M6 – de la Cluj, prin Iasi spre Moldova

Marți 10 Iulie 2012.
Drumul de la Cluj la Iași ne-a dus prin Bistrița și Pasul Tihuța spre Gura Humorului. Am poposit la castelul lui Dracula, o găselniță locală pentru atragerea turiștilor naivi.

Dacă priviți cu atenție, îl veți vedea pe unul dintre ei, îmbrăcat în roșu, la balconul din stânga …

La coborâre spre Pașcani, drumul ne duce pe valea dinspre Borca și Humulești, locurile copilăriei lui Creangă. La un moment dat, strigăm: “Zăpadă!“ Ne gândim un pic șitot noi ne corectăm: “N-are cum să fie!“ Și nici nu era. Stratul alb de pe jos era de gheață. Plouase și bătuse grindina doar cu câteva minute înainte de trecerea noastră … Slavă Domnului că nu ne-a prins pe noi.

La Pașcani ne aștepta o surpriză: fabrica de zahăr unde lucrase Daniela nu mai era. Rămăseseră doar câteva ruine din clădirile demolate și transformate în moloz. O operație care trebuia făcută mai demult … probabil de vreo douăzeci de ani. În amintirile soției mele, printre ruine defilau încă fantomele colegilor de altădată, mai ales ale directorului Jechilă …

Iașul ne-a întâmpinat cosmopolit și multicolor. Târgul adormit de altădată se mută încet, încet în contemporaneitate. În valea din spatele Palatului Culturii a fost inaugurat nu de mult “cel mai mare mall din Europa de est“:

George Puraci, care a condus excelent mașina cu schimbător încă de la Viena, ne-a dus să cazăm la familia lui Adi Ambrozie, fostul fotbalist câștigător de meciuri, actualul păstor câștigător de suflete.  Așa cum fusese stabilit, seara ne-am dus la sediul liceului Richard Wurmbrand să ne întâlnim cu lideri din biserica Eclesia. Fără să vreau, îmi aduc aminte de reacția lui nenea Richard când a auzit de “pozna“ celor din Iași: “Păi cum de s-au gândit să pună numele meu acolo? Trebuia să mă întrebe mai întâi sau cel puțin să-mi verifice puțin carnetul de note înainte de a da numele meu la o școală!“ (Glumea, bineînțeles).

Mi-am dat seama încă o dată, dacă mai era nevoie, că românii sunt niște oameni sofisticați, cu care mă obișnuiesc din ce în ce mai greu. Să fie oare de vină “americanizarea “ mea? Să fie de vină “europenizarea“ lor? Avem teren comun doar când ajungem la temelia tare a Cuvântului lui Dumnezeu. La urma urmei, doar asta contează.

Spre noapte, în casa familiei lui Adi Ambrozie am dat în sfârșit de o legătură fără fir pentru Ipad și am avut o videoconferință cu cei de acasă. Slavă Domnului că sunt toți bine! Slavă Domnului și pentru minunea Internetului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s