dar indiferent de cuvintele pe care le folosesc, conceptul de bază este că există ceva ce omul pierdut trebuie îndemnat să facă, pentru a determina naşterea din nou.
    Eu nu găsesc nici o diferenţă esenţială între regenerarea prin botez (care impune botezul pentru a prilejui naşterea din nou) şi regenerarea prin decizie (care pretinde o decizie pentru a aduce cu sine naşterea din nou). Ambele puncte de vedere sunt în mod fundamental similare în aceea că ele pretind din partea unui păcătos care este un om mort spiritual o faptă, astfel încât Dumnezeu să-l învie spiritual pe acel păcătos.
    Toţi aceia care adoptă poziţii asemănătoare celor baptise se proclamă creştini nou-testamentali iar bisericile lor sunt de tip nou-testamental. Fără nici o excepţie, ei afirmă că urmează învăţăturile explicite ale acelei părţi ale Bibliei cunoscute ca fiind Noul Testament. Mulţi păstori şi biserici arminiene proclamă zgomotos că ei sunt singurii care urmează modelul bisericii Noului Testament. Adeseori, aceia care sunt cei mai insistenţi în a se proclama ei înşişi baptişti nou-testamentali sau biserici nou-testamentale sunt şi cei mai insistenţi în a pretinde ca oamenii nemântuiţi tebuie „să facă ceva” ca să se nască din nou.
    După ce am stabilit concepţiile fundamentale ale acestor arminieni, să ne îndreptăm atenţia în continuare spre zidul de care ei sunt forţaţi să dea cu capul, ca să spunem aşa. Zidul este acesta: orice pastor sau biserică, pentru ca afirmaţiile sale să fie justificate ca şi biserică nou-testamentală autentică, trebuie să se comporte în esenţă în acelaşi mod în care au funcţionat bisericile şi păstorii din timpul apostolilor. Alte amănunte neesenţiale, cum ar fi băncile, casele în care se întâlneau, paharele din plastic folosite la comuniune, amvoanele şi alte lucruri asemănătoare nu au nici o legătură cu natura fundamentală sau de bază fie a păstorului, a grupului, sau a tipului de mesaj biblic proclamat. Astfel de amănunte însă nu ne preocupă acum. Lucrurile esenţiale sunt însă o altă problemă. Şi în special o diferenţă extrem de importantă – o chestiune de bază, fundamentală, principală şi vitală – aceşti arminieni au comis greşeli faţă de practica bisericilor din timpul Noului Testament. La fel după cum un anumit tip de copac poate fi cunoscut după fructele pe care le produce, această îndepărtare esenţială de la practica Noului Testament izvorăşte din doctrina coruptă în care cred şi pe care o predică aceşti arminieni. Isus a spus: „Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui” (Matei 12:33). Despre profeţii falşi, Isus a spus: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele” (Matei 7:16-18). Ceea ce eu doresc să subliniez este că în toate bisericile arminiene există o practică esenţială pe care toţi păstorii lor o urmează din rutină. Această practică fiind rezultatul unei erori doctrinare, este nebiblică şi se leagă fără nici o posibilitate de soluţionare de doctrina nescripturală pe care o susţin!
    Zidul în care toţi arminienii pot doar să dea cu capul reprezintă adevărul despre „sistemul lor de a invita.” În mod universal, la sfârşitul slujbelor religioase, păstorii lor îi invită pe cei nemântuiţi „să vină în faţă şi să fie mântuiţi.” E posibil ca vocabularul pe care aceştia îl folosesc să fie mai sofisticat, iar gramatica mai academică, dar scopul lor este întotdeauna acelaşi! Iar faptul că de la ei te aştepţi la această practică este cunoscut de toţi cei care au luat parte la serviciile lor.
    Nu e nimic rău în a-i îndemna, a-i ruga stăruitor, a-i invita şi a-i avertiza pe cei nemântuiţi că ei trebuie să vină la Isus pentru salvare, sau vor fi pierduţi pentru veşnicie. În felul acesta au procedat predicatorii din Noul Testament, nefăcând însă nimic în plus sau în minus. Nici un predicator din Noul Testament nu a impus vreodată o manifestare fizică la problema pur spirituală a naşterii din nou. Isus i-a spus lui Nicodim .”..Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7), dar nu mai există nici un alt loc în Biblie în care să-L găsim pe Isus spunându-i lui Nicodim că este ceva ce omul trebuie să facă pentru a fi regenerat sau pentru a se naşte din nou!
    Invitaţia modernă care îi îndeamnă pe oamenii pierduţi „să vină în faţă” şi „să facă ceva” pentru a fi apţi sau pentru a cauza naşterea din nou este fără vreun precedent biblic! Nu există nici un pasaj în Biblie în care apostolii sau alţi predicatori din Noul Testament să fi făcut vreodată un astfel de lucru! Acest obstacol al faptei este acolo! Arminianul trebuie fie să recunoască faptul că el face ceva nescriptural, fie să încerce imposibilul în efortul de a distruge aceste fapte. Folosirea unor fraze cum ar fi „deschide-ţi uşa inimii şi lasă-L pe Isus să intre,” „invită-L pe Isus în inima ta,” „roagă-te rugăciunea păcătosului,” „ia o decizie pentru Hristos,” şi altele, sunt toate inovaţii şi invenţii ale omului. Ele nu pot fi găsite în Biblie nici sub formă de cuvinte, nici de concepte! Acei păstori şi acele biserici care insistă cu asemenea invitaţii, o fac pe riscul lor, deoarece prin aceste fapte ei se descalifică pe ei înşişi ca fiind urmaşi ai exemplului din Noul Testament!
    Nu numai că în Noul Testament nu există nici un exemplu de angajare într-un asemenea sistem de invitaţii, dar nu există nici un pasaj biblic care să ne înveţe că ar trebui făcut un astfel de lucru! Baptiştii (şi alţii care afirmă că urmează Noul Testament) spun că „aşa vorbeşte Domnul” în tot ceea ce fac. Baptiştii nu botează copiii mici (printre alte motive) datorită faptului că (1) nu există un precedent biblic pentru a face un astfel de lucru şi (2) nu există nici o poruncă în Biblie, care să-l impună. Aceleaşi două motive pot fi invocate şi cu privire la aceste invitaţii care se fac oamenilor de a veni în faţă şi de „a fi salvaţi!” Nu există nimic în Biblie în favoarea acestei practici!
    Pentru acei interesaţi de adevăr, poate că va fi util să arătăm faptul că acest sistem modern de invitaţii este cunoscut numai de aproximativ 170 de ani! Umanistul religios Charles Finney este creditat, şi pe bună dreptate, ca fiind cel care a dezvoltat invitaţia modernă. Iar el nu a fost nici măcar baptist! Totuşi, mii de aşa-zise biserici baptiste urmează servil până în zilele noastre filosofia sa arminiană, în ciuda faptului că nu există nici un exemplu biblic şi nici o învăţătură în acest sens!
    A mântuit Dumnezeu oameni păcătoşi în vremea Noului Testament? Bineînţeles că da! A făcut El acest lucru fără ca vreun predicator să recurgă la asemenea invitaţii? În mod evident că da. Şi am putea adăuga faptul că Dumnezeu, dincolo de această născocire pur omenească, încă îi salvează pe păcătoşi – iar în unele cazuri, El este bucuros să-şi mântuie poporul în ciuda acestei practici nescripturale, ba chiar în prezenţa acesteia! (În nici un caz, faptul că Dumnezeu îi salvează pe unii în ciuda acestor invitaţii nescripturale, nu poate fi acceptat ca o scuză de a continua aceste practici!)
    Să-l lăsăm pe arminian să adune câte argumente poate! Însă pentru el nu există scăpare! În faţa lui se ridică zidul, şi acesta este zidul Cuvântului lui Dumnezeu şi al faptelor din istoria Noului Testament! Nu există nici cea mai subtilă aluzie la faptul că vreun predicator din vremea apostolilor a invitat vreodată pe cel pierdut “să vină în faţă“ ca să fie mântuit! De asemenea, nu există nici o învăţătură din partea lui Dumnezeu ca să se înceapă o asemenea practică! Zidul există! Oamenii şi bisericile care pretind această inovaţie – această practică omenească- procedează astfel fără nici o bază scripturală! Să-i lăsăm să încerce marea cu degetul. Nu vor găsi niciodată vreo dovadă biblică pentru practica lor. Iar acest zid se extinde de-a lungul timpului şi de-a lungul întregii Revelaţii Divine, deoarece nu există nici o posibilitate de a trece peste el sau de a-l ocoli. Iar cei sinceri vor recunoaşte acest lucru!
    Sistemul de invitaţii este fructul putred al unui sistem doctrinar corupt, care îl face pe om stăpânul propriului său destin. Sistemul arminianist, la orice nivel i se urmează exemplul, Îl privează pe Dumnezeu de măreaţa Sa suveranitate asupra sufletelor omeneşti. Dumnezeu a spus: „Iată că toate sufletele sunt ale Mele…” (Ezechiel 18:4), deci El are dreptul de a face cu creaturile Sale ceea ce doreşte! În anumite aspecte, unii arminieni înclină să folosească termenul suveranitate cu privire la Dumnezeu, dar ei limitează dreptul lui Dumnezeu de a-şi împărţi harul Său după cum doreşte. Ei vor recunoaşte că Dumnezeu este suveran în toate problemele cu excepţia salvării celui pierdut. Doctrina lor coruptă este aceasta: omul este stăpânul propriului său destin, Dumnezeu nu este în control. Omul îşi hotărăşte destinul său etern: la decizia păcătoşilor morţi spiritual, Dumnezeu poate doar să răspundă ca un servitor ascultător! În felul acesta, Dumnezeu este redus la statutul unui spectator neliniştit care îşi frânge mâinile şi care poate doar să reacţioneze la decizia liberului arbitru a păcătoşilor morţi spirituali şi să-i salveze după ce ei „au luat decizia pentru Hristos!”
    Rădăcina acestei doctrinei corupte se poate observa când oamenii neagă faptul că omul este în întregime depravat şi deci cu totul neputincios să întreprindă ceva pentru starea lui spirituală. Biblia spune: „Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,” iar apoi “măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)” (Efeseni 2: 1, 5). Cuvântul grecesc nekros – tradus prin mort – înseamnă cadavru! În mod evident, Dumnezeu doreşte ca noi să înţelegem că pentru naşterea sa din nou, un om pierdut poate să facă tot atât de mult cât un cadavru, adică NIMIC! Arminianul spune că orice persoană pierdută poate veni la Dumnezeu DACĂ VA FACE acest lucru. Să lăsăm la o parte ceea ce spune umanistul arminian! Să vedem acum ce spune Biblia! Să citim ce spune Dumnezeu şi să credem! Cuvântul a putea înseamnă: „a avea abilitatea de a face ceva.” Arminianul spune „oamenii pot,” dar Dumnezeu spune: „Poate un Etiopian să-şi schimbe pielea, sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, cari sunteţi deprinşi să faceţi răul?” (Ieremia 13:23). Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimes; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6:44). Apoi Isus a spus din nou: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu” (Ioan 6:65). Să nu ne lăsăm înşelaţi de minciuna că „Dumnezeu îndreptăţeşte pe toţi oamenii” sau că „Dumnezeu îi atrage pe toţi aceia care aud Evanghelia,” pentru că în mod clar, nu poate fi vorba de aşa ceva. Aceia pe care îi îndreptăţeşte Dumnezeu sunt cei pe care Hristos îi va învia în ziua de apoi! Sistemul arminianist afirmă că toţi oamenii pot crede în Hristos printr-un act de voinţă pentru a fi salvaţi. Cu toate acestea, în Biblie citim că Isus a explicat nedcredinţa unora spunând: „Dar voi nu credeţi pentru că după cum v-am spus, nu sunteţi din oile mele” (Ioan 10:26). Să uităm ce spun arminienii. Isus a spus că oamenii nu cred pentru că ei nu fac parte din oile Lui! Presupun acum că unii arminieni vor încerca să dovedească faptul că există lucruri pe care o capră poate să le facă pentru a deveni o oaie!
    Acest aspect eronat al doctrinei despre mântuire se poate se poate observa din nou când se insistă asupra faptului că Hristos a murit în mod egal pentru toţi oamenii. Isus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi” (Ioan 10:11). Arminianul, fără nici o bază scripturală care să-l susţină, insistă că Isus a murit pentru capre, la fel ca şi pentru oi! De fiecare dată când rostim, citim, sau medităm la numele Isus, s-ar cuveni să ne amintim motivul pentru care Fiul lui Dumnezeu a primit acest nume: .”..şi-i vei pune numele ISUS, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Matei:1:21). Isus nu a salvat poporul Său pământesc, poporul evreu, de păcatele lui, ci El a salvat „poporul Lui” – pe aceia care I-au fost daţi Lui de către Tatăl! Isus s-a rugat Tatălui Său zicând: „După cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe cari I i-ai dat Tu” (Ioan 17:2). În aceeaşi rugăciune, în mod intenţionat Hristos a făcut să se înţeleagă clar că El nu se ruga pentru „lume,” (în viziunea arminianistă „lumea” înseamnă întrega omenire) deoarece El a spus: „Pentru ei Mă rog. Nu mă rog pentru lume, ci pentru acei pe cari Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi” iar apoi din nou: .”..ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume”(Ioan 17:9,14). Dumnezeu a dat lui Hristos câţiva oameni, şi pentru ei a murit El, ca să plătească pentru păcatele lor.
    Un alt aspect al doctrinei arminianiste despre mântuire îl constituie ideea că „Dumnezeu îi iubeşte pe toţi.” Această idee potrivit căreia Dumnezeu îi iubeşte pe toţi în mod egal reprezintă baza poziţiei arminianiste, dar este în mod clar nescripturală, după cum o vor demonstra versetele următoare. Dacă Dumnezeu îi iubeşte pe toţi, de ce El a spus: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât,” (Maleahi 1:3, Romani 9:13). Cu siguranţă, aceste cuvinte au legătură cu descendenţii acestor doi oameni, dar ele au fost spuse în raport cu nişte persoane, şi aceasta înainte chiar ca ele să se fi născut! Unii vor spune că a urî înseamnă doar că Dumnezeu îl iubeşte pe unul mai puţin decât pe altul. Este foarte adevărat! Dumnezeu l-a iubit pe Esau atât de puţin faţă de cât l-a iubit pe Iacov, încât El l-a urât pe cel dintâi! Isus a mai spus: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui” (Ioan 14:21), ceea ce ne arată foarte clar că iubirea lui Dumnezeu şi iubirea lui Hristos se îndraptă spre anumiţi oameni, şi nu spre toată omenirea în general. Chiar şi în Vechiul Testament este limpede că Dumnezeu îi urăşte pe unii oameni (nu numai păcatele lor) pentru că El a spus: „Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sunt urâte:…martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi” (Proverbe 6:16,19). Acestea sunt persoanele individuale pe care le urăşte Dumnezeu! În mod similar, psalmistul a scris despre Dumnezeu că: .”..Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea…DOMNUL urăşte pe oamenii cari varsă sânge şi înşală“ (Psalmul 5:5,6). În Proverbe 22:14 stă scris: „Gura curvelor este o groapă adâncă; PE CINE VREA SĂ-L PEDEPSEASCĂ DOMNUL, acela cade în ea.” În mod evident, Dumnezeu îi urăşte sau îi detestă pe anumiţi oameni! În Psalmul 10:3 citim „Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul” . Iar în Noul Testament găsim: „Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte…” (Evrei 12:6), unde întregul argument este acesta: pe aceia pe care îi iubeşte, Dumnezeu îi pedepseşte. Pe alţii, El nu îi pedepseşte pentru că nu îi iubeşte, deoarece ei sunt bastarzi, şi nu fii adevăraţi. Ioan profeţeşte în legătură cu acei membrii ai bisericii mai mici din Filadelfia: „Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, cari zic că sunt Iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit” (Apocalipsa 3:9), evident în contrast cu aceia pe care Dumnezeu NU îi iubeşte, pentru că altfel, iubirea Lui pentru ei nu ar însemna nimic! Se citează adesea Ioan 3:16, dar toţi cei care cu adevărat studiază Cuvântul trebuie să recunoască faptul că termenul „lumea” este folosit de Ioan cu multe înţelesuri, dintre care însă nici unul nu cuprinde toţi oamenii care au trăit sau care vor trăi vreodată.
    Există şi alte denaturări ale doctrinei, care şi ele fac parte din rădăcina fructului putred numit sistemul de invitaţii. Totuşi pentru orice cercetător sincer şi serios al Cuvântului lui Dumnezeu cele expuse trebuie să fie suficiente pentru a demonstra că „pomul rău face roade rele.” În acest caz, rodul său este sistemul de invitaţii care este total nescriptural. Pomul rău este umanismul care îmbrăcat în veşmânt religios nu este nimic mai mult sau mai puţin decât arminianism în diferitele sale nuanţe sau grade.
    Şi astfel, cititorule arminian oricât ai fi de cuprins de această doctrină eronată, îţi spun că mergi înainte şi îţi loveşti capul de acest zid de netrecut. Zidul este una din faptele verificabile. Faptele sunt clare. Nu există nici o indicaţie şi nici un precedent biblic pentru acest sistem de invitaţii. În mod deliberat oamenii pierduţi sunt invitaţi în faţă pentru a fi salvaţi sau mântuiţi şi se procedează aşa deoarece aşa o cere teologia fără ca măcar un rând din Scriptură să susţină această practică. Aceste fapte ar trebui să fie suficiente pentru a determina orice creştin onest să reconsidere această teologie şi să abandoneze această practică nescripturală.
    Referitor la latura ecumenica fratilor Franklin este mason el nu este ordinat de o biserica scripturala sa predice evanghelia harului el face parte dintr-o biserica cu o doctrina, practica si randuieli nescripturale.Inaintasii nostrii Van Onchen si ceilalti nu cred ca l-ar fi poftit cu ei in misiune si nici nu l-ar fi poftit la anvoanele lor sa predice erezii mai degraba l-ar fi pus la disciplina atat pe el cat si pe colaboratoriii lui si pe aceia care ii impartasau aceleasi idei catolice. Sper ca acest masaj al meu sa fie primit de un cuget treaz care inca mai mediteaza la mostenirea ce o vom lasa acelora care mai vin dupa noi in numar oricat de mare ii va mai chema ACELA CARE CHIAMA altfel sa nu uitam ca somnul ratiunii naste monstrii! VA SALUT CU HAR PACE SI MULTA INDURARE – MUNTEANU AUREL.

  5. Am primit recent o prezentare succinta a Festivalului Sperantei intr-un calup de stiri la o televiziune americana. Dupa prezentarea cifrelor, crainicul concluzioneaza: trezire.

    http://www.cbn.com/CBNnews/411545.aspx

    HAR si binecuvantare!

    Daniel Coteanu

  6. Daniel, ai perfecta dreptate! Ai spus un adevar urias: “daca acelasi lucru ar fi venit din partea unui mare pastor al unei mari comunitati, sau in numele unei organizatii cu reputatie, cred ca alta ar fi fost si reactia cititorilor”
    Prea mult si prea des ii inaltam pe oameni in loc sa fim obiectivi si sa stam lipiti de Scripturi, aducand lauda si cinstea noastra Domnului Suveran!
    Multa pace & har! 🙂

  7. [Am adaptat un alt raspuns, pentru a-l posta aici]

    S-a vestit Evanghelia? DA!
    S-a indus in eroare (numar de convertiti, spune rugaciunea si e gata, …)? DA!
    S-au pocait oameni? DA!
    S-au inaltat oamenii? DA!
    S-a facut bilantul = pozitiv? DA!

    Multe “DA-uri” la diferite intrebari. A considera ca a se fi pocait oameni este tot ce se poate spune despre o asemenea intalnire, arata nivelul spiritual al generatiei noastre: cantitate, nu calitate, si Fondul este important, forma oricum nu conteaza.

    Cred ca fr. Enyedi a vrut sa spuna ca Evanghelia Noului Testament difera de cea actuala … “pe ici pe colo si anume in punctele esentiale”

    Mi se pare nefiresc sa fie atacat mesajul (si, mai ales, autorul) doar pentru ca arata altfel lucrurile, dar NIMENI nu a incercat pana acum sa raspunda punctual intrebarilor si problemelor ridicate (care mi se par pertinente si de mult bun simt)

    Pe de alta parte, daca acelasi lucru ar fi venit din partea unui mare pastor al unei mari comunitati, sau in numele unei organizatii cu reputatie, cred ca alta ar fi fost si reactia cititorilor.

    Pentru a intelge mai bine ideile si conceptele expuse de fr. Enyedi, este nevoie de HAR si calauzire din parte Duhului Sfant.

    V-as invita respectuos sa ascultati predicile fr. Paul Washer (se gasesc pe youtube dar si pe ale site-uri de predici) Veti gasi o perspectiva radicala a unui misionar , a unuia care il iubeste pe Domnul cu pasiune. Nu este de trecut cu vederea faptul ca fr. Paul Washer iubeste Romania si o viziteaza frecvent. Sper sa se anunte si aici cand va mai veni dansul.

    Trageti concluziile dumneavoastra.

    HAR si discernamant!

    Daniel

    P.S.

    Chiar daca nu sunteti de acord cu macar unul din lucrurile de mai sus, va rog vizionati urmatoarele clipuri. Nu va va parea rau!

    Legalism and Modern Evangelicalism (Paul Washer)

    The Cross the Modern Preachers Put in the Back (Paul Washer)

  8. Dragii mei frati, Domnul sa va binecuvinteze! Eu deja am fost binecuvantat cu postarile voastre, ale tuturor! Cred ca fiecare dintre voi ati dorit sa va aduceti aportul la imbunatatirea lucrarii in Imparatia lui Dumnezeu si acest lucru este de apreciat! Trebuie avut in vedere si starea sau momentul in care se gasesc cei carora le scriem “…Bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang” Cred ca cei de la Timisoara “organizatorii” erau sub influenta evenimentului si plini de bucurie si cred ca trebuie sa ne bucuram impreuna cu ei si cu cerul in sarbatoare pentru un singur pacatos care se pocaieste. Cred ca toti admiteti ca a fost macar un singur pacatos care sa pocait. Domnul Isus spune ca sufletul unui om valoreaza mai mult decat toate (investitiile facute la un festival) bogatiile lumii. Teoretic noi stim si acceptam acest adevar spus de Domnul Isus, dar practic, cine ar fi organizat un asemenea eveniment daca ar stii dinainte ca se pocaieste o singura persoana? Iata ca noi avem o logica diferita de a Domnului Isus care a trebuit sa treaca prin Samaria pentru o femeie destrabalata, dispretuita si devalorizata de societatea in care traia (Ioan 4. Cred ca daca le spunea ucenicilor de planul Sau de a se intalnii cu o asa femeia in Samaria, poate nu il mai urmau in aceasta expeditie de evanghelizare…. ) Sunt de acord cu opiniile diferite si cu obiectiile reale daca sunt facute cu smerenie si cu motivatia de a face lucrarea sa mearga mai bine si nu pentru a ne discredita unii pe altii si implicit si lucrarea Domnului. Doresc sa va impartasesc o experienta pe care am trait-o cu aproximativ 10 ani in urma in Mangalia. Pe atunci mergeam in fiecare Duminica seara si slujeam Biserica Baptista prin Predicare. Intr-o duminica seara dupa inchinare, tinerii bisericii m-au intrebat daca vreau sa merg cu ei pe plaja la Cortul de Evanghelizare amplasat de fratii Penticostali! Am mers si acolo am realizat ca evanghelizarea era pentru o categorie mai speciala de oameni si anume pentru rokeri. Aveau trupe de muzica aduse din vest care cantau muzica Rock, erau “profesionisti” si erau imbracati ceva mai decent decat rokerii din Cort. Oricum a fost o experienta unica si interesanta pentru mine. Observam ce se intampla si ma luptam in mintea mea cu tot felul de critici si judecati la adresa organizatorilor, dar nu am spus nimic cu voce tare. Am decis sa revin si urmatoarea seara, dar am luat cu mine si camera video ca sa inregistrez. Seara urmatoare cand am ajuns cortul era plin de rockeri cu tatuaje cu lanturi cu cercei cu ….etc, va puteti imagina. In timp ce trupele cantau ei erau entuziasmati, se ridicau in picioare si cantau cu trupa. Printre melodii cel care conducea trupa le vorbea despre Isus si despre cum el a venit sa schimbe vietile oamenilor pe pamant! Apoi din mijlocul lor s-a ridicat un lucrator pocait care lucra in penitenciare sa faca evanghelizare, l-au prezentat, dar nu a apucat bine sa vorbeasca ca sa golit cortul de rockeri si au ramas numai organizatorii si pocaitii care venisera pe acolo. Cand trupa incepea sa ia instrumentele si sa cante, reveneau si umpleau cortul. Si acest lucru sa repetat cu fiecare vorbitor. Asa ca singurul mesaj pe care il ascultau erau prin cantece si de la cei ce aratau ca ei in exterior. In timpul acesta eu filmam si am auzit o voce care imi spunea ” de ce spurci ma camera, cu nelegiuirile acestea”? Cand ma intorc era un frate mai in varsta si “conservator” care plecase din Constanta in SUA si revenise in vizita in Romania. La inceput am luat-o ca o gluma, dar a inceput cu o ploaie de acuzatii la adresa lor si apoi la a lucratorilor ca nu mai fac evanghelizare cum trebuie si ca daca accept acest stil de evanghelizare, lumesc, pagan distrug biserica, etc. Ce ma confruntasem inainte cu judecati si critici ale mele, dar acum fratele nu ma mai slabea cu ale lui. M-am rugat Domnului ca nu stiam ce sa zic si mi-a venit in minte acest raspuns: Crezi ca e gresit ce fac ei, da? Atunci hai sa gandim noi un plan de enghelizare mai bun pentru acesti oameni “desconsiderati” de societate si mai ales de noi ” pocaitii” pentru stilul lor de viata si daca avem succes dupa aceea ii condamnam pe ei si stilul lor de evanghelizare! A tacut “malc” si s-a indepartat de mine! Nu stiu care au fost rezultatele acelei evanghelizari “socante” dar am apreciat ca cel putin cineva sa gandit la acesti oameni si a facut ceva sa ii expuna la “evanghelie”. De atunci am fost mult mai rezervat in critici la adresa celor care fac ceva pentru a duce evanghelia si am fost mai deschis la metode noi. Cred ca trebuie sa ne unim in rugaciune si sa primim lumina si calauzire de a ne identifica cu “iudeul si grecul” ca apostolul Pavel, pentru a putea sa le transmitem Evanghelia. Doresc sa apreciez initiativele de evanghelizare clasice sau moderne si sa nu ne mai judecam unii pe atii ci sa ne ajutam reciproc. Uneori poate observand, rugandu-ne si tacand daca ceva nu este pe gustul nostru. Oamenii sunt diferiti, au gusturi diferite si moduri diferite de a relationa. De exemplu Misiunea ” Speranta” care este penticostala, face turnee prin tara si Moldova si fac evanghelizari extraordinare, pe stadioane si in Case de Cultura, dar la noi in pe Litoral nu a “prins” stilul lor. La fel Gabi Lunca, regina muzicii lautaresti, sa pocait si acum canta acelasi stil de muzica cu versuri crestine. este apreciata si iubita de fratii Romi pentru stilul acesta de muzica dar la noi nu a prins. Dar cred ca la Casa de Cultura pentru oamenii care o ascutau in trecut si au apreciat-o ar prinde bine o evanghelizare cu ea. Tinerilor nu le place muzica populara si nici lautareasca ci alt stil, de aceea cand avem un anumit cantaret, o persoana publica cunoscuta, folosim numele acelei persoane si invitam oamenii la un concert de muzica, la o competitie sportiva si acolo le impartasim evamghelia. Daca chemi oamenii la Evanghelizare, ei nu stiu ce este si este “ciudat” pentru ei. Daca ii chemi la ceva ce inteleg si stiu atunci raspund. In ultimul timp am realizat ca oamenii vin prin relatii si nu datorita publicitatii. Evenimentele sunt foarte bune, caci strang oamenii, creeaza o atmosfera extraordinara motivationala si pentru crestini si pentru necrestini, dar ce se intampla dupa, este foarte important. Daca fratii si surorile continua sa investeasca in acele persoane care s-au predat Domnului pana sunt integrate in partasia bisericii si ajung la muturitate si slujesc la randul lor, aducand alte suflete la Christos! Cred ca asta trebuie sa ne preocupe in mai mare masura decat criticile evenimentelor. Pentru acesta ne rugam noi acum cu Biserica, sa puna Duhul Sfant motivatie in fratii si surorile care au participat la acest eveniment sa se sacrifice in continuare pentru a-si investi vietile in oamenii care s-au predat la “Festival” Am pierdut din vedere implicarea pe termen lung in ucenicizare. Noi oamenii facem ceea ce am fost invatati sa facem, sunt putin oameni care au creativitate, sunt inovatori sa faca lucruri noi. Specialistii spun ca doar copii sunt foarte creativi, iar la scoala cand suntem limitati de reguli si pe masura ce crestem in niste tipare, creativitatea scade drastic odata cu inaintarea in varsta si apare si comoditatea. Lumea e in continua schimbare, parca sunt vremurile din urma in care sunt framantari si crize de tot felul, nevoi si dezastre. Cum raspundem noi crestinii lumii “flamande” si nevoilor ei? Criticandu-ne unii pe altii pentru ca suntem diferiti si facem lucrurile diferit ? Domnul Isus ne spune ” …Datile voi sa manance..” I Ce le vom da critici, lupte si acuzatii, etc. In Fapte 11:19….ni se spune ca dupa prigoana din Ierusalim si martirajul lui Stefan cei care au plecat in Fenicia, Cipru si Antiohia, vesteau evanghelia numai iudeilor dar au fost si unii care au venit special din Cipru si din Cirena sa le vesteasca Evanghelia si grecilor din Antiohia. Domnul a binecuvantat lucrarea lor si asa a aparut prima biserica dintre neamuri, care a fost misionara de buna voie, nu datorita prigoanei ca cea din Ierusalim. Nu gasim ca s-au acuzat unii pe altii pentru evanghelizarile facute ci s-au alturat lucrarii lui Dumnezeu, unde El lucra. Apoi oamenii convertiti din Antiohia au facut ce au vazut la cei care le-au vestit evanghelia si asa au sustinut echipele misionare care au plecat din biserica lor sa vesteasca evanghelia si sa planteze biserici. Aici cred ca este cheia, noi ne-am blocat sa vestim evanghelia numai oamenilor din primul rand (cei 10 %) si am neglijat pe ceilalti. Suntem dezamagiti de rezultatele slabe si condamnam pe cei care merg dincolo de tiparele si sabloanele noastre.Mi-aduc aminte cand eram mic si tatal meu a cumparat un casetofon panasonic si a dat 5000 de lei pe el (2 salarii) si mama care era nepocaita la condamnat si apostrofat si crticat multa vreme pentru cheltuiala acesta mare avand in vedere ca aveau 7 copii care erau in scoli si cu mari nevoi, iar noi eram saraci. Apoi cu acest casetofon au fost cu unul sau doi frati din biserica la Oradea unde era trezirea spirituala pe care a facut-o Dumnezeu prin fratele nostru scump Liviu Olah si inregistrau mesajele si apoi ne strangeam la cineva acasa si ascultam intr-o noapte o predica de 2-3 u chiar 4 ori, plangeam, ne rugam si cresteam spiritual. Apoi ascultam predicile lui Fr. Ton la Europa Libera si la fel slaveam pe Domnul pentru “Harul” lui. Imaginati-va cand am crescut, am ajuns la seminar, apoi slujitor si cand am auzit despre criticile si lucrarile celui rau (initiate de securitate) prin “fratii” nostrii ca sa distruga lucrarea lui Dumnezeu si oamenii de care se folosea. Acum vad ca diavolul orchestreaza prin orgoliile, mandriasi firea nostra pamanteasca folosind internetul ca sa faca dezbinare intre noi. Ma uit la toti oamenii pe care i-a ridicat Dumnezeu in generatia trecuta si aceasta si vad ca sunt oameni extraordinari, harnici, capabili, talentati ” Haruiti” dar care nu pot lucra in echipa. Am citit pe internet tot felul de dispute, acuzatii si lupte intre noi, lucruri pe care le pot citi sau le-au citit si oamenii la care trebuie sa mergem cu evanghelia. “Ajunge o maciuca la un car de oale sparte” ! Ce lucrare extraordinara ar putea face Duhul Sfant daca toti ne-am smeri si am lucra impreuna la largirea Imparatiei Lui si am lasa orgoliile si diferentele si ne-am aprecia si incuraja unii pe altii. Domnul Isus s-a rugat pentru unitatea nostra sa fie ca a lui cu Tatal-indistructibila. Haideti sa facem lucrurile care pastreza si dezvolta unitatea dintre noi lasand la oparte tiparele si gusturile personale ntru care ne batem in detrimentul unitatii pentru care s-a rugat Christos si care este o caracteristica a Biserici autentice. Inchei spunand ca oamenii fac ceea ce sunt invatati sa faca, de aceea avem sistemul de invatamant cu practica, ateliere si seminarii, si de aceea Domnul ISus a ales 12 ucenici sa-i invete sa fie pescari de oameni. Asa ca ar trebui sa ne evaluam fiecare viata si lucrarea si sa vedem ce ii invatam noi pe oameni prin modul nostru de viata zilnic, in mod intentionat. Toata slava si gloria sa fie adusa lui Dumnezeu pentru sufletele castigate, ne smerim si il laudam ca a binevoit sa ne foloseasca si pe noi in diferite moduri la mareata lui Lucrare si sa il rugam sa continue sa lucreze in Romania o trezire Spirituala, iar noi ca “robi netrebnici” sa facem ce suntem datori sa facem, sa mergem prima mila si sa tanjim si sa il rugam se ne de-a putere si resurse sa mergem si a doua mila dincolo de ce suntem datori! Cu pretuire si bucurie in Christos. Victor Stanescu.

  9. Ca unul care nu am fost niciodata un mare ‘fan’ al evanghelizarilor in masa si al bisericilor ‘megachurch’ – am exprimat dubii serioase si sincere si cu privire la aceasta evanghelizare (desi unii organizatori imi sunt prieteni).

    In acelasi timp am promis ca o sa ma rog pt organizatori, predicatori etc…si am facut-o (desi nu atat de mult cat as fi vrut). Totodata m-am bucurat cand am auzit statisticile pozitive care veneau de acolo. Cu toate aceastea, as vrea sa fac urmatoarele observatii in spirit fratesc.

    1) In primul rand ma bucur ca fratele Daniel a permis ca ambele puncte de vedere sa fie prezentate.
    2) In ciuda succesului raportat (Doamna da-i sa ramana si sa rodeasca), eu nu regret pozitia mea pt ca este bazata pe intelegerea pe care o am la ora actuala cu privire la evanghelizare si ucenicizare.
    3) Sunt de acord cu Daniel C (Limbajul (si tonul) fr. Enyedi este mult mai respectuos, echilibrat si duhovnicesc decat cel al fr. Tutac.) si cu majoritatea punctelor teologice amintite de fr. Enyedi.
    4) As adauga urmatoarele observatii la mesajul fratelui Nelu Tutac: el nu abordeaza nici macar un punct teologic amintit de fratele Enyedi (din cate inteleg eu) ci ataca persoana si aduce niste argumente sentimentale si tangentiale pt a sustine ceea ce sa facut. In experienta mea limitata de dezbatere am invatat urmatorul lucru (corectati-ma va rog daca sunt gresit): cand cineva ignora argumentele aduse si ataca persoana (sau pune intrebari de geniul: tu cine te crezi etc?), de cele mai multe ori este pt ca nu are argumentele necesare sa contesteze critica.
    5) Ma bucur ca tonul acestei dezbateri este in general fratesc si bun. Eu sper sa raman in continuare prieten cu acei dintre organizatori care au o parere diferita. Ca si reper istoric, se pare ca Martyn-Lloyd Jones (un erou de-al meu:)) nu a sustinut niciodata cruciadele lui Billy Graham din Londra in timp ce John Stott (un alt om mare al credintei) le-a sustinut. Ar fi bine sa invatam de la ei (let’a agree to disagree) si sa continuam sa fie prieteni si frati, si cine stie, poate vom invata ceva nou unii de la altii :):)

    P.S. Se merita sa se faca aceasta evanghelizare chiar si daca numai un suflet sa intors la Domnul? Da.
    Era posibil (prin harul Domnului) sa se intoarca la Domnul un suflet cu mult mai putin efort si bani…??? Da.

    Blessings and joy,
    Cristi R

  10. Multumesc Alin
    Pierdusem interventia ta si mi s-a parut buna. De aceea am amintit de ea cu regret. Acum o putem citi toti.

Trackbacks

  1. Turul blogurilor (iulie 2008) « România Evanghelică

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: